Art. 255 Noul cod civil Măsuri provizorii Dispoziţii speciale Încetarea persoanei juridice
| Comentarii |
|
Încetarea persoanei juridice
SECŢIUNEA a 3-a
Dispoziţii speciale
Art. 255
Măsuri provizorii
(1) Dacă persoana care se consideră lezată face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii.
(2) Instanţa judecătorească poate să dispună în special:
a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;
b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.
(3) În cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanţa judecătorească nu poate să dispună încetarea, cu titlu provizoriu, a acţiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acţiunea nu este în mod evident justificată, potrivit art. 75, şi dacă măsura luată de instanţă nu apare ca fiind disproporţionată în raport cu prejudiciile cauzate. Dispoziţiile art. 253 alin. (2) rămân aplicabile.
(4) Instanţa soluţionează cererea potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care cererea este formulată înainte de introducerea acţiunii de fond, prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa şi termenul în care acţiunea în fond trebuie să fie introdusă, sub sancţiunea încetării de drept a acelei măsuri. Dispoziţiile alin. (6) sunt aplicabile.
(5) Dacă măsurile luate sunt de natură să producă un prejudiciu părţii adverse, instanţa îl poate obliga pe reclamant să dea o cauţiune în cuantumul fixat de aceasta, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii dispuse.
(6) Măsurile luate potrivit prezentului articol anterior introducerii acţiunii în justiţie pentru apărarea dreptului nepatrimonial încălcat încetează de drept, dacă reclamantul nu a sesizat instanţa în termenul fixat de aceasta, dar nu mai târziu de 30 de zile de la luarea acestora.
(7) Reclamantul este ţinut să repare, la cererea părţii interesate, prejudiciul cauzat prin măsurile provizorii luate, dacă acţiunea de fond este respinsă ca neîntemeiată. Cu toate acestea, dacă reclamantul nu a fost în culpă ori a avut o culpă uşoară, instanţa, în raport cu circumstanţele concrete, poate fie să refuze obligarea sa la despăgubirile cerute de partea adversă, fie să dispună reducerea acestora.
(8) Dacă partea adversă nu solicită daune-interese, instanţa va dispune eliberarea cauţiunii, la cererea reclamantului, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Cererea se judecă potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care pârâtul se opune la eliberarea cauţiunii, instanţa va fixa un termen în vederea introducerii acţiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cauţiune.
| ← Art. 254 Noul cod civil Apărarea dreptului la nume Dispoziţii... | Art. 256 Noul cod civil Decesul titularului dreptului... → |
|---|
Citește mai mult
încălcări, ci reprezintă o transpunere a ideii de „aparenţă" a dreptului, caracteristică pentru procedurile în care se dispune asupra măsurilor provizorii, care nu vizează o judecată asupra fondului dreptului, ci doar încuviinţează sau dispun anumite conduite care ar fi permise sau s-ar impune în condiţiile plenitudinii de manifestare a dreptului aparent.2. Măsura de la lit. a) are în vedere situaţiile prevăzute de art. 253 alin. (1) lit. a) şi b), care presupun acţiuni iminente sau în desfăşurare, pentru care se justifică luarea unor măsuri provizorii. Trimiterea din alin. (3) la alin. (2) al art. 253 nu permite, nici măcar provizoriu, interzicerea acţiunii iminente în ipoteza încălcării prin exercitarea dreptului la liberă exprimare. Limitările referitoare la gravitatea prejudiciului şi evitarea disproporţionalităţii faţă de prejudiciile ce ar putea fi cauzate nu ar trebui să fie specifice doar delictelor de presă scrisă sau audiovizuale, însă cerinţa referitoare la evidenţa caracterului nejustificat al acţiunii trebuie examinată cu multă atenţie, deoarece nu este suficient ca fapta să fie ilicită, ci trebuie să nu fie nici justificată în mod evident, dat fiind că pentru mass-media trebuie să se aibă în vedere dreptul publicului la informare.
3. Acţiunile prevăzute la lit. b), care se referă la măsuri necesare pentru a asigura „conservarea probelor", se circumscrie cadrului mai larg al asigurării de dovezi, reglementată de Codul de procedură civilă. Conservarea probelor poate însemna constatarea unei stări de fapt, ridicarea de obiecte şi înscrisuri care constituie dovezi ale încălcării drepturilor etc., măsuri pe care instanţa le va autoriza, după caz.
