Art. 559 Noul cod civil Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor Conţinutul, întinderea şi stingerea dreptului de proprietate privată Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Conţinutul, întinderea şi stingerea dreptului de proprietate privată
Art. 559
Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor
(1) Proprietatea terenului se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale.
(2) Proprietarul poate face, deasupra şi în subsolul terenului, toate construcţiile, plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă, în afară de excepţiile stabilite de lege, şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este ţinut să respecte, în condiţiile şi în limitele determinate de lege, drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor şi apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane şi altora asemenea.
(3) Apele de suprafaţă şi albiile acestora aparţin proprietarului terenului pe care se formează sau curg, în condiţiile prevăzute de lege. Proprietarul unui teren are, de asemenea, dreptul de a apropria şi de a utiliza, în condiţiile legii, apa izvoarelor şi a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatică, precum şi apele pluviale.
| ← Art. 558 Noul cod civil Riscul pieirii bunului Conţinutul,... | Art. 560 Noul cod civil Obligaţia de grăniţuire Conţinutul,... → |
|---|
1. Prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 dau dreptul statului de a limita exerciţiul dreptului de proprietate privată atunci când limitarea este justificată de un interes general, dar cu condiţia acordării unei indemnizaţii pentru prejudiciul adus proprietarului, în scopul menţinerii unui just echilibru între interesul general şi cel particular (C.E.D.O., Sporrong şi Ldnnroth c. Suediei, 23 septembrie 1982; James ş.a. c. Regatului Unit, 21 februarie 1986, www.echr.coe.int).
2. Potrivit Legii nr. 238/2004 a petrolului, proprietarii au dreptul de a înfiinţa plantaţii pe terenul
Citește mai mult
afectat zonei de siguranţă, însă nu pot edifica nicio construcţie. Terenul are regimul juridic intravilan, se află într-o zonă construibilă, prin urmare, atributul folosinţei bunului potrivit destinaţiei sale este afectat, proprietarii fiind obligaţi să folosească terenul ca pe unul cu destinaţie agricolă. Ca urmare, pentru acest motiv, ei pot pretinde plata unei despăgubiri. Cuantumul despăgubirilor trebuie determinat în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 238/2004, care au un caracter general. Cum atributul din dreptul de proprietate care este afectat este cel al folosinţei terenului pentru construcţii, trebuie să se determine despăgubirile potrivit valorii de circulaţie a terenului, această valoare fiind cea afectată, iar nu producţia agricolă ce poate fi obţinută pe teren (C.A. Craiova, s. I civ., dec. nr. 147/2011)3. A se vedea jurisprudenţă Curţii Constituţionale referitoare la instituirea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţi energetice, supra, la art. 556.
► „Art. 489. Proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei şi a subfeţei lui (C. civ. 480, 490 şi urm., 579, 607 şi urm., 610, 612, 613, 620)";
► „Art. 490. Proprietarul poate face asupra pământului toate plantaţiile şi clădirile ce găseşte de cuviinţă, afară de excepţiile statornicite la capul care tratează despre servituţi (C. civ. 480, 489, 492, 576 şi urm., 607 şi urm., 1776)”;
► „Art. 491. Proprietarul poate face sub faţa pământului toate construcţiile şi săpăturile ce găseşte de cuviinţă, şi trage din ele toate foloasele ce
Citește mai mult
acestea ar produce, afară de modificările prescrise de legi şi regulamente privitoare la mine, precum şi de legile şi regulamentele poliţieneşti (C. civ. 480, 489, 490, 492, 538, 607 şi urm., 610, 612, 613, 620)".Legislaţie conexă:
► art. 555, art. 602-630 NCC;
► art. 136 alin. (3) din Constituţie;
► Legea nr. 107/1996 a apelor (M. Of. nr. 244/1996);
► Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică (M. Of. nr. 448/1998);
► Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată (M. Of. nr. 123/2007);
► Legea nr. 85/2003 a minelor (M. Of. nr. 197/2003);
► Legea nr. 238/2004 a petrolului (M. Of. nr. 535/2004);
► Legea nr. 351/2004 a gazelor (M. Of. nr. 679/2004):
► Legea nr. 13/2007 a energiei electrice (M. Of. nr. 51/2007).
