Art. 258 Noul cod civil Familia Dispoziţii speciale Încetarea persoanei juridice
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Încetarea persoanei juridice
SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii speciale
Încetarea persoanei juridice
SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii speciale
Art. 258
Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor.
(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
(3) Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice şi sociale, încheierea căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei.
(4) În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie.
| ← Art. 257 Noul cod civil Apărarea drepturilor nepatrimoniale ale... | Art. 259 Noul cod civil Căsătoria Dispoziţii speciale... → |
|---|
Citește mai mult
îți dă da în realitate îți ia. Statul dă doar la asistații sociali buni de muncă și de vot.Exista o reglementare in care se precizeaza cine face parte dintr-o familie( vreau sa stiu daca 2 frati cu aceiasi parinti fac parte din aceeasi familie, legal)?
Citește mai mult
Casatioria se face ptr. inmultirea speciei, ceea ce homosexualii nu pot. Casatoria intre homosexuali denatureaza si toate raporturile de rudenie (de exemplu, in cazul succesiunii, cand rudele de sange pot fi inlaturate). Nu cred ca ceea ce este impotriva firii trebuie sa fie considerat normal si ceea ce este normal sa fie considerat anormal. Catre acolo se tinde, din pacate, in Vest (unele tari), unde casatoria intre persoane de acelasi sex a fost legalizata. Nu cred ca acesta e progres. Sper ca homosexualitatea sa nu devina obligatorie. Multe tari se plang de scaderea populatiei si apoi sunt repopulate de imigranti. Nu am nimic impotriva homosexualilor. Pot sa traiasca cu cine vor si sa se bucure de toate celelalte drepturi cetatenesti.1. Prevederile art. 1 alin. (2) C. fam. conţin dispoziţii cu valoare de principiu. Astfel, textul reglementează preocuparea statului de a apăra interesele mamei şi ale copilului, care se realizează şi prin acţiunea de stabilire a paternităţii copilului din afara căsătoriei. Instituţia ocrotirii copilului este reglementată şi în acte internaţionale la care România este parte: Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, Declaraţia Universală a
Citește mai mult
Drepturilor Omului, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice etc. Preocuparea statului de a ocroti copilul nu aduce atingere valorilor apărate de Constituţie, ci, dimpotrivă, dă expresie respectării şi garantării drepturilor lui, în acord cu interesul superior al acestuia. Nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât prevederile art. 1 alin. (2) C. fam. se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza descrisă de norma legală criticată (C.C., dec. nr. 1638/2010, M. Of. nr. 56/2011). Notă. Deşi dispoziţiile art. 1 alin. (2) C. fam., cu valoare de principiu, au fost abrogate prin noul Cod civil, considerentele instanţei constituţionale îşi păstrează actualitatea, principiul ocrotirii familiei fiind reglementat în art. 258 alin. (2) NCC.2. Protecţia vieţii de familie are în vedere numai viaţa de familie existentă, nu şi cea aflată în stadiu de proiect. Absenţa dispoziţiilor care să permită desfacerea căsătoriei şi corelativ capacitatea de a încheia o căsătorie subsecventă nu încalcă prevederile art. 8 şi art. 12 ale Convenţiei europene. Dreptul de a se căsători nu se poate deduce din art. 8. El are în vedere formarea de relaţii conjugale, şi nu dizolvarea lor, iar lucrările preparatorii la art. 12 din Convenţie nu au avut în vedere încorporarea vreunei garanţii a „dreptului la divorţ". Convenţia trebuie interpretată unitar şi, de vreme ce un astfel de drept este exclus din conţinutul art. 12, ar fi absurdă recunoaşterea sa în contextul art. 8. în cauză, reclamanţii nu se puteau căsători între ei, deşi convieţuiau de peste 15 ani, din cauza stării de persoană căsătorită a unuia dintre concubini şi din cauza inadmisibilităţii divorţului în dreptul irlandez (C.E.D.O., Johnston şi alţii c. Irlandei, 18 decembrie 1986, www.echr.coe.int).
