Art. 563 Noul cod civil Acţiunea în revendicare Apărarea dreptului de proprietate privată Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA a 2-a
Apărarea dreptului de proprietate privată
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA a 2-a
Apărarea dreptului de proprietate privată
Art. 563
Acţiunea în revendicare
(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
(2) Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel.
(3) Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credinţă, în condiţiile legii, este pe deplin recunoscut.
(4) Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acţiunea în revendicare este opozabilă şi poate fi executată şi împotriva terţului dobânditor, în condiţiile Codului de procedură civilă.
| ← Art. 562 Noul cod civil Stingerea dreptului de proprietate... | Art. 564 Noul cod civil Acţiunea negatorie Apărarea dreptului... → |
|---|
1. Cu privire la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 * 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a drepturilor omului, cea
Citește mai mult
din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare întemeiate pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice (I.C.C.J., S.U., dec. nr. 33/2008, M. Of. nr. 108/2009).2. Cel ce revendică, prin aceasta chiar afirmă într-un mod virtual că nu posedă, dar se pretinde numai proprietarul imobilului posedat de altul. Astfel, cererea de a constata că cel ce revendică are posesiunea actuală a imobilului litigios este inadmisibilă, pentru că el nu poate în acelaşi timp să revendice şi să posede actualmente imobilul ce revendică (Apel Buc., II, 120, Mai 28/85, Dr. 54/85, în C. Hamangiu, N. Georgeon, Codul civil adnotat, voi. I, Ed. Librăriei „Universala" Alcalay
► art. 572, art. 643, art. 937 NCC;
► art. 520 CPC.
1. Articolul 563 NCC consacră regulile promovării acţiunii în revendicare. „Revendicarea este acţiunea reală prin care o persoană, care se pretinde proprietara unui lucru, cere restituirea acelui lucru împotriva aceluia ce deţine lucrul, sau, cu alte cuvinte, acţiunea prin care o persoană cere în justiţie să i se recunoască un drept de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, Tratat de drept civil, voi. II, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2002, p. 61). „Acţiunea în
Citește mai mult
revendicare este acţiunea prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar" (C. Bîrsan, Drepturile reale, p. 197). „Acţiunea în revendicare este acea acţiune în justiţie prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpâneşte bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate şi să îi restituie bunul" (G. Boroi, L. Stânciulescu p. 52).2. Acţiunea în revendicare este o acţiune reală, petitorie şi imprescriptibilă. Acţiunea în revendicare este o acţiune reală, deoarece ea însoţeşte, apără şi se întemeiază pe însuşi dreptul de proprietate (C. Bîrsan, Drepturile reale, p. 197). Acţiunea în revendicare tinde să se recunoască fondul dreptului, şi nu numai faptul posesiei; din această cauză, ea este o acţiune petitorie, în opoziţie cu acţiunile posesorii. Apoi, ea nu priveşte decât dreptul de proprietate, fiind inaplicabilă drepturilor reale dezmembrăminte ale proprietăţii (O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat, p. 427).
3. Caracterul real al acţiunii în revendicare se conservă atât timp cât există şi posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat în patrimoniul revendicantului. Dacă lucrul a dispărut dintr-o cauză imputabilă uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui terţ care a dobândit în mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicării urmează a fi convertit într-o pretenţie de despăgubiri, caz în care acţiunea devine personală.
4. Potrivit art. 563 alin. (1) NCC, calitatea procesuală activă aparţine doar proprietarului, în cazul coproprietăţii, dispoziţiile art. 563 se completează cu cele ale art. 643 NCC. Astfel, fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie într-o acţiune în revendicare, indiferent de calitatea procesuală (art. 643 alin. (1)). în acest caz, art. 643 alin. (2) prevede că pârâtul poate cere instanţei de judecată introducerea în cauză a celorlalţi coproprietari, în calitate de reclamanţi, în termenul prevăzut de Codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane [pentru efectele hotărârii judecătoreşti faţă de ceilalţi coproprietari, a se vedea art. 643 alin. (2) NCC).
5. Calitate procesuală pasivă poate avea nu doar posesorul, ci şi oricare altă persoană care deţine bunul „fără drept". Acţiunea în revendicare poate fi astfel îndreptată şi împotriva unui detentor precar, cum ar fi locatarul, arendaşul, comodatarul, când acesta stăpâneşte fără drept.
6. întrucât textul de lege nu distinge, expresia „o altă persoană care îl deţine fără drept" se referă atât la cel care a dobândit detenţia bunului de la proprietarul reclamant, cât şi la cel care a dobândit-o de la altă persoană. Pentru a fi admisibilă acţiunea în revendicare, se cere condiţia ca deţinerea bunului să fie „fără drept". îndeplineşte această condiţie detentorul al cărui titlu a expirat (locatarul, după expirarea termenului locaţiunii) sau cel al cărui titlu nu a fost valabil. Detenţia este fără drept şi în cazul în care titlul detentorului emană de la o altă persoană decât proprietarul.
