Art. 2608 Noul cod civil Legea aplicabilă efectelor adopţiei Filiaţia Familia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Familia
SECŢIUNEA a 2-a
Filiaţia
Familia
SECŢIUNEA a 2-a
Filiaţia
Art. 2608
Legea aplicabilă efectelor adopţiei
Efectele adopţiei, precum şi relaţiile dintre adoptator şi adoptat sunt guvernate de legea naţională a adoptatorului, iar în cazul în care ambii soţi sunt adoptatori, se aplică legea care guvernează efectele generale ale căsătoriei. Aceeaşi lege cârmuieşte şi desfacerea adopţiei.
| ← Art. 2607 Noul cod civil Legea aplicabilă condiţiilor de fond... | Art. 2609 Noul cod civil Legea aplicabilă formei adopţiei... → |
|---|
1. O adopţie certificată conform convenţiei de către autoritatea competentă a statului contractant în care a avut loc este recunoscută de drept în celelalte state contractante. Certificatul va specifica când şi de către cine au fost date acceptările. Orice stat contractant, în momentul
Citește mai mult
semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, va notifica depozitarului convenţiei identitatea şi funcţiile autorităţii sau autorităţilor care, în acest stat, sunt competente să elibereze certificatul. El va notifica, de asemenea, orice modificare în desemnarea acestor autorităţi. Recunoaşterea unei adopţii nu poate fi refuzată într-un stat contractant decât dacă adopţia este în mod vădit contrară ordinii sale publice, ţinând seama de interesul superior al copilului. Recunoaşterea adopţiei implică recunoaşterea: legăturii de filiaţie între copil şi părinţii săi adoptivi; răspunderii părinteşti a părinţilor adoptivi faţă de copil; ruperii legăturii preexistente de filiaţie între copil şi mama şi tatăl său, dacă adopţia produce acest efect în statul contractant unde a avut loc. Dacă adopţia are drept efect ruperea legăturii preexistente de filiaţie, copilul se bucură, în statul primitor şi în oricare alt stat contractant unde adopţia este recunoscută, de drepturi echivalente celor care rezultă din adopţiile care produc acest efect în fiecare dintre aceste state. Paragrafele precedente nu aduc atingere aplicării oricărei dispoziţii mai favorabile copilului, în vigoare în statul contractant care recunoaşte adopţia. Când adopţia făcută în statul de origine nu are drept efect ruperea legăturii de filiaţie preexistentă, ea poate, în statul primitor care recunoaşte adopţia potrivit convenţiei, să fie schimbată într-o adopţie care produce acest efect: dacă dreptul statului primitor o permite; dacă consimţămintele prevăzute la art. 4 lit. c) şi d) au fost sau sunt date în vederea unei atare adopţii. Convenţia nu derogă de la legile statului de origine care cer ca adopţia unui copil cu reşedinţa obişnuită în acest stat trebuie să se facă în acest stat sau care interzic plasamentul copilului în statul primitor sau deplasarea lui înspre acest stat mai înainte de adopţia lui (sinteza dispoziţiilor art. 22 şi următoarele din Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale din 29.05.1993).2. Efectele adopţiei constau în aceea că prin adopţie, copilul devine membru cu drepturi depline al familiei adoptatorului/adoptatorilor şi are în raport cu adoptatorul/adoptatorii şi familia acestuia/acestora aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi copilul adoptatorului/adoptatorilor a cărui filiaţie este legal stabilită. Adoptatorul/adoptatorii îşi asumă responsabilitatea parentală faţă de copil. Adopţia pune capăt legăturii juridice existente între copil şi tatăl, mama şi familia de origine. Cu toate acestea, soţul sau partenerul, înregistrat ori nu, al adoptatorului îşi păstrează drepturile şi obligaţiile faţă de copilul adoptat, dacă acesta este copilul său, cu excepţia cazului în care legislaţia nu prevede altfel. în ceea ce priveşte încetarea legăturii juridice existente între copil şi familia sa de origine, statele părţi pot să prevadă excepţii cu privire la unele aspecte cum ar fi numele de familie al copilului, impedimentele la căsătorie sau la încheierea unui parteneriat înregistrat (art. 11 din Convenţia europeană din 27.11.2008 în materia adopţiei de copii, revizuită, ratificată prin Legea nr. 138/2011).
3. Efectele adopţiei şi relaţiile dintre adoptant şi adoptat sunt guvernate de legea naţională a adoptantului, iar în cazul adopţiei consimţite de soţi este aplicabilă legea care guvernează, potrivit art. 27, efectele căsătoriei lor (Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale din 29.05.1993).
