Art. 562 Noul cod civil Stingerea dreptului de proprietate Conţinutul, întinderea şi stingerea dreptului de proprietate privată Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Conţinutul, întinderea şi stingerea dreptului de proprietate privată
Art. 562
Stingerea dreptului de proprietate
(1) Dreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz. El poate fi însă dobândit de altul prin uzucapiune sau într-un alt mod, în cazurile şi condiţiile anume determinate de lege.
(2) Proprietarul poate abandona bunul său mobil sau poate renunţa, prin declaraţie autentică, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris în cartea funciară. Dreptul se stinge în momentul părăsirii bunului mobil, iar dacă bunul este imobil, prin înscrierea în cartea funciară, în condiţiile legii, a declaraţiei de renunţare.
(3) Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă şi prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar şi expropriator. În caz de divergenţă asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabileşte pe cale judecătorească.
(4) Nu pot fi supuse confiscării decât bunurile destinate sau folosite pentru săvârşirea unei infracţiuni ori contravenţii sau cele rezultate din acestea.
| ← Art. 561 Noul cod civil Dreptul de îngrădire Conţinutul,... | Art. 563 Noul cod civil Acţiunea în revendicare Apărarea... → |
|---|
- prin pieirea bunului;
- proprietarul poate renunța, prin declarație autentică la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil înscris în cartea funciară (ex.: teren, apartament);
- expropriere pentru o cauza de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă și prealabilă despăgubire.
Dreptul de proprietate asupra imobilelor se înscrie în Cartea Funciară în baza convențiilor încheiate în formă autentică (notarială) sau a hotărârilor judecătorești.
Prin declarație autentică, proprietarul imobilului vecin își poate da acordul ca o
Citește mai mult
construcție să se ridice pe proprietatea vecină la o distanță mai mică de 60 cm față de linia de hotar.Proprietarul poate să consimtă la limitarea dreptului său prin acte juridice, dacă nu încalcă ordinea publică și bunele moravuri.
De exemplu: interzicerea înstrăinării unui bun
- se poate stabili prin convenție sau testament
- nu poate depăși 49 de ani (care încep să curgă de la data dobândirii bunului)
- trebuie să existe un interes serios și legitim.
1. Aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv a măsurii confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii (CC, dec. nr. 225/2007, M. Of. nr. 325/2007).
2. Măsura confiscării unor bunuri constituie o excepţie de la principiul constituţional consfinţit de art. 44 alin. (8) din Constituţie, potrivit căruia caracterul licit al dobândirii bunurilor se prezumă. Astfel,
Citește mai mult
confiscarea nu face decât să aducă atingere prezumţiei de dobândire licită a unor bunuri, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege care îngăduie o astfel de atingere adusă averii unei persoane. De aceea, o asemenea măsură este reglementată constituţional doar în cazul săvârşirii unor infracţiuni sau contravenţii, adică în situaţii constatate, în condiţiile legii, ca reprezentând fapte cu un anumit grad de pericol social (CC, dec. nr. 453/2008, M. Of. nr. 374/2008).3. Potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. Dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii. La judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate participarea procurorului nu este obligatorie (C.S.J., S.U., dec. nr. 6/1999, M. Of. nr. 636/1999).
4. Dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu sunt aplicabile în cazul acţiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 (I.C.C.J., S.U., dec. nr. LIII (53)/2007, M. Of. nr. 769/2007].
5. Dacă proprietarul unui imobil reclamă o încălcare a dreptului său real, o imposibilitate de folosire a unei părţi a terenului în virtutea dreptului său exclusiv şi absolut de proprietate, ca urmare a deschiderii unor artere de circulaţie în baza planului de urbanism zonal, cererea de obligare a C.G.M.B. să declare de utilitate publică lucrările de deschidere, aliniere şi lărgire a străzilor este admisibilă (Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., sent. nr. 1291/2006, în A.C. Bodea voi. I, p. 85).
