Art. 2575 Noul cod civil Dobândirea majoratului Persoana fizică Persoane

Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992: „Art. 15. Apartenenţa unei persoane la o nouă lege naţională nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii care îi era anterior aplicabilă".

1. Există situaţii în care exercitarea unor drepturi de către un cetăţean al Uniunii nu depinde de acordarea unui drept de şedere unui ascendent. Astfel, un cetăţean al Uniunii care a atins vârsta majoratului îşi poate exercita dreptul să călătorească şi dreptul de şedere pe teritoriul Uniunii Europene, fără să fie necesară acordarea în favoarea părintelui sau a părinţilor săi a unor drepturi

Citește mai mult

concurente de şedere în statul membru ales [Concluziile Av. Gen. Sharpston din 30.09.2010, Gerardo Ruiz Zambrano/Office naţional de l'emploi (ONEM), C-34/09, Culegere 2011].

2. Copiii care au ajuns la vârsta majoratului nu mai fac parte efectiv din familie dacă legătura efectivă cu familia poate fi considerată întreruptă. Acest fapt se poate constata în una sau mai multe dintre următoarele împrejurări: străinul întemeiază o familie distinctă, prin căsătorie sau prin angajarea într-o relaţie; străinul are obligaţia morală sau legală de întreţinere a unui copil legitim sau nelegitim, a unui copil în plasament sau adoptat ori a altor membri de familie dependenţi (Orientările Vc 2000 privind aplicarea dispoziţiilor Deciziei nr. 1/80, partea Bll/3.5.; Partea B2/8.3 prevede: „Permisul de şedere nu va fi eliberat în cazul în care copilul care se află la vârsta majoratului nu face efectiv porte din familie sau deja nu fâcea parte din familia părinţilor săi în ţara de origine").

3. A face parte efectiv din familie înseamnă că: legătura de familie există deja în ţara străină, există o dependenţă morală şi financiară faţă de părinte, care trebuie să fi existat deja în ţara străină, iar străinul trebuie să continue să locuiască împreună cu părintele sau cu părinţii săi (art. 59 din Protocolul adiţional Io Acordul de asociere CEE-Turcia: „în domeniile reglementate de prezentul protocol, Turcia nu poate beneficia de un tratament mai favorabil decât cel pe care statele membre şi-l acordă reciproc în temeiul Tratatului de instituire a Comunităţii").

4. în accepţiunea Protocolului adiţional la Acordul de asociere CEE-Turcia, membrii familiei desemnează soţul lucrătorului turc şi descendenţii lor consangvini care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau persoanele aflate în întreţinerea acestora, precum şi ascendenţii consangvini ai respectivului lucrător turc şi ai soţului său, care se află în întreţinerea acestora [Concluziile Av. Gen. Sharpston din 30.09.2010, Gerardo Ruiz Zambrano/Office naţional de l'emploi (ONEM), C-34/09, Culegere 2011).

5. Toate hotărârile privind răspunderea părintească produc efecte doar pentru o perioadă limitată, în sensul că acestea încetează să mai producă efecte, în mod obligatoriu, în momentul în care copilul ajunge la vârsta majoratului (Concluziile Av. Gen. Sharpston din 20.05.2010, Bianca Purrucker/Guillermo Valles Perez, C-256/09, Culegere 2010).

6. JURISPRUDENŢĂ. Copiii unui cetăţean al Uniunii Europene care şi-au stabilit domiciliul într-un stat membru la un moment la care părintele lor beneficia de dreptul de şedere în calitate de lucrător migrant în acel stat membru au dreptul de a locui în acest stat pentru a urma cursuri în sistemul de învăţământ general, în conformitate cu art. 12 din Regulamentul nr. 1612/68 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii. împrejurarea că părinţii copiilor respectivi au divorţat între timp şi împrejurarea că părintele care exercita drepturi de şedere în calitate de lucrător migrant nu mai desfăşoară o activitate economică în statul membru gazdă nu au nicio importanţă în această privinţă. Dreptul de şedere în statul membru gazdă de care beneficiază părintele care asigură în fapt îngrijirea copilului unui lucrător migrant, în cazul în care acest copil urmează studii în statul respectiv, încetează atunci când copilul a împlinit vârsta majoratului, cu excepţia cazului în care copilul are nevoie în continuare de prezenţa şi de îngrijirea acestui părinte pentru a-şi putea continua şi finaliza studiile. Astfel, în primul rând, ajungerea la vârsta majoratului nu produce niciun efect direct asupra drepturilor conferite copilului prin art. 12 din Regulamentul nr. 1612/68, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2434/92. în conformitate cu spiritul şi cu obiectivul lor, atât dreptul de acces la instruire consacrat la acelaşi art. 12, cât şi dreptul de şedere aferent al copilului sunt aplicabile până când copilul îşi finalizează studiile. Chiar dacă un copil care a împlinit vârsta majoratului este, în principiu, prezumat a fi independent din punct de vedere economic, dreptul de şedere al părintelui în îngrijirea căruia se află copilul care îşi exercită dreptul de a-şi continua studiile în statul membru gazdă poate totuşi să fie prelungit dincolo de această vârstă în cazul în care copilul are nevoie în continuare de prezenţa şi de îngrijirea acestui părinte pentru a-şi putea continua şi finaliza studiile. Este obligaţia instanţei naţionale să aprecieze dacă aceasta este într-adevăr situaţia (C.J.U.E., Hot. din 23.02.2010, Maria Teixeira/ London Borough of Lambeth şi Secretary of State for the Home Department, C-480/08, JO C100,
17.4.2010).