Art. 556 Noul cod civil Limitele exercitării dreptului de proprietate privată Conţinutul, întinderea şi stingerea dreptului de proprietate privată Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Conţinutul, întinderea şi stingerea dreptului de proprietate privată
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Conţinutul, întinderea şi stingerea dreptului de proprietate privată
Art. 556
Limitele exercitării dreptului de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.
(2) Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
(3) Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată şi prin voinţa proprietarului, cu excepţiile prevăzute de lege.
| ← Art. 555 Noul cod civil Conţinutul dreptului de proprietate... | Art. 557 Noul cod civil Dobândirea dreptului de proprietate... → |
|---|
Citește mai mult
actualul proprietar ( al patrulea ) sa ii faciliteze cale de acces in cazul in care nu doreste sa cumpere aceasta parcela ( 200 mp) . Va rog sa-mi comunicati daca este posibil ce este de facut ! Va multumim !1. Pentru a fi compatibilă cu regula generală prevăzută de prima teză a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1, o ingerinţă în dreptul la folosinţa netulburată a bunurilor trebuie să imprime un „just echilibru" între cererile de interes general ale comunităţii şi cerinţele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului (Beyeler c. Italiei, 5 ianuarie 2000). Lipsirea de proprietate în temeiul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1, fără plata unei sume în mod echitabil legate de valoarea acesteia, va constitui în mod normal o ingerinţă disproporţionată,
Citește mai mult
care nu poate fi justificată în temeiul art. 1. Cu toate acestea, dispoziţia nu garantează dreptul la o despăgubire completă în orice împrejurări, din moment ce obiectivele legitime de „interes public" pot reclama mai puţin decât rambursarea întregii valori de piaţă (Papachelas c. Greciei, 25 martie 1999). Cu privire la ingerinţele care fac obiectul celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1, cu trimiterea specială la „dreptul unui stat de a valorifica astfel de legi, în măsura în care consideră a fi necesar pentru a reglementa folosinţa proprietăţii în conformitate cu interesul general", de asemenea, trebuie să existe o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit a fi realizat. în această privinţă, statele se bucură de o marjă largă de apreciere (AGOSI c. Regatului Unit, 24 octombrie 1986) (apud I. Ninu p. 253-254).2. Având în vedere că reclamantul a pierdut în totalitate şi definitiv dispoziţia asupra parcelei în litigiu din cauza ocupaţiei de către Administraţia Naţională a Drumurilor, care a transformat-o iremediabil, construind o reţea de evacuare a apelor, deşi nu a existat un act de expropriere formală şi deşi reclamantul păstrează posibilitatea teoretică de a vinde acest teren, limitările aduse dreptului său de proprietate au fost atât de grave, încât pot fi asimilate unei exproprieri de fapt, care reiese din a doua frază a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 (C.E.D.O., Verguc. României, 11 ianuarie 2011, www.csml909.ro).
3. Instituirea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţi energetice reprezintă o limitare justificată de faptul că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes naţional. Exercitarea acestor drepturi asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice este determinată de un interes major de ordin general şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (C.C., dec. nr. 986/2011, M. Of. nr. 706/2011, în T. Toader, Constituţia României reflectată în jurisprudenţa constituţională, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 146-147).
4. Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu reprezintă o expropriere, ci se referă doar la posibilitatea de folosire a bunurilor, ceea ce nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia proprietăţii private (C.C., dec. nr. 17/2012, M. Of. nr. 152/2012).
5. Proprietarul terenului are dreptul de a fi despăgubit pentru lipsa de folosinţă a acestuia, în limitele stricte ale zonei de protecţie sau de siguranţă ale liniei aeriene. Chiar dacă exploatarea terenului său nu poate fi făcută datorită interesului superior general de exploatare a liniei aeriene, exploatarea bunului său de către pârâtă nu poate fi făcută cu titlu gratuit atât timp cât utilitatea publică nu a fost declarată conform Legii exproprierii nr. 33/1994 şi, prin urmare, proprietarul nu a fost despăgubit la justa valoare a bunului. Nu se poate reţine apărarea pârâtei că legea în discuţie îi permite exploatarea zonelor de siguranţă cu titlu gratuit, deoarece ar semnifica în fapt o expropriere gratuită, interzisă de Constituţie, a bunului ce se găseşte în proprietatea reclamantei (Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 1114/R/2006, în A.C. Bodea voi. I, p. 42 şi urm).
6. Dreptul de proprietate, drept absolut şi opozabil tuturor, creează nu numai plenitudine de atribuţii în favoarea titularului său, ci şi obligaţii impuse fie prin lege, fie datorită raporturilor de vecinătate. Or, legislaţia autorizării construcţiilor impune, pentru realizarea unei construcţii cu un alt regim de înălţime decât construcţiile învecinate, obligaţia proprietarului de a lua toate măsurile pentru a împiedica degradarea construcţiilor învecinate. în cauză, datorită edificării de către reclamantă a unui subsol cu patru nivele, există riscul de a se deteriora construcţia învecinată a pârâtei care are un alt regim de înălţime. în această situaţie, se impune amplasarea unor mărci de tasare pe construcţiile învecinate, vizibile, care constituie repere de nivel cu scopul creării posibilităţii de a se măsura topografic, cu precizie deosebită, eventuala modificare în timp a cotelor de nivel ale unor puncte izolate (Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 341/R/2007, în A.C. Bodea voi. I, p. 52 şi urm.).