4. Legislaţia specială are şi alte modalităţi de reglementare a măsurilor provizorii. De exemplu, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe prevede nu numai interzicerea, cu titlu provizoriu, ca încălcările prezumate ale acestui drept să continue, ci şi condiţionarea continuării lor de constituirea unor garanţii destinate să asigure despăgubirea solicitantului, măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de lege, inclusiv blocarea conturilor sale bancare, ridicarea sau predarea către autorităţile competente a mărfurilor cu privire la care există suspiciuni privind încălcarea unui drept prevăzut de lege.
5. Aplicarea corespunzătoare a prevederilor procedurale referitoare la ordonanţa preşedinţială permit, în principiu, şi judecarea fără citarea părţii adverse, în cazurile în care acest lucru este considerat a fi necesar, în special atunci când orice întârziere este de natură să cauzeze un prejudiciu ireparabil sau când există riscul de distrugere a elementelor de probă. Hotărârea primei instanţe va fi executorie la momentul pronunţării ei, tocmai de aceea este utilă prevederea privind depunerea unei cauţiuni atunci când interzicerea săvârşirii faptei sau întreruperea ei ar putea cauza vreun prejudiciu autorului. în vederea compensării acestui posibil prejudiciu pe care l-ar putea suferi pârâtul, depunerea unei cauţiuni nu este o soluţie nouă legislativ şi este folosită în practică.
6. Posibilitatea introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială chiar şi înainte de introducerea unei acţiuni pe fondul cauzei răspunde necesităţii de instituire a unor măsuri energice pentru apărarea drepturilor nepatrimoniale, atingerile fiind îndreptate chiar împotriva persoanei umane. Totuşi, legiuitorul stabileşte o durată de maxim 30 de zile în care aceste măsuri îşi produc efectul, dacă nu este introdusă acţiunea de fond, instanţa putând stabili un termen mai scurt de introducere a acţiunii de fond, la momentul la care se pronunţă asupra ordonanţei preşedinţiale.
7. în acelaşi articol se regăsesc nu doar instrumente juridice puse la dispoziţia persoanei vătămate prin atingeri aduse unui drept personal nepatrimonial, ci şi mecanisme juridice de reparare a prejudiciilor pe care le-ar putea suferi aparentul autor al unei fapte ilicite, în activitatea pe care în mod obişnuit (sau nu) o desfăşoară şi care i-a fost interzisă sau întreruptă. Prejudiciile nefinalizării activităţii sunt de natură patrimonială şi vor avea în vedere regulile reparării acestuia (pierdere suferită, câştig nerealizat etc.). Condiţia este aceea ca acţiunea de fond să fie respinsă ca neîntemeiată, ceea ce înseamnă că niciuna dintre acţiunile prevăzute de art. 253 nu a fost admisă după o analiză pe fond a cererii. Nu are relevanţă faptul că instanţa de fond a acordat sau nu despăgubiri persoanei vătămate, câtă vreme s-a constatat temeinicia oricărei alte cereri având ca obiect apărarea drepturilor personal nepatrimoniale. Pârâtul nu are dreptul la despăgubiri nici dacă cererea persoanei vătămate a fost anulată ca netimbrată, nesemnată sau a fost soluţionată pe cale de excepţie, fiind necesară o soluţie care să fi analizat pe fond temeinicia cererii şi să o fi respins ca neîntemeiată. Chiar şi în acest caz, instanţa poate să refuze obligarea reclamantului iniţial la despăgubiri sau să le reducă, dacă constată lipsa oricărei culpe sau a unei culpe uşoare.
8. Procedura de restituire a cauţiunii depuse de cel care se consideră vătămat este destul de complicată, dat fiind că, chiar şi atunci când pârâtul din cererea privind luarea unor măsuri provizorii nu a solicitat daune-interese, alin. (8) al art. 255 impune reclamantului să formuleze o nouă cerere de ordonanţă preşedinţială pentru restituirea cauţiunii, judecată obligatoriu cu citarea părţilor. Simpla opoziţie a pârâtului la eliberarea cauţiunii determină „indisponibilizarea cauţiunii" urmând ca cererea de despăgubiri să fie formulată în termenul stabilit de instanţă, respectiv maxim 30 de zile.