6. Cedarea prin expropriere a dreptului de proprietate privată constituie, potrivit prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituţie, art. 481 C. civ. [1864] şi art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, o măsură cu caracter excepţional de restrângere a acestui drept intangibil, care nu poate fi dispusă decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire (C.A. Constanţa, s. civ., min. şi fam., mun. şi asig. soc., dec. nr. 59/C/2008, în A.C. Bodea voi. I, p. 99).
7. Nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat, care, potrivit prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, este cea stabilită în raport de preţul cu care se vând în mod
obişnuit imobilele de acest fel din unitatea administrativ-teritorial la data întocmirii raportului de expertiză (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5478/2008, în Dreptul nr. 10/2009, p. 226).
8. Confiscarea monedelor de colecţie din aur prin hotărâre penală, ca măsură de siguranţă prevăzută în art. 118 CP, este considerată abuzivă prin Legea nr. 591/2004 şi instanţa de judecată sesizată cu o cerere de restituire a monedelor urmează să stabilească ce cantitate de aur a fost confiscată, existenţa materială a acesteia în patrimoniul Băncii Naţionale, chemată în judecată ca pârâtă, şi temeinicia cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, respectiv dacă măsura poate fi considerată a fi sau nu abuzivă în raport cu dispoziţiile legale în vigoare (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2268/2005, în J.S.C. 2005, p. 152-155).
9. Declararea unei succesiuni ca fiind vacantă poate fi făcută numai în contradictoriu cu statul român, prin reprezentantul său Ministerul Finanţelor Publice, procedura fiind finalizată prin emiterea unui certificat de vacanţă succesorală. Toate actele juridice ulterioare acestui act sunt acte care ţin de preluarea propriu-zisă a bunurilor, de evaluare şi valorificare, bunurile provenind dintr-o astfel de succesiune vacantă putând trece în proprietatea municipiului Bucureşti sau a altei unităţi administrativ-teritoriale numai după trecerea unui termen de la data evaluării (Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 567/A/2007, în A.C. Bodea voi. I, p. 141).
10. La cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului sau al oricărei persoane interesate, tribunalul poate pronunţa dizolvarea societăţii care nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii. După dizolvare, legea prevede procedura lichidării acestor societăţi comerciale, în termen de cel târziu 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 314/2001 (iunie 2001). Cum societatea creditoare se găseşte în această situaţie juridică şi cum nu s-a dovedit lichidarea în vreun fel a patrimoniului ei, sunt deplin aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 314/2001, care declară bunuri fără stăpân (şi deci incluse în patrimonial statului, conform art. 477 C. civ. (1864]) acele bunuri, imobile şi mobile, din patrimoniul societăţilor comerciale dizolvate de drept care nu au intrat în proprietatea altor persoane până la data dizolvării de drept ori în cadrul procedurii lichidării (Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 664/R/2007, în A.C. Bodea voi. I, p. 149 şi urm.).
11. Proprietatea nu se stinge prin neuz, ceea ce înseamnă că proprietarul nu îşi pierde dreptul numai prin faptul că nu îl exercită. Oricât ar dura pasivitatea proprietarului, acesta nu este decăzut din dreptul de a revendica bunul, chiar dacă a lăsat să treacă mai mult de 30 de ani. Dacă însă proprietarul nu pierde dreptul de revendicare prin prescripţia achizitivă prevăzută de art. 1890 C. civ. (1864], el poate pierde totuşi proprietatea dacă altul a dobândit-o prin uzucapiune (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 539/1953, în V. Pâtulea, C. Turianu voi. I, p. 267).
► art. 889, art. 930, art. 931, art. 939, art. 941 NCC;
► art. 44 alin. (3)-(8) şi (9) din Constituţie;
► art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată (M. Of. nr. 472/2011);
► Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local (M. Of. nr. 853/2010);
► H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 (M. Of. nr. 84/2011);
► Legea nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările
Citește mai mult
de servicii în interes public (M. Of. nr. 161/1997);► art. 118 CP.
