Art. 399 Noul cod civil Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane Efectele divorţului Desfacerea căsătoriei
Comentarii |
|
Desfacerea căsătoriei
SECŢIUNEA a 2-a
Efectele divorţului
Art. 399
Exercitarea autorităţii părinteşti de către alte persoane
(1) În mod excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.
(2) Instanţa stabileşte dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun sau de către unul dintre ei.
← Art. 398 Noul cod civil Exercitarea autorităţii părinteşti... | Art. 400 Noul cod civil Locuinţa copilului după divorţ... → |
---|
1. Pentru a se lămuri situaţia în legătură cu pensia de urmaş a minorului după defunctul său tată, cererea pentru obţinerea pensiei trebuie să fie depusă de către mama minorului sau tutorele legal. în condiţiile în care tatăl minorului a decedat, mama minorului locuieşte în Italia şi este recăsătorită, minorul locuieşte cu bunica maternă, alături de un frate al său, iar aceasta, având o stare de sănătate bună, deţinând în proprietate o casă de locuit mobilată şi utilată şi beneficiind de o pensie pentru limită de vârstă, se preocupă să-i asigure minorului toate condiţiile
Citește mai mult
pecuniare, materiale şi morale necesare pentru o creştere şi educare corespunzătoare vârstei, se apreciază că minorul este îndreptăţit să beneficieze de una dintre măsurile de protecţie alternativă prevăzută de Legea nr. 272/2004, iar cererea formulată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 178, art. 180 şi urm. NCC. Cu ocazia audierii în camera de consiliu, minorul şi-a dat consimţământul în privinţa instituirii curatelei, astfel că instanţa va dispune luarea acestei măsuri pentru minor şi va desemna curatorul în persoana bunicii materne, persoană capabilă să-i apere minorului drepturile, sens în care stabileşte mandatul acestui curator, şi anume acela de a efectua demersurile necesare la Casa Judeţeană de Pensii pentru depunerea dosarului în vederea obţinerii de către minor a pensiei de urmaş. Potrivit dispoziţiilor art. 182 alin. (3) NCC, hotărârea se va comunica curatorului şi se va afişa atât la sediul instanţei, cât şi la sediul primăriei de la domiciliul celui reprezentat (Jud. Nâsdud, sent. civ. nr. 3139/2011, nepublicatâ).2. Minorul este îndreptăţit să beneficieze de una dintre măsurile alternative prevăzute de Legea nr. 272/2004, iar cererea pentru instituirea tutelei în favoarea unchiului matern şi a soţiei acestuia îndeplineşte toate cerinţele legale prevăzute de art. 40, art. 41 şi art. 42 din aceeaşi lege [art. 110, art. 112, art. 117, art. 118 NCC, n.n.), având în vedere că mama minorului este decedată, că filiaţia faţă de tată nu a fost stabilită, iar unchiul matern şi soţia acestuia reprezintă persoane care prezintă toate garanţiile materiale şi morale pentru a putea creşte şi educa minorul, neaflându-se în niciunul dintre cazurile de incapacitate prevăzute de art. 117 C. fam. (art. 113
NCC, n.n.]. La adoptarea acestei soluţii s-a ţinut seama de necesitatea asigurării unei anumite continuităţi în educarea copilului şi de consimţământul acestuia, s-a urmărit să nu subziste lipsa de ocrotire părintească în privinţa minorului, avându-se în vedere, totodată, relaţiile personale de afecţiune existente între minor şi cei doi soţi sus-menţionaţi. Conform art. 123 C. fam. [art. 134 NCC, n.n.], tutorele are obligaţia de a îngriji de minor, de a-l creşte pe acesta, ocupându-se de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui. Prin prisma dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 272/2004, luându-se în considerare cu prioritate interesele copilului - principiu ce prevalează în toate demersurile şi deciziile privitoare la minori -, se va dispune ca exercitarea drepturilor şi respectiv îndeplinirea obligaţiilor părinteşti privitoare la minor să se facă, potrivit dispoziţiilor art. 123, art. 124 şi urm. C. fam. (art. 134, art. 143 NCC, n.n.], de către tutorele desemnat (tutorele având obligaţia de a administra bunurile minorului şi de a-l reprezenta în actele civile, însă numai până la data când acesta împlineşte vârsta de paisprezece ani; după împlinirea vârstei de paisprezece ani, minorul îşi exercită singur drepturile şi execută tot astfel obligaţiile, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui, spre a-l apăra împotriva abuzurilor din partea terţilor) (Jud. Beclean, sent. nr. 1806/2011, nepublicată).
încredinţat copilul va avea faţă de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin
Citește mai mult
părinţilor privitor la persoana copilului. Dispoziţiile art. 108 se aplică prin asemănare".1. Regula generală este aceea conform căreia autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinţi ai copilului. Prin derogare de la această regulă, atunci când instanţa de tutelă apreciază că este în interesul minorului ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de un singur părinte, va hotărî în acest sens.
2. Există însă posibilitatea, tot derogatoriu de la regula generală, ca în situaţii excepţionale autoritatea părintească să nu poată fi exercitată în comun de ambii părinţi, de părintele unic (când filiaţia s-a stabilit numai faţă de un părinte) sau de părintele în sarcina căruia s-a stabilit exerciţiul autorităţii părinteşti în condiţiile art. 398 alin. (1) NCC. într-o asemenea situaţie, instanţa de tutelă poate decide plasamentul copilului la o rudă, la o familie sau persoană care nu au calitatea de rude, la o instituţie de ocrotire. Plasamentul la o rudă sau la o terţă persoană sau familie nu poate fi instituit decât dacă există acordul acestora.
3. în cazul în care se adoptă o asemenea măsură, persoana căreia i s-a încredinţat minorul în plasament exercită numai drepturile şi îndatoririle cu privire la persoana minorului.
4. în privinţa bunurilor copilului, drepturile se exercită fie de ambii părinţi în comun, fie de unul dintre ei, modul de exercitare fiind stabilit de instanţă odată cu instituirea plasamentului.