7. Alineatul (2) al art. 563 afirmă imprescriptibilitatea acţiunii în revendicare. Se pune capăt controversei existente în doctrină (unii autori susţineau teoria prescriptibilităţii acţiunii în revendicare, întemeindu-se pe art. 1890 C. civ. 1864). „în terminologia Codului civil, sintagma «acţiuni reale şi personale» folosită de art. 1890 include şi «drepturile reale şi personale», iar spiritul acestei reglementări este în sensul prescriptibilităţii drepturilor reale şi personale care sunt susceptibile de stingere. Or, dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz, deci este imprescriptibil" (M. Nicolae, Prescripţia extinctivâ, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2004, p. 384). „Prescriptibilitatea acţiunii în revendicare ar putea conduce la situaţia ca uzurpatorul să continue să posede nestingherit, chiar dacă nu a uzucapat ori nu întruneşte condiţiile cerute de lege pentru a uzucapa" (O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat, p. 442). „Acţiunea în revendicare este, în principiu, imprescriptibilă. Regula se întemeiază pe caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, ceea ce înseamnă că el nu se stinge prin neuz, indiferent de timpul cât titularul său nu l-a exercitat direct sau prin altă persoană. Acţiunea în revendicare se stinge numai odată cu stingerea însuşi a dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte, deşi imprescriptibilă extinctiv, acţiunea în revendicarea imobilelor poate fi paralizată atunci când posesorul actual a dobândit proprietatea prin uzucapiune, în condiţiile prevăzute de lege" (L. Pop, L.M. Harosa p. 314).
8. Prescriptibilitatea acţiunii în revendicare este acceptată doar cu titlu de excepţie în cazurile expres prevăzute de lege. Dintre acţiunile prescriptibile amintim acţiunea în revendicarea bunurilor imobile care au fost cumpărate prin licitaţie publică, în cadrul procedurii executării silite, care se prescrie în 3 ani (art. 520 alin. (1) CPC). „Aceasta înseamnă că, în cazul vânzării la licitaţie publică a unui imobil supus urmăririi silite, acel bun nu va mai putea fi revendicat de cel care pretinde a fi proprietar, dacă au trecut trei ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară" (O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat, p. 441). Este, de asemenea, prescriptibilă acţiunea în revendicarea porţiunii de pământ smulse de ape şi alipite la terenul aparţinând altui proprietar, acţiune ce poate fi exercitată în termen de 1 an (art. 572 NCC).
9. Acţiunea în revendicarea unui bun proprietate publică este imprescriptibilă extinctiv în toate cazurile, chiar şi în acelea în care, potrivit dispoziţiilor legale speciale, acţiunea în revendicarea unui bun proprietate privată este supusă prescripţiei extinctive (G. Boroi, L. Stânciulescu p. 65).
10. Deşi imprescriptibilă sub aspect extinctiv, acţiunea în revendicare a proprietarului poate fi „paralizată" prin invocarea dobândirii dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă. Spre deosebire de Codul civil din 1864, noul Cod civil permite dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate atât asupra bunurilor imobile (art. 930-934), cât şi asupra bunurilor mobile (art. 939).
11. Alineatul (3) al art. 563 NCC instituie o prezumţie a recunoaşterii dreptului de proprietate dobândit cu bună-credinţă şi în condiţiile legii. Pentru a opera această recunoaştere, se cere ca cel ce se prevalează de dreptul de proprietate să fi fost de bună-credinţă (la data dobândirii) şi dreptul să fie dobândit în condiţiile legii. Considerăm că, sub aspect probator, instituirea acestei prezumţii inversează sarcina probei, revenind posesorului să dovedească nevalabilitatea titlului celui care a formulat acţiunea în revendicare, respectiv să răstoarne prezumţia de legalitate a dobândirii.
12. Alineatul (4) al art. 563 NCC referitor la opozabilitatea şi executarea hotărârii judecătoreşti şi faţă de terţul subdobânditor se completează cu dispoziţiile în materie din Codul de procedură civilă, la care face expres trimitere. Potrivit actualului Cod de procedură civilă, pentru ca un titlu executoriu, în cazul nostru hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii în revendicare, să poată fi executat şi împotriva terţelor persoane, se cere ca acestea să fi participat la procesul civil, indiferent dacă ele au participat de la început sau au fost atrase în cadrul procesual ulterior prin una dintre modalităţile prevăzute de lege (art. 49-66 CPC).
13. Referirea la Codul de procedură civilă are în vedere dispoziţiile noului Cod de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010 (act normativ care încă nu este în vigoare la data redactării acestui material). în acest sens, art. 38 NCPC referitor la situaţia procesuală a înstrăinătorului şi a succesorilor săi prevede, în alin. (3), că hotărârea pronunţată contra înstrăinătorului sau succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte şi contra succesorului cu titlu particular şi va fi întotdeauna opozabilă acestuia din urmă, cu excepţia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credinţă şi nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular.
14. Cât priveşte raportul dintre acţiunea în revendicare şi acţiunea în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, „în practică sunt frecvente situaţii în care comisiile judeţene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 au emis titluri de proprietate unor persoane diferite asupra aceluiaşi teren sau când aceste titluri se suprapun parţial în ceea ce priveşte terenurile la care se referă. în asemenea situaţii, persoana interesată va putea solicita justiţiei, pe calea unei acţiuni separate, constatarea nulităţii absolute, totală sau parţială, a titlului de proprietate emis adversarului său, în temeiul art. lll din Legea nr. 167/1997 şi art. 63 din Legea nr. 18/1991. Apreciem însă că nu este obligatoriu ca, în asemenea situaţii, reclamantul să promoveze două acţiuni, una în constatarea nulităţii absolute a titlului adversarului şi una în revendicare, şi nici măcar ca acţiunea să cuprindă două asemenea capete de cerere. Va fi suficientă formularea unei acţiuni în revendicare, iar instanţa, în procesul de comparare a titlurilor, va trebui să verifice care dintre acestea a fost emis cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale referitoare la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu şi să dea câştig de cauză celui al cărui titlu întruneşte aceste cerinţe" (E. Chelaru, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 262-263).