Art. 2609 Noul cod civil Legea aplicabilă formei adopţiei Filiaţia Familia

1. Procedura adopţiei aparţine autorităţilor competente ale părţii contractante al cărei cetăţean este, la data adopţiei, cel ce urmează a fi adoptat (art. 31 din Tratatul din 06.07.1996 dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridicâ în materie civilă şi penalâ).

2. Forma adopţiei şi nulitatea acesteia sunt supuse legislaţiei părţii contractante pe teritoriul căreia se încheie adopţia. în aceste cauze competenţa aparţine instituţiei judiciare a părţii contractante al cărei cetăţean este cel adoptat la data formulării cererii (art. 29 din Tratatul din 30.01.2002 dintre România

Citește mai mult

şi Ucraina privind asistenţa juridicâ şi relaţiile juridice în cauzele civile).

3. Forma adopţiei este guvernată de legea părţii contractante pe teritoriul căreia se încheie (art. 31 din Tratatul din 06.07.1996 dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridicâ în materie civilâ şi penalâ).

4. JURISPRUDENŢĂ. Principiul fundamental care guvernează instituţia adopţiei este acela că adopţia se poate realiza numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului, noţiune care are în mod preponderent o natură nepatrimonială, în sensul că cel care adoptă trebuie să îî asigure copilului condiţiile necesare creşterii şi dezvoltării sale fizice şi morale. Pe de altă parte, în considerarea aceluiaşi principiu fundamental, încuviinţarea adopţiei presupune îndeplinirea unor condiţii de fond şi de formă pentru actele juridice ce compun această operaţiune juridică - art. 5-18 şi art. 40 din Legea nr. 273/2004. Adopţia are, în actuala reglementare, natura juridică a unui juridic complex - întrucât nu se poate încheia decât prin îndeplinirea operaţiunilor juridice prevăzute de lege, fiecare dintre acestea fiind esenţială pentru adopţie, hotărârea judecătorească, ca act de autoritate publică prin care se încuviinţează adopţia, având valoare constitutivă. Din această perspectivă, în mod corect a procedat instanţa de fond verificând cu prioritate îndeplinirea în cauză a condiţiilor de fond, privind petenta titulară a cererii de încuviinţare a adopţiei, întrucât, deşi în principiu orice persoană poate adopta un copil în România, vocaţia acesteia de a deveni părinte adoptator trebuie să îndeplinească în concret atât anumite condiţii juridice, expres prevăzute de lege - capacitate, vârstă, aptitudinea a adopta, exprimarea unui consimţământ liber şi neviciat în acest sens, cât şi condiţii psihologice, medicale şi sociale impuse viitorilor adoptatori din grija de a proteja interesele copiilor. Pentru a se ajunge la încuviinţarea adopţiei, pe lângă verificarea consimţământului adoptatorului, trebuie să se procedeze la verificarea tuturor celorlalte condiţii de fond şi de formă, care trebuie să fie îndeplinite la momentul soluţionării cauzei - acesta fiind de altfel momentul la care instanţa apreciază cu privire la temeinicia cererii de adopţie. Pe de altă parte, prin încuviinţarea adopţiei, în sarcina adoptatorului se transferă nu numai drepturile, dar mai ales obligaţiile ce revin unui părinte firesc, or, tocmai aceasta este raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut expres necesitatea verificării existenţei consimţământului adoptatorului sau familiei adoptatoare de către instanţele judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei (până la acest moment, consimţământul exprimat prin formularea cererii, putând fi revocat) (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. nr. 271/2010, în Jurindex). Notă. Legea nr. 71/2011 a abrogat prin art. 230 lit. y) mai multe din dispoziţiile Legii nr. 273/2004, printre care şi art. 1, 5-13, 9,18 alin. (2), 56 alin. (l)-(4), 62.