Art. 569 Noul cod civil Aluviunile Accesiunea imobiliară naturală Accesiunea

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL II
Accesiunea

SECŢIUNEA a 2-a
Accesiunea imobiliară naturală

Art. 569

Aluviunile

Adăugirile de teren la malurile apelor curgătoare revin proprietarului fondului riveran, numai dacă ele se formează treptat.

← Art. 568 Noul cod civil Formele accesiunii Dispoziţii generale...  Art. 570 Noul cod civil Terenul lăsat de apele curgătoare... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 569 Noul cod civil Aluviunile Accesiunea imobiliară naturală Accesiunea




Denisa Nelson 15.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Aluviunea şi fondul riveran neformând două fonduri separate, ci aluviunea dobândită prin accesiune constituind un accesoriu al terenului riveran la care s-a încorporat - de aici urmează necesarmente că ea împrumută caracterul şi condiţia juridică a fondului cu care formează un tot indivizibil. Prin urmare, în speţă terenul de aluviune format şi alipit succesiv şi pe nesimţite la terenul rural clăcăşesc al recurentului riveran a luat caracterul juridic al acestuia şi deci acţiunea în revendicare exercitată ulterior pentru acest teren ocupat de un terţiu are a fi introdusă şi
Citește mai mult judecată fără plată de timbru, ca orice acţiune privitoare la terenurile clăcăşeşti (Cos. I, dec. 438 din 2 mai 1923, Jur. Gen. 1923, Nr. 570, în C. Hamangiu, N. Georgean voi. I, p. 611).

2. Nu numai pământul, dar tot ce solul poartă la suprafaţă şi tot ce apele curgătoare aduc şi lasă la ţărm (nisip, pietriş etc.) se consideră ca aparţinând proprietarului fondului pe care au fost depuse (Trib. Bacău, 6 oct. 1883, Dr. 1883, n. 77, p. 634; Jud. Oc. Herţa, 1924, J.Gen., 1924, n. 1091, în C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p. 135).
Răspunde
Denisa Nelson 15.01.2014
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 495. Creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimţite la malurile fluviului şi ale râurilor se numesc aluviune. Aluviunea este în folosul proprietarului riveran, când e vorba de un fluviu sau râu navigabil, plutitor sau neplutitor, cu îndatorire însă pentru proprietar de a lăsa, pe pământul său, drumul trebuitor pentru conducerea vaselor (C. civ. 476 şi urm., 482, 488, 496 şi urm., 587)".

Legislaţie conexă:
► art. 570 NCC;
► art. 136 alin. (3) din Constituţie;
► Legea nr. 107/1996 a apelor (M. Of. nr. 244/1996).

1. Faţă de formularea
Citește mai mult sugestivă a art. 495 teza I C. civ. 1864, art. 569 NCC defineşte aluviunea într-o manieră simplistă. „Prin aluviune se înţeleg creşterile de teren care se fac pe nesimţite ca urmare a depunerilor succesive de pământ la malurile apelor curgătoare" (L. Pop, L.M. Harosa p. 272). Doctrina franceză distingea două cazuri: aluviunea propriu-zisă, rezultată din creşterile care se fac la mal, succesiv şi imperceptibil (lai de riviere), şi cealaltă formă de aluviune (relai de riviere), rezultată din descoperirea unei suprafeţe de teren ca urmare a retragerii apelor, pe nesimţite, de la un mal spre altul (A. Colin, H. Capitant, Cours elementaire de droit civil frangais, Tome premier, Librairie Dalloz, Paris, 1919, p. 866).

2. Prin modul de formulare se evidenţiază caracterul excepţional al acestui mod de dobândire a proprietăţii, proprietarul fondului riveran putând invoca accesiunea doar dacă adăugirile de teren „se formează treptat". Pe această cale se face distincţia şi faţă de avulsiune, când creşterea (alipirea) de teren se face dintr-o dată (art. 572 NCC).

3. Aceste dispoziţii cuprinse în Codul civil (1864) au a fi corelate cu cele ale Legii nr. 107/1996 - Legea apelor, care, în art. 3 alin. (2), prevede că albiile minore mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafaţa de 10 kmp aparţin proprietarilor terenurilor pe care acestea se formează sau curg. Aşa fiind, aceasta înseamnă că aluviunea poate primi aplicare numai în privinţa acestor ape, adică cele care sunt proprietate privată, nu şi în privinţa apelor care aparţin domeniului public (art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege) (C. Bîrsan, Drepturile reale, p. 307).

4. Textul este de strictă interpretare, aplicabilitatea lui fiind limitată la cazul malurilor apelor curgătoare. în cazul apelor stătătoare sunt incidente dispoziţiile art. 571 NCC. Prevederile art. 569, ca de altfel nici cele următoare din art. 570 NCC, nu se aplică aluviunilor şi pământurilor descoperite de mare, întrucât acestea aparţin domeniului public. Ele nu se vor aplica nici pământurilor descoperite de lacuri, heleşteie şi iazuri.

5. Aluviunea făcând parte integrantă cu fondul riveran, deoarece constituie un accesoriu al acestuia, se va supune aceluiaşi regim juridic care se aplică fondului riveran (G.N. Luţescu, Teoria generala a drepturilor reale. Teoria potrimoniului. Clasificarea bunurilor. Drepturile reale principale, Imprimeria Văcăreşti, Bucureşti, 1947, p. 247).
Răspunde