Art. 2615 Noul cod civil Legea aplicabilă revendicării bunurilor mobile Dispoziţii generale Bunurile

Art. 2615

Legea aplicabilă revendicării bunurilor mobile

(1) Revendicarea unui bun furat sau exportat ilegal este supusă, la alegerea proprietarului originar, fie legii statului pe teritoriul căruia se afla bunul la momentul furtului sau exportului, fie legii statului pe teritoriul căruia se află bunul la momentul revendicării.

(2) Cu toate acestea, dacă legea statului pe teritoriul căruia bunul se afla la momentul furtului sau exportului nu cuprinde dispoziţii privind protecţia terţului posesor de bună-credinţă, acesta poate invoca protecţia pe care i-o conferă legea statului pe teritoriul căruia bunul se află la momentul revendicării.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi bunurilor furate sau exportate ilegal din patrimonial cultural naţional al unui stat.

Comentarii despre Art. 2615 Noul cod civil Legea aplicabilă revendicării bunurilor mobile Dispoziţii generale Bunurile

isac.violeta 5.03.2014

1. Deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva cumpărătorului unui bun nu afectează drepturile vânzătorului bunului respectiv întemeiate pe o rezervă a dreptului de proprietate, dacă la data deschiderii procedurii bunul se află pe teritoriul altui stat membru decât cel în care s-a deschis procedura. Deschiderea unei proceduri de insolvenţă împotriva vânzătorului unui bun, ulterior predării bunului, nu constituie o cauză de rezoluţiune a vânzării şi nu împiedică cumpărătorul să dobândească dreptul de proprietate dacă la data deschiderii procedurii bunul vândut se află pe teritoriul altui

Citește mai mult

stat membru decât cel în care s-a deschis procedura. Dispoziţiile anterioare nu împiedică intentarea acţiunii de constatare a nulităţii, acţiunii în anulare sau în inopozabilitate menţionate în art. 4 alin. (2) lit. (m) [art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000).

2. Exportatorul, în sensul art. 161 alin. (5) din cod, este considerat ca fiind acea persoană pe seama căreia este făcută declaraţia de export şi care este fie proprietarul mărfurilor care se exportă, fie o persoană învestită cu drept de înstrăinare asupra mărfurilor în momentul în care este acceptată declaraţia. Atunci când dreptul de proprietate sau de înstrăinare asupra unor mărfuri aparţine unei persoane stabilite în afara Comunităţii în conformitate cu contractul pe care se bazează exportul, partea contractantă stabilită în Comunitate este considerată ca fiind exportatorul [art. 788 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93].

3. JURISPRUDENŢĂ. în interpretarea art. 1 Protecţia Proprietăţii din Protocolul 1 la Convenţie, confiscarea autobuzului, proprietatea reclamantului, închiriat unei societăţi în vederea efectuării de transporturi în ţările europene şi asiatice, cu care au fost realizate mai multe transporturi ilegale, a vizat un bun utilizat în scopuri ilicite, fiind o măsură relativă la folosinţa lucrurilor. Confiscarea era prevăzută de lege şi viza un scop legitim, anume: prevenirea migraţiei ilicite. în ce priveşte raportarea acestor scopuri la proprietarul bunului, utilizarea unor prezumţii de fapt este permisă de Convenţie cu condiţia ca acestea să fie rezonabile. Reclamantul putea să conteste legalitatea confiscării în cadrul unei proceduri contradictorii, astfel că pierderea suferită nu poate fi considerată arbitrară, de acea acest capăt de cerere este vădit nefondat (C.E.D.O., Hot. din 10.04.2003, Yildirim c. Italiei, în R. Chiriţâ, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Culegere... 2003).

Răspunde