1. Textul art. 562 NCC identifică următoarele moduri de stingere a dreptului de proprietate: pieirea bunului, dobândirea acestuia prin uzucapiune de o altă persoană, abandonarea bunului, renunţarea la dreptul de proprietate, trecerea bunului în proprietate publică prin expropriere şi confiscarea.
2. întrucât dreptul de proprietate nu poate exista distinct de obiectul asupra căruia poartă, pieirea acestuia duce la stingerea dreptului de proprietate [art. 562 alin. (1)]. „Limita temporală a existenţei dreptului de proprietate este dată, de regulă, de momentul pieirii bunului care formează obiectul său. în mod excepţional, dreptul de proprietate privată se stinge şi în ipoteza în care, deşi bunul nu a pierit, el nu mai este accesibil material pentru apropriere" (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 105).
3. Articolul 562 alin. (1) NCC consacră regula unanim admisă în doctrină, potrivit căreia simpla neexercitare a prerogativelor dreptului de proprietate nu duce la stingerea acestuia. Pierderea dreptului de proprietate poate interveni doar în măsura în care o altă persoană posedă bunul imobil sau mobil în condiţiile prevăzute de lege (art. 930, art. 931 şi art. 939 NCC), dobândind prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acestuia. Pierderea dreptului de proprietate şi „naşterea" dreptului de proprietate al unei alte persoane intervin însă ca efect al posesiei exercitate, şi nu ca urmare a neuzului. Uzucapiunea este considerată un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. „Deşi imprescriptibilă extinctiv, acţiunea în revendicare poate fi paralizată atunci când posesorul actual a dobândit proprietatea prin uzucapiune, în condiţiile prevăzute de lege" (L. Pop, L.M. Harosa p. 314).
4. în cazul bunurilor mobile, simpla desesizare voluntară a proprietarului de bunul său, făcută cu intenţia de a renunţa la dreptul de proprietate, de a-l „abandona", duce la stingerea dreptului de proprietate fără nicio altă formalitate. Momentul stingerii dreptului de proprietate este momentul părăsirii bunului mobil. în urma abandonării bunului mobil, acesta poate fi dobândit în proprietate prin ocupaţiune de către o altă persoană, care dobândeşte posesia lui. în acest caz, posesorul devine proprietar de la data intrării în posesie (art. 941 NCC).
5. în cazul bunurilor imobile, renunţarea la dreptul de proprietate trebuie săîndeplinească două condiţii: să îmbrace forma unui înscris autentic şi să fie înscrisă în cartea funciară. Deşi textul de lege nu prevede, considerăm că dreptul de proprietate se va stinge pe data radierii dreptului din cartea funciară în baza declaraţiei autentice. Dreptul de proprietate la care s-a renunţat va fi dobândit în mod obligatoriu de către comuna, oraşul sau municipiul pe raza căruia este situat imobilul, intrând în domeniul privat al acestora (art. 553 alin. (2) teza a ll-a NCC). Prevederile art. 562 alin. (2) trebuie coroborate cu cele ale art. 889 alin. (2) NCC, potrivit cu care, în cazul renunţării la dreptul de proprietate asupra imobilului, comuna, oraşul sau municipiul, după caz, pot cere înscrierea dreptului de proprietate în folosul său, dacă o altă persoană nu a solicitat înscrierea în temeiul uzucapiunii. „Potrivit art. 562 alin. (2) corelat cu art. 553 alin. (2) fraza a ll-a NCC, în cazul imobilelor nu mai poate opera abandonul, ci numai renunţarea la dreptul de proprietate prin declaraţie în formă autentică. Pe de altă parte, în art. 766 NCC, corespunzător art. 632 C. civ. 1864, este vorba tot de o renunţare la dreptul de proprietate asupra fondului aservit, total sau parţial, declaraţia de renunţare fiind supusă înscrierii în cartea funciară" (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 97, nota 2).
