Art. 560 Noul cod civil Obligaţia de grăniţuire Conţinutul, întinderea şi stingerea dreptului de proprietate privată Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Conţinutul, întinderea şi stingerea dreptului de proprietate privată
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Conţinutul, întinderea şi stingerea dreptului de proprietate privată
Art. 560
Obligaţia de grăniţuire
Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
| ← Art. 559 Noul cod civil Întinderea dreptului de proprietate... | Art. 561 Noul cod civil Dreptul de îngrădire Conţinutul,... → |
|---|
1. Dacă prin acţiunea în grăniţuire se cere şi o parte determinată din terenul limitrof, deţinută fără drept de pârât, ea implică şi o revendicare, iar reclamantul trebuie să îşi dovedească dreptul său de proprietate, potrivit principiilor aplicabile în materie (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 255/1982; dec. nr. 15/1970, dec. nr. 918/1971 şi dec. nr. 1448/1971, în C. Bîrsan, Drepturile reale, p. 230, nota 6).
2. în sens material, dreptul la acţiune bazat pe dispoziţiile art. 584 C. civ. (1864) (corespondentul 560 NCC - n.n.) circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice
Citește mai mult
persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său, prin acţiune în justiţie (sau pe cale amiabilă), restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate şi marcarea acestuia prin semne materiale vizibile. într-o asemenea acţiune, judecătorul nu are a se pronunţa asupra existenţei dreptului de proprietate (în întregul său), ci asupra formei terenului care alcătuieşte dreptul de proprietate (în partea din litigiu) al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărţitor, determinată prin semne vizibile. Operaţiunile judiciare ale grăniţuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului şi aşezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea părţilor şi martorilor şi administrarea probelor cu expertize judiciare şi cercetarea la faţa locului (specifice grăniţuirii). Desigur, în regim de carte funciară, medalioanele (hărţile) pot avea relevanţă, dar numai dacă ele oferă date concludente care pot uşura operaţiunea de identificare şi reconstituire a hotarului real (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2153/2005, în J.S.C. 2005, p. 40-42).3. în înţelesul art. 584 C. civ. (1864), acţiunea în grăniţuire este inadmisibilă numai între coproprietarii aceluiaşi fond, putând însă a fi utilizată de proprietar, uzufructuar şi chiar de către posesor (mai puţin deţinătorii precari) împotriva titularului unui alt drept real (uzufruct, super-ficie, drept de folosinţă), precum şi împotriva chiriaşului sau arendaşului, dar cu introducerea în cauză şi a proprietarului. Acţiunea în grăniţuire este la îndemâna şi a altor titulari de drepturi reale, nu numai a proprietarilor tabulari, inclusiv a proprietarilor extratabulari, pârâţi putând fi, de asemenea, titularii extratabulari ai unui drept de superficie, drepturile părţilor fiind dobândite pe calea devoluţiunii succesorale judecătoreşti (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 123/2005, în J.S.C. 2005, p. 6-8).
4. Pentru stabilirea hotarului între proprietăţile alăturate, conform art. 584 C. civ. (1864), proba proprietăţii se poate face şi prin hotărârea prin care s-a dispus partajul succesoral, succesiunea fiind, potrivit art. 644 C. civ. (1864), un mod de dobândire a proprietăţii (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 1213/2005, în Dreptul nr. 5/2006, p. 263-264).
5. în considerarea caracterului său pur tehnic, grăniţuirea nu presupune existenţa în sarcina reclamantei a obligaţiei de a proba calitatea sa de proprietară a terenului pentru care a solicitat delimitarea hotarului faţă de terenul vecinului, dar, în speţă, interesul reclamantei este justificat de faptul că pe terenul ocupat erau amplasate obiective şi capacităţi de producţie şi, având terenul în administrare dinainte de 1990, în aceeaşi calitate a fost îndreptăţită să formuleze o acţiune în grăniţuire (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 433/2006, în Dreptul nr. 2/2007, p. 218).
6. O acţiune în grăniţuire intră în categoria actelor de administrare şi de dispoziţie (Civ., 3e, 9 jull. 2003, în P.R. nr. 6/2003, p. 158).
7. Dat fiind caracterul acţiunii în grăniţuire, instanţa se pronunţă nu asupra existenţei dreptului de proprietate, ci asupra configuraţiei terenului care alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate în materialitatea lui, al cărui contur va fi hotărât şi fixat decisiv prin linia de hotar ce desparte proprietăţile, determinată prin semne vizibile (C.A. Craiova, s. civ., min. şi fam., dec. nr. 223/2010, în G. Florescu, Acţiunea în revendicare. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 29 şi urm.)
