Art. 30 Noul cod civil Egalitatea în faţa legii civile Publicitatea drepturilor, a actelor şi a faptelor juridice
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Publicitatea drepturilor, a actelor şi a faptelor juridice
Publicitatea drepturilor, a actelor şi a faptelor juridice
Art. 30
Egalitatea în faţa legii civile
Rasa, culoarea, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia, convingerile personale, apartenenţa politică, sindicală, la o categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea, originea socială, gradul de cultură, precum şi orice altă situaţie similară nu au nicio influenţă asupra capacităţii civile.
| ← Art. 29 Noul cod civil Limitele capacităţii civile... | Art. 31 Noul cod civil Patrimoniul. Mase patrimoniale şi... → |
|---|
1. Violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (C.C., dec. nr. 107/1995, M. Of. nr. 85/1996, apud T. Toader, Constituţia României reflectată în jurisprudenţă constituţională, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 20).
2. Textul art. 16 alin. (1) din Constituţie, coroborat cu cel al art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, vizează discriminările prohibite, nu şi
Citește mai mult
pe cele admisibile, vizează deci „discriminarea negativă", nu şi „discriminarea pozitivă", ţinând seama de specificitatea unor situaţii sau de scopul realizării unei justiţii distributive, pentru a anula sau pentru a diminua inegalităţile obiective. Totodată, textele constituţionale arătate vizează egalitatea între cetăţeni cât priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi, nu identitatea în tratament juridic cât priveşte exercitarea sau realizarea acelor drepturi. Astfel se explică nu numai admisibilitatea unui tratament juridic diferit şi privilegiat faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (C.C., dec. nr. 27/1996, M. Of. nr. 85/1996, apud T. Toader p. 21).3. Este creată o discriminare vădită prin includerea, în statutul care reglementează organizarea şi exercitarea unei profesii, a unor dispoziţii care limitează accesul în acea profesie în funcţie de vârstă, fiind vătămat în acelaşi timp dreptul la libera exercitare a unei profesii, garantat şi ocrotit de Constituţia României. Repararea prejudiciului adus drepturilor nepatrimoniale se poate face prin acordarea de daune morale, care se stabilesc, în lipsa unor criterii legale de determinare, prin aprecierea criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor legale, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării. Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs. în aceeaşi idee, este de reţinut că nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2328/2010 www.scj.ro).
Citește mai mult
în situaţia în care discriminarea se produce totuşi.2. Principiul egalităţii în faţa legii se desprinde mai întâi din art. 16 alin. (1) din Constituţie: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări"; de asemenea, din art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului, potrivit căruia „Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii. în această privinţă, legea trebuie să interzică orice discriminare şi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare".
3. Acest principiu este aplicabil în toate ramurile de drept. în dreptul civil, având în vedere metoda lui de reglementare, adică aceea a egalităţii între subiectele raporturilor juridice civile, acest principiu se traduce prin faptul că persoanele fizice şi juridice au o egală capacitate juridică, o egală aptitudine de a avea drepturi şi obligaţii şi au o posibilitate egală de a exercita aceste drepturi (C.T. Ungureanu p. 10).
4. Toate persoanele fizice şi juridice sunt egale în faţa legii civile. Trebuie precizat însă, pe de o parte, că persoanele fizice sunt egale, criteriile enumerate în art. 30 NCC neavând nicio influenţă asupra capacităţii civile. Pe de altă parte, toate persoanele juridice dintr-o anumită categorie se supun, în mod egal, reglementărilor elaborate pentru categoria respectivă de persoane juridice.
Decretul nr. 31/1954: Art. 4. (2) Sexul. rasa. naţionalitatea, religia, gradul de cultură sau originea nu au nicio înrâurire asupra capacităţii.
Legislaţie conexă
art. 16 Constituția României
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea
Citește mai mult
acestor funcţii şi demnităţi.(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.
O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare (republicată în M. Of. nr. 99 din 8 februarie 2007).
art. 14 din CEDO - Interzicerea discriminării
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.
art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Nediscriminarea
(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.
(2) În domeniul de aplicare a tratatelor şi fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetăţenie.