Art. 567 Noul cod civil Dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune Dispoziţii generale Accesiunea
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Accesiunea
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Accesiunea
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 567
Dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune
Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel.
| ← Art. 566 Noul cod civil Efectele admiterii acţiunii în... | Art. 568 Noul cod civil Formele accesiunii Dispoziţii generale... → |
|---|
1. Textul consacră principiul potrivit căruia proprietarul unui bun dobândeşte, în temeiul accesiunii, proprietatea a tot ce se uneşte sau se încorporează cu acesta. Pentru a fi incidente regulile din materia accesiunii, este esenţial ca cele două bunuri care se unesc să aibă proprietari diferiţi. De regulă, proprietarul bunului considerat mai important va deveni şi proprietar al bunului mai puţin important. „Accesiunea se întemeiază pe ideea că proprietatea unui lucru principal atrage proprietatea lucrului accesoriu, pentru că acesta din urmă
Citește mai mult
este o dependenţă a celui dintâiu" (D. Alexandresco, Principiile dreptului civil român, voi. I, Atelierele grafice Socec & Co., Bucureşti, 1926, p. 451). „Transmisiunea proprietăţii prin accesiune corespunde unei necesităţi practice, deoarece adesea ar fi greu, şi câteodată imposibil, ca lucrurile unite să fie despărţite pentru a reveni fiecare proprietarului primitiv, fără a se deteriora şi a pierde mult din valoare, lată de ce proprietatea ambelor lucruri unite a fost atribuită unui singur proprietar, cu acest corectiv absolut echitabil, că cel puţin atunci când accesiunea se face prin fapta omului, proprietarul lucrului încorporat trebuie să fie despăgubit pentru pierderea dreptului său" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p. 134).2. Accesiunea este un mod de dobândire a proprietăţii originar, cel care invocă accesiunea fiind considerat primul proprietar al bunului, fără să opereze o transmisiune a dreptului de proprietate. „Această dobândire nu presupune o transmitere a dreptului de proprietate de la o persoană la alta. în mod asemănător cu situaţia uzucapiunii, în cazul accesiunii, dreptul de proprietate asupra unui lucru (cel accesoriu) se stinge şi fie se naşte un drept nou de proprietate în patrimoniul proprietarului bunului principal, fie se măreşte obiectul dreptului de proprietate asupra acestui bun. în acest înţeles, accesiunea este un mod de dobândire originar loto sensu" (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 318).
3. Accesiunea este un mod de dobândire cu titlu particular, dobândindu-se drepturi asupra unor bunuri determinate.
4. Nu se pot dobândi prin accesiune acele bunuri care fac parte din domeniul public naţional sau local (L. Pop, L.M. Harosa p. 272). în schimb, bunurile care fac parte din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale sunt susceptibile de a fi dobândite prin accesiune, deoarece proprietatea privată se bucură de un tratament egal, indiferent de titularul dreptului de proprietate (I. Adam p. 519).
5. în unele cazuri, accesiunea poate fi invocată fără ca legea să instituie în sarcina celui care o invocă vreo obligaţie de despăgubire (accesiunea imobiliară naturală); în alte cazuri, legea impune proprietarului o obligaţie de dezdăunare, întinderea ei fiind stabilită prin lege (art. 580, art. 581 lit. a), art. 582 alin. (1) lit. a), art. 583, art. 584 alin. (1) şi (2) lit. a), art. 598 alin. (2) NCC).
6. Prin lege se pot consacra excepţii de la principiul enunţat, în sensul ca o altă persoană să dobândească dreptul de proprietate asupra a ceea ce se încorporează cu bunul (art. 579, art. 693 şi urm. referitoare la dreptul de superficie). în cazul accesiunii imobiliare artificiale, proprietarul terenului îşi poate manifesta voinţa, în anumite situaţii, ca autorul lucrării să fie obligat la cumpărarea terenului.