2. Dreptul fiecărui proprietar sau titular de drept real principal de a-l obliga pe vecinul său la grăniţuire este o facultate. în raport cu titularii dreptului real asupra celor două fonduri vecine, grăniţuirea este, pe de o parte, o obligaţie reală de a
Citește mai mult
face (propterrem) şi, pe de altă parte, privită exclusiv din punctul de vedere al celui care o solicită, este un atribut al dreptului real (L. Pop, L.M. Harosa p. 307; C. Bîrsan, Acţiunea în grăniţuire, în R.R.D. nr. 8/1984, p. 34). Nu poate fi vorba despre o servitute. Grăniţuirea nu este un drept asupra lucrului altuia şi nici o sarcină impusă de un fond în folosul altui fond. Fiind întemeiată direct pe dreptul de proprietate, grăniţuirea derivă din acest drept şi se valorifică printr-o acţiune ce are ca obiect delimitarea proprietăţii (P. Perju p. 95, nota 2). Această entitate juridică alcătuită dintr-un drept şi o obligaţie este un atribut esenţial al dreptului de proprietate (P. Perju, Probleme privind acţiunea în grăniţuire, în Dreptul nr. 6/1991, p. 32).3. Grăniţuirea reprezintă o operaţiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăţi vecine, ce aparţin unor titulari diferiţi. Dacă între aceştia nu există conflict, ea este o simplă operaţiune materială realizată prin acordul părţilor. în caz de conflict însă, prin acţiunea în grăniţuire se urmăreşte determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăţi şi stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul (C. Bîrsan, Drepturile reale, p. 229). Este esenţial a se face distincţia între grăniţuire, ca operaţie materială de delimitare, cu acţiunea în grăniţuire, ce intervine datorită unui conflict între titularii proprietăţilor învecinate (L.M. Crăciunean p. 201).
4. Potrivit art. 560 NCC, obligaţia de grăniţuire revine proprietarilor învecinaţi.
5. Acţiunea în grăniţuire poate fi intentată în cazul inexistenţei unei graniţe între proprietăţile funciare şi, deopotrivă, atunci când există semne de demarcaţie, dar acestea nu au fost stabilite prin acordul părţilor ori prin hotărâre judecătorească (O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat, p. 424).
6. Deşi asemenea art. 584 C. civ. 1864, textul art. 560 NCC se referă doar la „proprietari", doctrina şi practica judiciară sunt în sensul admisibilităţii acţiunii în grăniţuire promovate şi de către alte categorii de persoane sau îndreptate împotriva altora decât proprietarul: „acţiunea în grăniţuire poate fi introdusă de către: proprietar, uzufructuar şi chiar de către posesor. Detentorii precari nu au acest drept. De asemenea, ea poate fi îndreptată împotriva: proprietarului fondului limitrof, titularului unui alt drept real (uzufruct, superficie, drept de folosinţă), precum şi împotriva chiriaşului sau arendaşului, dar cu introducerea în cauză şi a proprietarului. între coproprietarii aceluiaşi fond este inadmisibilă" (L. Pop, L.M. Harosa p. 308).
7. în cazul în care un imobil constituie obiectul coproprietăţii, fiecare dintre coproprietari poate sta singur în justiţie într-o acţiune în grăniţuire, indiferent de calitatea procesuală. Această concluzie rezultă din dispoziţiile art. 643 alin. (1) NCC, care recunosc fiecărui coproprietar dreptul de a sta singur în justiţie în orice acţiune referitoare la coproprietate [pentru efectele hotărârii judecătoreşti şi unele aspecte de procedură, a se vedea art. 643 alin. (2)-(3) NCC).
8. Acţiunea în grăniţuire este o acţiune petitorie, imobiliară şi imprescriptibilă (L. Pop, L.M. Harosa p. 308; C. Bîrsan, Drepturile reale, p. 230). Grăniţuirea este o acţiune imobiliară, întrucât prin ea se delimitează două fonduri (terenuri). Caracterul imprescriptibil al acestei acţiuni rezultă din faptul că ea este un atribut al dreptului de proprietate imobiliară, imprescriptibil şi perpetuu. Exercitarea acestui drept constituie o facultate ce nu se stinge prin neuz (C. Bîrsan, Drepturile reale, p. 230). Notă. Pentru părerea că această acţiune se situează la limita dintre acţiunile petitorii şi cele posesorii, întrucât ea nu pune în discuţie existenţa a însuşi dreptului real, în general, pe de o parte, iar, pe de altă parte, prin ea nu se apără posesia, ca în cazul strămutării de hotare, C. Oprişan, Acţiunile petitorii, în Dreptul nr. 9-12/1990, p. 112.
9. Sarcina probei revine ambelor părţi, deoarece se admite că acţiunea în grăniţuire este un iudicium duplex, în care fiecare dintre ele are atât calitatea de reclamant, cât şi cea de pârât (C. Bîrsan, Acţiunea în grăniţuire, p. 36-39; I. Adam, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2005, p. 630; D. Cigan, Drepturile reale principale, Ed. Universităţii din Oradea, 2001, p. 221).
10. Cheltuielile grăniţuirii, asemeni reglementării anterioare, vor fi suportate în mod egal de către proprietarii învecinaţi. „Cheltuielile la care se referă textul sunt acelea necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanţa de judecată, şi nu cheltuielile de judecată" (C. Bîrsan, Drepturile reale, p. 232). în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, se vor avea în vedere dispoziţiile art. 274 şi urm. CPC.
11. Hotărârea pronunţată în procesul de grăniţuire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparţin părţilor, nu şi cu privire la însuşi dreptul real. Ea nu are putere de lucru judecat în ceea ce priveşte însuşi dreptul real (dreptul de proprietate sau alt drept real). Aceasta înseamnă că, ulterior acţiunii în grăniţuire, poate fi intentată o acţiune în revendicare pentru o suprafaţă de teren anume determinată (C. Bîrsan, Drepturile reale, p. 231; O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat, p. 425).