6. Articolul 562 alin. (3) NCC are corespondent în art. 481 C. civ. 1864. în cazul în care bunul este expropriat, în urma declarării utilităţii publice, va trece în proprietate publică, iar cel expropriat pierde dreptul de proprietate asupra lui. Prin expropriere, fostul proprietar dobândeşte dreptul la despăgubiri. Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii poate solicita instanţei judecătoreşti stabilirea cuantumului acestora (a se vedea art. 22 şi urm. din Legea nr. 255/2010 şi art. 21-27 din Legea nr. 33/1994).
7. Alineatul (4) al art. 562 parafrazează dispoziţiile art. 44 alin. (9) din Constituţie. Se consacră astfel caracterul extraordinar al confiscării ca modalitate de stingere a dreptului de proprietate. Măsura poate fi dispusă doar referitor la bunurile destinate sau folosite pentru săvârşirea unei infracţiuni ori contravenţii sau privitor la cele rezultate din acestea. Textul de lege trebuie coroborat şi cu prevederile art. 44 alin. (8) din Constituţie, care instituie prezumţia caracterul licit al dobândirii. Sub aspect probator, această prezumţie are rolul de a trece sarcina probei celui care invocă caracterul ilicit al dobândirii. Pentru a opera confiscarea, trebui stabilită legătura între bun şi fapta ilicită, respectiv trebuie probat că bunul este destinat, folosit sau rezultat din infracţiune sau contravenţie. Măsura confiscării poate fi nu doar totală, ci şi parţială. De pildă, art. 118 alin. (2) CP prevede confiscarea parţială în cazul în care valoarea bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunii este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii.
Citește mai mult
proprietate şi asupra unui bun mobil. În cazul în care bunul mobil este supus unor legi speciale se vor respecta dispoziţiile legale în materie (de exemplu, arme). Această declaraţie nu poate cuprinde decât menţionarea voinţei proprietarului de a renunţa la dreptul de proprietate şi individualizarea bunului la care se renunţă (declaraţiile de renunţare sunt pur abdicative şi nu se pot face în favoarea unei persoane). Dacă s-a renunţat de către proprietar la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, acesta va fi dobândit în mod obligatoriu de către comuna, oraşul sau municipiul pe raza căruia se află situat bunul şi, după caz, intră în domeniul privat al acestora prin hotărârea consiliului local.Legiuitorul a legat momentul stingerii dreptului de proprietate asupra bunului imobil de momentul înscrierii în cartea funciară a declaraţiei autentice de renunţare. În procedura de autentificare a declaraţiei de renunţare la un drept de proprietate asupra unui bun imobil se vor solicita extras de carte funciară şi actele de proprietate asupra bunului imobil, pentru situaţia în care înscrierea de carte funciară se face încă în scop de opozabilitate. De la data generalizării efectului constitutiv al înscrierii de carte funciară nu va fi necesar pentru autentificarea declaraţiei de renunţare la drept decât extrasul de carte funciară conform prevederilor art. 565 noul cod civil.
Proprietarul poate solicita autentificarea declaraţiei de renunţare chiar dacă dreptul de proprietate este afectat de dezmembrăminte sau modalităţi şi chiar dacă imobilul este grevat de sarcini sau are datorii fiscale, fiind aplicabile prevederile art. 889 alin. (3) noul cod civil.
Notarul public va efectua operaţiunile de publicitate imobiliară.
Declarantul va înştiinţa unitatea administrativ-teritorială competentă, pentru a face aplicarea prevederilor art. 553 alin. (2) teza a II-a noul cod civil.
Dreptul de proprietate al comunei, oraşului sau municipiului asupra bunului imobil la care s-a renunţat prin declaraţie autentică se naşte după înscrierea radierii dreptului proprietarului iniţial, fără altă înscriere în cartea funciară, conform prevederilor art. 553 alin. (2) teza a II-a noul cod civil, dar sunt incidente prevederile art. 887 alin. (3) noul cod civil, dacă unitatea administrativteritorială doreşte să dispună de aceste drepturi.