Art. 570 Noul cod civil Terenul lăsat de apele curgătoare Accesiunea imobiliară naturală Accesiunea

CAPITOLUL II
Accesiunea

SECŢIUNEA a 2-a
Accesiunea imobiliară naturală

Art. 570

Terenul lăsat de apele curgătoare

Proprietarul fondului riveran dobândeşte, de asemenea, terenul lăsat de apele curgătoare care s-au retras treptat de la ţărmul respectiv.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 570 Noul cod civil Terenul lăsat de apele curgătoare Accesiunea imobiliară naturală Accesiunea




Predoi Constantin 17.07.2017
Buna ziua! Un parau desparte terenul meu in doua. Nu este problema dar sa format o curba si imi dizolva din pretii malurilor , vgreau sa îi indrept cursul si sa ii amenajez malurile sa nu mai "roada"din ele. De ce autorizatie am nevoie si da as putea fi sustinut financiar pt ca nu am posibilitate. Cu respect astept un raspuns .
Răspunde
Denisa Nelson 15.01.2014
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 496. (1) Tot ale proprietarului riveran sunt şi pământurile lăsate de apele curgătoare, când ele se retrag pe nesimţite de la unul din ţărmuri şi se îndreaptă către celălalt ţărm; proprietarul ţărmului de unde apa s-a retras profită de aluviune, fără ca proprietarul ţărmului opus să poată reclama pământul cel pierdut. (2) Acest drept nu are loc în privirea pământurilor părăsite de apa mării (C. civ. 476, 495Ţ.

Legislaţie conexă: Legea nr. 107/1996 a apelor (M. Of. nr. 244/1996).

1. Textul este corespondentul art. 496 C. civ. 1864, reglementând cel
Citește mai mult de-al doilea caz de aluviune. Spre deosebire de ipoteza prevăzută de art. 569 NCC, acest articol are în vedere cazul când creşterile de pământ au rezultat nu din adăugiri treptate la ţărm, ci din retragerea apelor de la ţărm. în acest caz, terenul revine proprietarului riveran. Asemeni dispoziţiilor art. 569, şi cele ale art. 570 NCC sunt aplicabile doar în cazul ţărmurilor apelor curgătoare (a se vedea şi comentariile de la art. 569).

2. Dacă fondul riveran căruia i-a profitat retragerea apelor este în indiviziune, creşterea acestuia profită tuturor coindivizarilor (I. Adam p. 520).

3. în reglementarea anterioară (art. 496 C. civ. 1864) se prevedea expres că, în situaţia în care apele se retrag pe nesimţite de la unul dintre ţărmuri şi se îndreaptă către celălalt ţărm, proprietarul ţărmului opus nu va putea „reclama pământul cel pierdut". Considerăm că soluţia se impune în continuare, chiar în lipsa unei reglementări în acest sens. în cazul accesiunii naturale, regula o constituie caracterul gratuit al acesteia, întrucât ea intervine ca urmare a unui fapt natural. Astfel, proprietarul fondului spre care s-a retras apa şi care scade nu va putea să ceară despăgubiri pentru pierderea suferită de la cel căruia i-a profitat retragerea apelor şi nici nu poate revendica terenul ce a fost descoperit. Aşadar, „proprietarul căruia i-a profitat retragerea apelor nu are vreo obligaţie de a despăgubi pe cineva în nicio situaţie de creştere a suprafeţei sale de teren prin cele două moduri de formare a aluviunii" (I. Adam p. 520).

4. Pornind de la ideea că suntem în prezenţa unei forme de accesiune naturală, urmarea unui eveniment natural, textul nu este aplicabil în cazul în care retragerile treptate de la ţărm se datorează faptei proprietarului limitrof acestui ţărm, care, de pildă, modifică cursul apei. în acest caz, considerăm că proprietarul ţărmului opus va putea solicita restabilirea situaţiei anterioare (în limita posibilităţilor), iar în caz contrar, obligarea celuilalt proprietar la despăgubiri.
Răspunde