Art. 2619 Noul cod civil Rezerva dreptului de proprietate Bunurile mobile corporale Bunurile

Reglementarea anterioară: Legea nr. 105/1992: „Art. 54. Condiţiile şi efectele care decurg din rezerva dreptului de proprietate referitor la un bun destinat exportului sunt cârmuite, dacă părţile nu au convenit altfel, de legea statului exportator".

1. Statele membre garantează în conformitate cu prevederile naţionale aplicabile în temeiul dreptului internaţional privat că vânzătorul păstrează dreptul de proprietate asupra bunurilor până la plata integrală, dacă cumpărătorul şi vânzătorul au fost în mod expres de acord cu o clauză prevăzând dreptul de retenţie înainte de livrarea bunurilor.

Citește mai mult

Statele membre pot adopta sau păstra prevederi privind plăţile anticipate deja efectuate de către debitor. Dreptul de retenţie reprezintă acordul contractual conform căruia vânzătorul reţine titlul de proprietate asupra bunurilor în cauză până la plata integrală a preţului (art. 4 din Directiva 2000/35/CE).

2. Ar trebui să se asigure tuturor creditorilor posibilitatea de a exercita rezerva dreptului de proprietate pe bază nediscriminatorie în cadrul Uniunii, dacă rezerva dreptului de proprietate este recunoscută de legea aplicabilă determinată potrivit normelor de drept internaţional privat. Acţiunile judiciare legate de efectuarea cu întârziere a plăţilor sunt deja facilitate de Regulamentul (CE) nr. 44/2001, Regulamentul (CE) nr. 805/2004, Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 şi Regulamentul (CE) nr. 861/2007. Cu toate acestea, se impune stabilirea unor măsuri complementare pentru a descuraja efectuarea cu întârziere a plăţilor în tranzacţiile comerciale. întârzierea în efectuarea plăţilor constituie o încălcare a contractului care, în majoritatea statelor membre, a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori, datorită dobânzilor mici sau inexistente aplicate pentru întârzierea în efectuarea plăţilor şi/sau a procedurilor greoaie de acţiune. Pentru a inversa această tendinţă şi pentru a descuraja întârzierile în efectuarea plăţilor, se impune o schimbare decisivă în direcţia creării unei culturi a efectuării prompte a plăţilor, inclusiv aceea în care ar trebui să fie considerat, în toate situaţiile, drept clauză sau practică contractuală inechitabilă orice caz de excludere a dreptului de a percepe dobânzi. Această schimbare ar trebui să includă, de asemenea, introducerea unor dispoziţii specifice referitoare la termenele de plată şi la despăgubirea creditorilor pentru cheltuielile suportate şi, printre altele, dispoziţii care să constate caracterul vădit inechitabil al excluderii dreptului la despăgubire pentru cheltuielile suportate în vederea recuperării fondurilor (Directiva nr. 7/2011, text cu relevanţa pentru SEE).