Art. 320 Noul cod civil Lichidarea regimului matrimonial Dispoziţii comune Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor

CAPITOLUL VI
Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune

Art. 320

Lichidarea regimului matrimonial

În caz de încetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială sau, în caz de neînţelegere, pe cale judiciară. Hotărârea judecătorească definitivă sau, după caz, înscrisul întocmit în formă autentică notarială constituie act de lichidare.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 320 Noul cod civil Lichidarea regimului matrimonial Dispoziţii comune Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor




Nelson Denisa 12.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Dispoziţiile art. 36 C. fam. [art. 358 NCC, n.n.) prevăd una dintre modalităţile prin care încetează starea de devălmăşie în care se află soţii, ca urmare a desfacerii căsătoriei, şi anume învoiala acestora. Această posibilitate este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 728 alin. (1) teza întâi C. civ. 1864 (art. 669 NCC, n.n.], potrivit cărora „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune", şi se impune în baza principiului disponibilităţii procesuale în materie civilă. în cazul în care soţii nu se învoiesc asupra împărţirii bunurilor comune, devin aplicabile
Citește mai mult dispoziţiile art. 36 alin. (1) teza a doua C. fam., instanţa judecătorească fiind chemată să decidă cu privire la partajul acestor bunuri. Cererea de partaj are caracter accesoriu, soluţionarea ei revenind, în temeiul art. 17 C. proc. civ., instanţei competente să judece cererea principală de desfacere a căsătoriei. Posibilitatea instanţei învestite să judece acţiunea principală şi cererea accesorie de a hotărî ulterior judecata separată a acesteia din urmă nu produce efecte juridice asupra competenţei materiale a instanţei. Disjungerea cauzelor se dispune în vederea unei mai bune administrări a justiţiei, atunci când soluţionarea cererii principale - acţiunea de divorţ - ar fi întârziată de judecata cererii de partaj, deoarece părţile nu se înţeleg asupra împărţirii bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Or, într-o atare situaţie devin aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă cuprinse în Cartea VI „Proceduri speciale". Capitolul VII1 privind „Procedura împărţelii judiciare", prevederi care oferă suficiente garanţii menite să asigure un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil. împrejurarea că soţii pot dosi o serie de bunuri până la pronunţarea hotărârii de divorţ, pentru ca, ulterior, să le scoată la lumină ca bunuri proprii, reprezintă un aspect ce ţine de situaţia de fapt a cauzei, asupra căreia se poate pronunţa numai instanţa judecătorească, iar nu o problemă de constituţionalitate de natură a fi cenzurată de Curtea Constituţională (C.C., dec. nr. 280/2008, M. Of. nr. 303/2008; dec. nr. 465/2010, M. Of. nr. 324/2010). Notă. Deşi în prezent dispoziţiile art. 36 C. fam. sunt abrogate, cu începere din momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, prevederile analizate sub aspectul constituţionalităţii se regăsesc parţial şi în cuprinsul art. 320 NCC, astfel că statuările instanţei constituţionale rămân valabile.

2. Faţă de prevederile legale în vigoare, regimul juridic al bunurilor imobile are un caracter specific, concretizat, între altele, în modul de dobândire a proprietăţii asupra lor, care exclude principiul consensualismului actelor juridice şi presupune, ca o condiţie de validitate a actului de dobândire, forma autentică şi autorizaţia de înstrăinare. în raport de această situaţie şi cum prevederile privitoare la comunitatea de bunuri dintre soţi (art. 30 C. fam. - art. 339 NCC, n.n.) sunt de strictă interpretare şi nu se pot extinde prin asemănare la bunurile coachiziţionate în alte condiţii, în literatura juridică şi practica judiciară s-a apreciat că, în cazul în care unul dintre concubini nu a figurat ca parte în actul de dobândire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului achiziţionat în timpul concubinajului, indiferent de durata convieţuirii, ci eventual creditor, ca titular al unui drept de creanţă, în cazul în care a contribuit la achiziţionarea bunului. Situaţia este similară şi în cazul unui autoturism (bun mobil), dacă acesta a fost cumpărat pe numele unuia dintre concubini, şi nu cu intenţia de a fi achiziţionat în comun de aceştia, în calitate de coproprietari. în condiţiile în care în perioada concubinajului doar reclamantul a avut venituri salariale, iar pârâta a fost casnică, prestând muncă în gospodărie şi pentru creşterea şi educarea fetiţei sale rezultate dintr-o relaţie anterioară, rezultă că reclamantul a avut o contribuţie net superioară la dobândirea bunurilor, instanţa apreciind o contribuţie a reclamantului de 90% la achiziţionarea bunurilor în timpul convieţuirii, iar a pârâtei de 10% şi în mod corespunzător cota-parte a fiecăruia din dreptul de proprietate în indiviziune asupra bunurilor dobândite, respectiv 9/10 părţi reclamantul şi 1/10 părţi pârâta (Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 2672/2010, portal.just.ro).
Răspunde
Nelson Denisa 12.01.2014
1. Ori de câte ori ia sfârşit regimul matrimonial (ca urmare a declarării nulităţii, a anulării căsătoriei, a morţii unuia dintre soţi sau a desfacerii căsătoriei prin divorţ) sau se modifică regimul matrimonial, trecându-se de la un regim matrimonial permis de lege la altul permis de lege, vechiul regim matrimonial existent se lichidează.

2. Lichidarea poate avea loc de bunăvoie, prin înţelegerea soţilor (lichidare convenţională) sau pe cale judiciară (lichidare judiciară), atunci când soţii nu se înţeleg în privinţa modalităţilor de lichidare.

3. Lichidarea regimului matrimonial presupune: a)
Citește mai mult preluarea de fiecare soţ a bunurilor proprii; b) partajarea bunurilor comune (în funcţie de specificul regimului matrimonial existent între soţi) şi c) regularizarea datoriilor.

4. Are valoare de act de lichidare hotărârea judecătorească (în cazul lichidării judiciare), respectiv actul autentic notarial (în cazul lichidării convenţionale).

5. Prin convenţie matrimonială soţii pot prevedea modalitatea de lichidare a regimului matrimonial.

6. Creditorii care sunt prejudiciaţi prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula acţiune revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formalităţile de publicitate sau, după caz, de la data la care au luat cunoştinţă mai înainte de aceste împrejurări pe altă cale.
Răspunde
irina.bianca 11.01.2013
Înainte de orice modificare sau schimbare a regimului matrimonial este obligatorie lichidarea vechiului regim matrimonial.

Soţii pot să opteze numai pentru unul dintre cele trei regimuri matri moniale, fiind exclusă combinarea acestora.
Răspunde