3. Viaţa de familie, în sensul art. 8 din Convenţia europeană, include cel puţin raporturile dintre rudele apropiate; respectarea vieţii de familie implică, pentru stat, obligaţia de a acţiona astfel încât să permită dezvoltarea normală a acestor raporturi (C.E.D.O., Marckx c. Belgiei, 13 iunie 1979, www.echr.coe.int).
Citește mai mult
Law, Sweet & Maxwell, London, 1974, p. 3).2. în sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii, care izvorăsc din căsătorie, rudenie, precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie (I.P. Filipescu, A.l. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ed. a Vlll-a revăzută şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 12).
3. Noţiunea sociologică şi cea juridică de familie, în mod obişnuit, coincid, se suprapun. Există însă situaţii în care această corespondenţă nu există. în cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ, relaţiile de fapt, în sens sociologic, încetează între soţi, deoarece nu mai există între ei o comunitate de viaţă şi de interese. Dar unele drepturi şi obligaţii, deci relaţii de familie în sens juridic, continuă să existe - spre exemplu, cele privind întreţinerea, dreptul la nume, privind bunurile comune, dacă acestea nu au fost împărţite la desfacerea căsătoriei (I.P. Filipescu, A.l. Filipescu, Tratat, 2006, p. 13).
4. într-o definiţie cuprinzătoare, familia reprezintă comunitatea socială prin care se realizează viaţa în comun a soţilor şi a copiilor acestora, care sunt uniţi prin relaţii de ordin biologic, economic, psihologic, spiritual (A. Stănoiu, M. Voinea, Sociologia familiei, Tipografia Universităţii Bucureşti, Bucureşti, 1985, p. 6; pentru definiţii privind familia, a se vedea şi B.D. Moloman, Căsătoria civilă şi religioasă în dreptul român, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 13-20).
5. Alineatele (1) şi (2) ale normei analizate reglementează principiile ce guvernează relaţiile de căsătorie.
6. Un prim principiu consacrat în alin. (1) este principiul căsătoriei liber consimţite. Principiul este consacrat atât pe plan internaţional, în art. 16 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948), art. 12 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (semnată la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, M. Of. nr. 135/1994), cât şi pe plan naţional, nu numai în alin. (1) al normei, ci şi în Constituţie, care, în art. 48 alin. (1), statuează că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi şi în art. 259 alin. (1) NCC, care prevede că familia are la bază căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie.
7. Stricto senso, acest principiu cu valoare constituţională înseamnă că voinţa concordantă a viitorilor soţi este singurul factor subiectiv, relevant şi indispensabil la încheierea căsătoriei. Acordul sau opoziţia părţilor sau ale altor persoane nu au conotaţii juridice. Caracterul liber consimţit al căsătoriei înseamnă că nu există nici privilegii şi nici discriminări de natură socială, rasială, etnică, religioasă în exerciţiul dreptului fundamental al oricărei persoane de a se căsători şi de a-şi întemeia o familie.
8. Un al doilea principiu, consacrat tot de alin. (1), este principiul egalităţii în drepturi dintre bărbat şi femeie. Este consacrată egalitatea femeii cu bărbatul, atât în ceea ce priveşte relaţiile patrimoniale şi personale dintre soţi, cât şi cele dintre părinţi şi copii.
9. Egalitatea femeii cu bărbatul în diferite activităţi este prevăzută în unele acte internaţionale. Astfel, conform art. 16 alin. (1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului „cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nicio restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei". De asemenea, potrivit art. 3 din Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale (adoptat de Adunarea Generală a O.N.U. la 16 decembrie 1966, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, B. Of. nr. 146/1974), „statele părţi la prezentul Pact se angajează să asigure dreptul egal pe care îl au bărbatul şi femeia de a beneficia de toate drepturile economice, sociale şi culturale care sunt enumerate în prezentul Pact".
10. Odată încheiată căsătoria, soţii sunt egali în drepturi şi îndatoriri, atât în relaţiile dintre ei, cât şi în relaţiile cu copiii lor minori; împreună trebuie să le asigure creşterea şi educarea.
