Art. 748 Noul cod civil Stingerea uzufructului în caz de pieire a bunului Stingerea uzufructului Uzufructul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Uzufructul
SECŢIUNEA a 3-a
Stingerea uzufructului
Uzufructul
SECŢIUNEA a 3-a
Stingerea uzufructului
Art. 748
Stingerea uzufructului în caz de pieire a bunului
(1) Uzufructul se stinge în cazul în care bunul a fost distrus în întregime dintr-un caz fortuit. Când bunul a fost distrus în parte, uzufructul continuă asupra părţii rămase.
(2) În toate cazurile, uzufructul va continua asupra despăgubirii plătite de terţ sau, după caz, asupra indemnizaţiei de asigurare, dacă aceasta nu este folosită pentru repararea bunului. Dispoziţiile art. 712 se aplică în mod corespunzător.
| ← Art. 747 Noul cod civil Stingerea uzufructului în caz de abuz... | Art. 749 Noul cod civil Dreptul de uz Uzul şi abitaţia → |
|---|
- stingerea totală sau parţială a dreptului în funcţie de întinderea distrugerii obiectului uzufructului (art. 563 C.civ.). Pieirea totală a bunului are o triplă semnificaţiei juridică.
*Mai întâi, poate fi vorba de distrugerea în întregime a lucrului (cum prevede expres textul legal), astfel se pierde întreaga sa substanţă.
*Pe de altă parte, poate fi
Citește mai mult
vorba de ipoteza în care substanţa nu a pierit în totalitate, dar s-a transformat, adică i s-a schimbat în totalitate forma iniţială (exemplu un iaz ar seca sau un teren arabil este transformat în lac de inundaţii).* În fine, când nu piere sau nu se transformă substanţa materială, este posibil să piară substanţa juridică a dreptului (obiectul uzufructului este scos din circuitul civil).
Numai uzufructul se stinge prin distrugerea bunului, nu însă şi cvasiuzufructul. În situaţia unui uzufruct constituit asupra unei mase patrimoniale, universalităţi de fapt ori o cotă-parte din acestea, distrugerea unui bun determinat, care face parte din universalitatea juridică, nu afectează existenţa dreptului. El continuă asupra bunurilor existente în această universalitate (art. 736 NCC).
Prin aplicarea acestor principii, în situaţia în care uzufructul s-a constituit asupra unei clădiri care este distrusă în întregime dintr-un caz fortuit, uzufructuarul nu va avea dreptul de a se folosi de terenul pe care se află clădirea. În caz de reconstruire, dreptul de uzufruct nu renaşte, iar dacă reconstruieşte fostul uzufructuar, în lipsa unei înţelegeri contrare, el este supus dispoziţiilor din materia accesiunii imobiliare.
Pe de altă parte, în situaţia în care uzufructul este constituit asupra unui domeniu, considerat ca o universalitate de fapt, care cuprinde terenuri şi clădirile existente, uzufructuarul este îndreptăţit să folosească terenul după distrugerea clădirii (art. 564 C.civ.).
Stingerea uzufructului ca urmare a distrugerii totale a bunului este absolută şi definitivă.
Ea este absolută pentru că uzufructuarul nu are niciun drept asupra materialelor rămase în urma distrugerii şi este definitivă pentru că refacerea bunului (reconstruirea imobilului incendiat, spre exemplu) nu determină renaşterea dreptului de uzufruct (spre exemplu, retrocedarea imobilului expropriat potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu are acest efect).
2. Subrogaţie reală cu titlu particular.
Stingerea dreptului de uzufruct prin distrugerea totală a bunului se produce numai dacă aceasta este determinată de un caz fortuit. În alte situaţii, în care bunul a pierit din culpa unui terţ (a nudului proprietar sau a uzufructuarului), uzufructul va fi exercitat mai departe fie asupra despăgubirilor, fie asupra bunului refăcut sau care înlocuieşte bunul distrus.
Dispoziţiile art. 748 alin. (2) NCC prevăd un caz de subrogaţie reală cu titlu particular. Despăgubirile plătite de un terţ din culpa căruia a pierit bunul care forma obiectul unui uzufruct, precum şi indemnizaţia de asigurare plătită de asigurător pentru bun, sunt elemente pecuniare care intră în patrimoniul nudului proprietar. Din acest moment primesc regimul juridic al bunului distrus şi constituie obiect al dreptului de uzufruct. În situaţia unui uzufruct constituit prin act juridic civil, uzufructul va continua asupra noului obiect în condiţiile prevăzute în actul constitutiv. Potrivit art. 74 LPA, dispoziţiile art. 748 alin. (2) NCC se aplică în toate cazurile în care bunul a fost distrus ulterior datei de 1 octombrie 2011.
