Art. 317 Noul cod civil Independenţa patrimonială a soţilor Dispoziţii comune Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 317
Independenţa patrimonială a soţilor
(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soţ poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţe persoane.
(2) Fiecare soţ poate să facă singur, fără consimţământul celuilalt, depozite bancare, precum şi orice alte operaţiuni în legătură cu acestea.
(3) În raport cu instituţia de credit, soţul titular al contului are, chiar şi după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel.
| ← Art. 316 Noul cod civil Actele de dispoziţie care pun în... | Art. 318 Noul cod civil Dreptul la informare Dispoziţii comune... → |
|---|
Nu e necesar sa merg la notar ? Asta a fost sfatul cucoanei din primărie , cică tre sa facem nu stiu ce contract de comodat între sot si sotie la notar. Pot face act vanzare-cumparare intre mine si sotia mea prin decizia acestei legi sau nu ?
1. Norma consacră principiul independenţei patrimoniale a soţilor, principiu potrivit căruia fiecare soţ poate încheia orice acte juridice cu celălalt soţ ori cu terţii, atunci când prin lege nu se prevede acordul ambilor soţi la încheierea actului.
2. Dispoziţia trebuie, aşadar, coroborată cu prevederile art. 346 NCC, care instituie regula încheierii actelor de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunuri comune numai cu consimţământul ambilor soţi, exceptând darurile obişnuite şi actele cu titlu oneros având ca obiect bunuri
Citește mai mult
mobile comune, nesupuse formalităţilor de publicitate. Totodată, dispoziţia trebuie coroborată şi cu prevederile art. 316 NCC, în sensul că libertatea unui soţ de a încheia acte cu terţii, singur, operează nu numai atunci când prin lege nu se prevede acordul comun al soţilor la încheierea actului, ci şi atunci când dreptul de dispoziţie al unui soţ nu este limitat temporar prin hotărâre judecătorească, pe considerentul periclitării grave a intereselor familiei.3. Nu mai este reglementată interdicţia vânzării între soţi, astfel că soţii pot încheia între ei acte de vânzare-cumpărare, de schimb, donaţie, în general, orice acte care nu sunt interzise prin lege. Fiecare soţ are recunoscută posibilitatea de a face singur, fără consimţământul celuilalt, depozite bancare şi orice alte operaţiuni în legătură cu acestea, oricare ar fi regimul matrimonial ales de soţi. Consecinţa unor astfel de prevederi legale se concretizează într-o mai mare independenţă a soţilor, fiecare acţionând, astfel, fără a avea nevoie nici măcar de consimţământul prezumat al celuilalt, consimţământ care ar fi presupus cel puţin o informare a acestuia din urmă cu privire la actele curente încheiate în legătură cu fondurile depuse în conturi bancare. în raport cu societatea bancară, soţul titular al contului are, chiar şi după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, dacă prin hotărâre judecătorească executorie nu s-a decis altfel. Se consacră legal principiul independenţei patrimoniale a soţilor în raporturilor bancare, însă nu în orice raport, ci numai în cazul depozitelor bancare, a operaţiunilor bancare legate de depozitele bancare. O asemenea prevedere a fost generată de evoluţia vieţii sociale, care impune fiecăruia dintre noi efectuarea unor operaţiuni bancare foarte frecvente, libertatea acestora condiţionând desfăşurarea normală a vieţii de zi cu zi.
4. Tot ca efect al independenţei patrimoniale a soţilor, fiecare soţ este liber sâ dispund de veniturile încasate, desigur, cu condiţia de a contribui la cheltuielile căsniciei.
Enumerarea unor acte referitoare la bunurile mobile şi imobile care se pot încheia numai cu acordul ambilor soţi:
– înstrăinarea locuinţei familiei chiar dacă este bun propriu al unuia dintre soţi;
– înstrăinarea sau mutarea bunurilor mobile sau a celor
Citește mai mult
care decorează locuinţa familiei;– schimbarea destinaţiei bunului comun (art. 345 NCC);
– actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunuri comune [art. 346 alin. (1) NCC]
– aport de bunuri comune la o societate, asociaţie sau fundaţie (art. 349 NCC).
Actul încheiat fără consimţământul expres al celuilalt soţ, atunci când consimţământul acestuia este necesar potrivit legii, este anulabil [art. 347 alin. (1) NCC].