11. în relaţiile dintre soţi, drepturile şi obligaţiile fiecăruia, având acelaşi conţinut, sunt complementare şi au o singură finalitate: interesul comun (E. Florian, Dreptul familiei, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2003, p. 20).
12. Egalitatea dintre bărbat şi femeie nu exclude dreptul femeilor la un regim de protecţie, la fel cu al tinerilor, atunci când raţiuni sociale impun aceste măsuri [Tr. lonaşcu, Egalitatea condiţiei juridice a soţilor, în L.P. nr. 10/1958, p. 105-106).
13. Al treilea principiu, consacrat în alin. (2), este principiul ocrotirii familiei. Familia este ocrotită nu numai de stat, ci şi de societate în general, dreptul la ocrotire fiind consacrat constituţional în art. 26 alin. (1). Totodată, art. 8 al Convenţiei europene reglementează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Respectul vieţii private şi de familie presupune obligaţia autorităţilor de a ocroti viaţa de familie şi, în acelaşi timp, obligaţia de a se abţine de la orice ingerinţă arbitrară în aceasta. în lumina jurisprudenţei Curţii Europene, protecţia vieţii de familie priveşte viaţa de familie existentă, formată în urma încheierii căsătoriei, şi nu viaţa de familie aflată în stadiu de proiect (C.E.D.O., Johnston şi alţii c. Irlandei, 18 decembrie 1986, www.echr.coe.int).
14. Corelativ dreptului la ocrotirea familiei, alin. (3) al normei instituie obligaţia statului de a sprijini încheierea căsătoriei, dezvoltarea şi întărirea acesteia. Sprijinul poate fi materializat prin diverse măsuri economice şi sociale. Spre exemplu, până la data de 3 iulie 2010, prin Legea nr. 356/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei (în prezent abrogată prin Legea nr. 118/2010), s-a prevăzut acordarea unui sprijin financiar în cuantum de 200 euro pentru persoanele care se află la prima căsătorie şi au domiciliul sau reşedinţa în România, indiferent de cetăţenia soţilor (sprijinul era condiţionat de următoarele elemente: ambii soţi să fie la prima căsătorie, ambii soţi să aibă domiciliul sau reşedinţa în România). Tot astfel, O.U.G. nr. 158/2005 şi O.U.G. nr. 148/2005, coroborate cu O.U.G. nr. 111/2010, ambele în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006, prevăd acordarea concediului şi indemnizaţiei de maternitate, respectiv de îngrijire a copilului bolnav, de îngrijire a copilului până la 2 ani sau până la 3 ani în cazul copilului cu handicap. Prin Legea nr. 277/2010 s-a reglementat alocaţia pentru susţinerea familiei. Tot în scopul ocrotirii şi sprijinirii familiei, dezvoltării şi consolidării solidarităţii familiale, bazată pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei, ce constituie un obiectiv de interes naţional, a fost adoptată Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.
15. Principiul ocrotirii căsătoriei şi familiei este cuprins în diferite acte internaţionale: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în art. 16 prevede că „familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului"; Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale, culturale, în art. 10 alin. (1) precizează că „o ocrotire şi o asistenţă cât mai largă cu putinţă trebuie acordate familiei, element natural şi fundamental al societăţii, în special pentru întemeierea sa şi în răstimpul cât are responsabilitatea întreţinerii şi educării copiilor care sunt în sarcina sa"; Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice (adoptat de Adunarea Generală a O.N.U. la 16 decembrie 1966, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, B. Of. nr. 146/1974),în art. 23 alin. (1) precizează că „familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului"; Convenţia europeană a drepturilor omului, în art. 8 consacră dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
16. în sensul noului Cod civil, sintagma „soţi" desemnează bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie. Prin urmare, numai persoanele de sex diferit, căsătorite, pot avea calitate de soţi, nu şi cele care convieţuiesc împreună, fără însă a fi legate prin căsătorie.
17. Conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2001, dispoziţiile noului Cod civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a acestuia.
Art. 48 din Constituţia României
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.