► art. 602-630 NCC;
► art. 44 alin. (5), art. 136 alin. (3) din Constituţie;
► Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată (M. Of. nr. 933/2004);
► Legea nr. 107/1996 a apelor (M. Of. nr. 244/1996);
► O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată (M. Of. nr. 45/2001);
► Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului naţional mobil, republicată (M. Of. nr. 828/2008);
► Legea nr. 85/2003 a minelor (M. Of. nr. 197/2003);
► Legea nr. 238/2004 a petrolului (M. Of. nr. 535/2004);
► Legea nr. 351/2004 a gazelor (M. Of. nr.
Citește mai mult
679/2004):► Legea nr. 13/2007 a energiei electrice (M. Of. nr. 51/2007).
1. în prelungirea art. 555 NCC, care prevede că dreptul de proprietate privată este dreptul proprietarului de a poseda, folosi şi dispune „în limitele stabilite de lege", art. 556 identifică trei categorii de limite: materiale, legale şi convenţionale. Textul se completează cu dispoziţiile Capitolului III din aceeaşi carte privitor la „Limitele juridice ale dreptului de proprietate"(art. 602-630). Aici, alături de cele trei categorii de limite, enumerate anterior, mai este identificată o categorie, cea a limitelor judiciare (art. 630).
2. Limitele materiale [art. 556 alin. (1) NCC) sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege. „Limitele materiale au în vedere numai bunurile corporale şi delimitează exercitarea dreptului de proprietate în funcţie de corporalitatea obiectului dreptului, rolul voinţei juridice fiind subsidiar, în raport cu corporalitatea bunului, iar limitele juridice vizează conţinutul juridic al dreptului de proprietate, ele restrângând, într-un fel sau altul, exercitarea atributelor dreptului de proprietate şi avându-şi temeiul în voinţa juridică, ce poate fi a legiuitorului, a judecătorului sau chiar a proprietarului" (L.M. Crâciunean p. 135). Limitele legale [art. 556 alin. (2)] sunt prevăzute în art. 602-625 NCC. în ceea ce priveşte limitările convenţionale, în temeiul voinţei proprietarului, acestea sunt reglementate pe larg în art. 626-629 NCC. Limitele judiciare sunt impuse de către instanţa de judecată din considerente de echitate, dacă exercitarea dreptului de proprietate cauzează inconveniente mai mari decât cele normale din relaţiile de vecinătate (art. 630 NCC). „Limitele exercitării dreptului de proprietate determinate de raporturile de vecinătate au o sferă mai largă decât categoria obligaţiilor de vecinătate reglementate în materia limitelor legale. Astfel de limite pot fi şi rezultatul stabilirii de către proprietarii vecini a unor drepturi şi obligaţii, fiind deci vorba despre limite convenţionale, ori chiar rezultatul unor simple îngăduinţe (toleranţe), în lipsa oricărei convenţii, precum şi consecinţa unei hotărâri judecătoreşti" (G. Boroi, L. Stânciulescu p. 23).
3. în doctrină, limitările dreptului de proprietate au fost grupate în mai multe categorii: limitări care privesc atributul dispoziţiei juridice asupra bunurilor proprietatea unor subiecte de drept (bunurile declarate de lege ca fiind inalienabile, definitiv sau temporar, sau alienabile în condiţii restrictive); limitări ale exerciţiului dreptului de proprietate care decurg din raporturile de vecinătate; limitări temporare sau definitive ale folosinţei bunurilor, cum ar fi materia rechiziţiei; limitări ale exerciţiului dreptului de proprietate rezultate din folosirea subsolului oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general; limitări care conduc, în condiţiile legii, la pierderea dreptului de proprietate privată prin expropriere pentru lucrări de interes public (C. Bîrsan, Drepturile reale, p. 47-48).
4. Regulile din noul Cod civil în materia limitelor dreptului de proprietate constituie doar norme generale, care se completează cu numeroasele acte normative speciale care instituie limitări legale ale exercitării prerogativelor dreptului de proprietate (a se vedea legislaţia conexă).
La alin. (2) se disting limitele legale ale exercitării dreptului de proprietate, limite precizate în capitolul III art. 602-625 noul cod civil.
Alin. (3) al aceluiaşi articol menţionează că limitările se pot face şi prin convenţie, dacă legea nu o interzice, fiind incidente prevederile capitolului III art. 626-629 noul cod civil.
Art. 630 noul cod civil mai
Citește mai mult
adaugă la cele trei limitări ale dreptului de proprietate – materiale, prin voinţa legii şi convenţionale – şi o a patra limitare, cea judiciară.