Art. 571 Noul cod civil Terenul lăsat de apele stătătoare Accesiunea imobiliară naturală Accesiunea

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL II
Accesiunea

SECŢIUNEA a 2-a
Accesiunea imobiliară naturală

Art. 571

Terenul lăsat de apele stătătoare

(1) Proprietarul terenului înconjurat de heleşteie, iazuri, canale şi alte asemenea ape stătătoare nu devine proprietarul terenurilor apărute prin scăderea temporară a acestor ape sub înălţimea de scurgere.

(2) Tot astfel, proprietarul acestor ape nu dobândeşte niciun drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revărsări sporadice.

← Art. 570 Noul cod civil Terenul lăsat de apele curgătoare...  Art. 572 Noul cod civil Avulsiunea Accesiunea imobiliară... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 571 Noul cod civil Terenul lăsat de apele stătătoare Accesiunea imobiliară naturală Accesiunea




Denisa Nelson 15.01.2014
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 497. Aluviunea nu are loc în privirea lacurilor, he-leşteielor şi a iazurilor; proprietarul lor conservă totdeauna pământul acoperit de apă, când ea este la înălţimea scurgerii heleşteului, iazului, chiar dacă câtimea apei ar scădea în urmă; şi viceversa, proprietarul iazului nu câştigă nici un drept asupra pământului riveran ce se acoperă de apa iazului când urmează vărsături extraordinare (C. civ. 495,1847)".

Legislaţie conexă: Legea nr. 107/1996 a apelor (M. Of. nr. 244/1996).

1. Textul se referă la cazul terenurilor limitrofe unor ape stătătoare
Citește mai mult (heleşteie, iazuri, canale şi alte asemenea). Modificarea nivelului acestor ape, scăderea sau revărsarea lor nu are niciun efect asupra întinderii dreptului de proprietate privitor la cele două imobile. Astfel, proprietarul terenului înconjurat de ape stătătoare nu devine proprietarul terenurilor apărute prin scăderea temporară a acestor ape sub înălţimea de scurgere [alin. (1)1; proprietarul apelor nu dobândeşte niciun drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revărsări sporadice (alin. (2)). „Pentru acestea (pământuri descoperite de lacuri, heleşteie, iazuri, canale - n.n.), proprietarul apei este totdeauna considerat ca proprietar al pământului acoperit de apă, când acesta este la nivelul normal şi obişnuit de scurgere; aşa încât, dacă apa scade sau se retrage, proprietarul locului continuă a fi proprietarul pământului descoperit; după cum, în schimb, el nu dobândeşte vreun drept asupra pământului proprietarilor riverani sau vecini, în cazul când apele, trecând peste nivelul normal, se revarsă şi acoperă acel pământ. într-un cuvânt, nivelul normal al apei lacului, heleşteului sau iazului determină limita fixă a pământului ce aparţine proprietarului lor, independent de creşterile sau scăderile excepţionale ale apei" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Baicoianu voi. II, p. 136).

2. Pentru noţiunea „înălţime de scurgere", textul trebuie completat cu dispoziţiile Legii nr. 107/1996 a apelor.

3. Referirea la terenul „înconjurat" de ape stătătoare nu este cea mai potrivită, deoarece lasă, în mod eronat, să se înţeleagă că textul de lege ar fi aplicabil doar terenurilor care sunt împrejmuite de apă.
Răspunde