4. Efectele adopţiei şi relaţiile dintre adoptator şi adoptat sunt guvernate de legea naţională a adoptatorului, iar în cazul adopţiei consimţite de soţi este aplicabilă legea care gu
vernează, potrivit art. 26, efectele căsătoriei lor (art. 31 din Tratatul din 06.07.1996 dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridicâ în materie civilâ şi penalâ).
5. JURISPRUDENŢĂ. Articolul 21 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune posibilităţii autorităţilor unui stat membru de a refuza să recunoască, cu toate elementele sale, un nume de familie al unui cetăţean al acestui stat, astfel cum a fost stabilit într-un al doilea stat membru, în care locuieşte cetăţeanul respectiv, cu ocazia adopţiei sale la vârsta adultă de către un cetăţean al acestui al doilea stat membru, în cazul în care acest nume de familie conţine un titlu de nobleţe care nu este permis în primul stat membru în temeiul dreptului său constituţional, din moment ce măsurile luate de aceste autorităţi în contextul menţionat sunt justificate prin motive legate de ordinea publică, mai precis acestea sunt necesare pentru protecţia intereselor pe care urmăresc să le garanteze şi sunt proporţionale cu obiectivul legitim urmărit (C.J.U.E., 22.12.2010, llonka Sayn-Wittgenstein/Landeshauptmann von Wien, C-208/09, JO C 63, 26.2.2011).
6. JURISPRUDENŢĂ. Articolul 168 din Legea nr. 105/1992 dispune în sensul că recunoaşterea nu poate fi refuzată pentru singurul motiv că instanţa care a pronunţat hotărârea străină a aplicat o altă lege decât cea determinată de dreptul internaţional privat român, afară numai dacă procesul priveşte starea civilă şi capacitatea unui cetăţean român, iar soluţia adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române. Or, raportat la aceste dispoziţii legale, se constată că petenta este cetăţean român, iar cauza soluţionată prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită priveşte starea civilă a acesteia, referindu-se la adopţie. în consecinţă, verificând condiţiile impuse de regulile dreptului internaţional privat român, se constată ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 11 şi art. 30 (art. 2572 NCC, respectiv art. 2589 NCC, n.n.), iar condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei sunt stabilite de legea naţională a adoptatorului şi a celui ce urmează să fie adoptat. Legea nr. 273/2004 dispune în art. 9 alin. (1) (abrogat de art. 230 lit. y) din Legea nr. 71/2011, n.n.) faptul că pot adopta numai persoanele care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte, diferenţa putând fi şi de minim 15 ani (de minim 16 ani, potrivit art. 460 alin. (2) NCC, n.n.], însă pentru motive temeinice. Or, examinând datele de stare civilă ale adoptatorului şi petentei, se constată că primul este născut la 20.11.1975, iar adoptata la 04.07.1989, având la data încuviinţării adopţiei 33 de ani, respectiv 19 ani, diferenţa de vârstă fiind de 14 ani, adică sub minimul prevăzut de legea română pentru a permite încuviinţarea adopţiei (C.A. Bucureşti, dec. nr. 537A/2009, în Jurindex).
7. JURISPRUDENŢĂ. Adopţia ca operaţiune juridică în dreptul intern este reglementată prin Legea nr. 273/2004. Petentul, cetăţean român, la data adopţiei era major. Actul normativ intern impune condiţia imperativă ca petentul să fi fost crescut în timpul minorităţii sale de către adoptator. Or, dispoziţiile art. 30-33 din Legea nr. 105/1992 (art. 2607-2609 NCC, n.n.), aplicabilă în speţă, impun ca adopţia încuviinţată de o instanţă străină să îndeplinească condiţiile de fond prevăzute de legea adoptatului (I.C.C.J., s. civ. şi propr. int., dec. nr. 7738/2007). Notă. Şi în reglementarea actuală - art. 2607 NCC - se prevăd drept condiţii de fond pentru încheierea adopţiei cele prevăzute de legea naţională a adoptatorului şi a celui ce urmează a fi adoptat, fiind menţinute dispoziţiile art. 30-33 din Legea nr. 105/1992.
Apreciem că în această situaţie capacitatea adoptatului de a-şi moşteni părinţii fireşti va fi reglementată de legea aplicabilă succesiunii.
Raportul cu prevederea anterioară: reia prevederile art. 31 din
Citește mai mult
Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu completările ulterioare.