1. Potrivit dispoziţiilor art. 559 alin. (1) NCC (echivalentul art. 489 C. civ. 1864 - n.n.), drepturile proprietarului se întind şi asupra subsolului, spaţiului de deasupra terenului, apelor de suprafaţă şi albiilor acestora. „Proprietatea este cea a unui spaţiu. Proprietarul funciar nu este mai puţin proprietarul spaţiului gol de deasupra grădinii sau curţii sale, decât al spaţiului ocupat materialmente de casa sa sau de o construcţie oarecare. Bineînţeles că acest spaţiu delimitat prin secţiunea trasată de sol nu este nelimitat în adâncime şi în înălţime. Aşadar, volumul este o proprietate imobiliară" (Ph. Simler, Propositions de l'Association Henri Capitant, p. 35, apud O. Ungureanu, C. Munteanu, Eseu asupra clasificării bunurilor în dreptul civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 93).
2. Principiul instituit de art. 559 alin. (1) NCC este aplicabil neîngrădit doar în cazul terenurilor proprietate publică.
3. în cazul terenurilor proprietate privată, aplicabilitatea regulii este limitată de numeroasele excepţii instituite prin Constituţie, noul Cod civil (art. 602-630) şi legile speciale. Dintre aceste dispoziţii, amintim: art. 136 alin. (3) din Constituţie, care consacră cu caracter general apartenenţa la proprietatea publică a unor categorii de bunuri (bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian etc.), art. 3 din Legea nr. 107/1996 a apelor, care stabileşte criteriile de distincţie între apele proprietate publică şi cele care pot aparţine şi particularilor, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 238/2004 a petrolului etc. „Cât priveşte subsolul cu tot ceea ce însemnă el, inclusiv bogăţiile naturale, trebuie avute în vedere, cu prioritate, prevederile art. 136 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora «Bogăţiile de interes public ale subsolului (...) fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice». Ca atare, solul şi subsolul care cuprinde bogăţii naturale de interes public constituie împreună un «fond de pământ» numai atunci când terenul este proprietate publică, altfel ele sunt două bunuri distincte. Apoi, cât priveşte spaţiul situat deasupra solului, se impune precizarea că acesta ţine de «fond» până la limita inferioară a spaţiului aerian, care, potrivit aceluiaşi text din Constituţie, este tot proprietate publică" (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, ed. a 2-a, Ed. Sfera juridică, Cluj-Napoca, 2008, p. 324-325). „în principiu, proprietarul terenului este şi proprietarul spaţiului situat deasupra acestuia (art. 559 alin. (1) NCC). Odată cu apariţia şi dezvoltarea traficului aerian, a fost conturată noţiunea de spaţiu aerian, atât în dreptul intern, cât şi în dreptul internaţional. Conform art. 6 C. aerian, «Spaţiul aerian naţional reprezintă coloana de aer situată deasupra teritoriului de suveranitate al României, până la limita inferioară a spaţiului extraatmosferic». Aşadar, în principiu, dreptul de proprietate asupra terenului se întinde şi asupra spaţiului aflat deasupra terenului, până la limita spaţiului aerian, întrucât acesta este obiectul exclusiv al proprietăţii publice, conform art. 136 alin. (3) din Constituţie" (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 109).
4. Proprietarul poate face, deasupra şiîn subsolul terenului, toate construcţiile, plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă, în afară de excepţiile stabilite de lege, şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce (art. 559 alin. (2) NCC]. în realitate,
textul de lege recunoaşte proprietarului dreptul de a-şi exercita prerogativele folosinţei şi dispoziţiei materiale asupra bunului. în ceea ce priveşte efectuarea construcţiilor, aceasta se va face cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii privind obligativitatea obţinerii autorizaţiilor de construire/desfiinţare.
5. Apele de suprafaţă şi albiile acestora aparţin proprietarului terenului pe care se formează sau curg (art. 559 alin. (3) NCC]. Referirea la „condiţiile prevăzute de lege" este în sensul că textul trebuie interpretat coroborat cu dispoziţiile în materie cuprinse în noul Cod civil (accesiunea imobiliară naturală) sau în legile speciale (în special Legea nr. 107/1996 a apelor). Aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 kmp, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor maritime (art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996]; pot constitui obiect al proprietăţii private doar albiile minore ale cursurilor de apă cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafaţa de 10 kmp, pe care apele nu curg permanent, şi care aparţin deţinătorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formează sau curg [art. 3 alin. (2) din Legea nr. 107/1996].
6. Tot ca o prerogativă a dreptului de proprietate apare şi dreptul proprietarului de a-şi apropria şi utiliza apa izvoarelor şi a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatică, precum şi apele pluviale [art. 559 alin. (3) teza a ll-a NCC]. Folosirea apelor trebuie făcută însă cu limitările impuse prin art. 604-610 NCC şi cu reglementările speciale în materia regimului apelor (Legea nr. 107/1996).