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:
► „Art. 563. Dacă o parte numai a lucrului supus la uzufruct s-a distruit, uzufructul se păstrează asupra părţii rămase (C. civ. 1156)";
► „Art. 564. De va fi uzufructul constituit numai asupra unei clădiri, şi această clădire va arde sau se va distrui din altă întâmplare, sau se va dărâma de vechime, uzufructuarul nu va avea drept de a se folosi de pământul pe care a fost
Citește mai mult
clădirea, nici de materialurile rămase. Dacă uzufructul s-ar afla constituit asupra unui domeniu din care făcea parte şi clădirea, uzufructuarul se va folosi de pământ (C. civ. 1156)".Legislaţie conexă:
► Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată (M. Of. nr. 472/2011);
► Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local (M. Of. nr. 853/2010).
1. Textul art. 748 NCC, intitulat „stingerea dreptului de uzufruct în caz de pieire a bunului", îşi are corespondent în art. 563-564 C. civ. 1864; deşi sunt menţinute regulile în ceea ce priveşte pieirea parţială a bunului, sunt abandonate dispoziţiile art. 564, fiind instituit şi un nou caz de subrogaţie reală cu titlu particular.
2. Pentru a atrage incidenţa textului de lege, pieirea trebuie să se datoreze cazului fortuit şi să fie definitivă (L. Pop, L.M. Harosa p. 240). Noul Cod civil defineşte cazul fortuit ca un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs [art. 1351 alin. (3) NCC). „în cazul cvasiuzufructului, încetarea uzufructului prin pieirea totală a bunului nu este aplicabilă" (I. Adam p. 440; E. Safta-Romano p. 220).
3. Dacă bunul a fost distrus în întregime dintr-un caz fortuit, dreptul de uzufruct se stinge [art. 748 alin. (1) teza I NCC); din prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol rezultă că uzufructul va continua asupra despăgubirii plătite de terţ sau, după caz, asupra indemnizaţiei de asigurare.
4. Distrugerea parţială a bunului nu duce la stingerea dreptului de uzufruct, ci acesta continuă asupra părţii rămase; art. 748 alin. (1) teza a ll-a NCC se referă la această situaţie (într-o manieră identică celei din art. 563 C. civ. 1864). Textul se completează cu prevederile art. 748 alin. (2), astfel că uzufructul va continua şi asupra despăgubirii sau indemnizaţiei de asigurare primite.
5. Textul art. 748 alin. (2) NCC, fără corespondent în Codul civil din 1864, reglementează un caz de subrogaţie reală cu titlu particular: strămutarea dreptului de uzufruct asupra despăgubirii plătite de terţ sau asupra indemnizaţiei de asigurare. Considerăm nu doar incorectă, ci şi lipsită de logică formularea textului care, după ce în alin. (1) teza I se referă la „stingerea" dreptului de uzufruct, în alin. (2) teza I prevede că dreptul de uzufruct „va continua asupra despăgubirii".
6. Alineatul (2) partea finală (fără corespondent în Codul civil din 1864) consacră şi o excepţie de la regula continuării uzufructului asupra despăgubirii sau indemnizaţiei: cazul în care despăgubirea sau indemnizaţia este folosită pentru repararea bunului; întrucât repararea bunului presupune existenţa în continuare a acestuia, uzufructul va continua asupra bunului respectiv.
7. Teza a ll-a a alin. (2) prevede că dispoziţiile art. 712 NCC se aplică în mod corespunzător, trimiţând astfel la regulile din materia cvasiuzufructului: uzufructul asupra sumei plătite cu titlu de despăgubire sau indemnizaţie de asigurare se transformă într-un cvasiuzufruct, uzufructuarul fiind obligat, la expirarea dreptului său, să restituie o sumă de bani de aceeaşi valoare. întrucât în concepţia noului Cod civil cvasiuzufructul poate cuprinde şi bunuri neconsumptibile, vor fi aplicate regulile de la cvasiuzufruct şi în situaţia când uzufructul poartă asupra părţii rămase din bunul pierit parţial şi asupra sumei plătite pentru partea distrusă.
8. Prin pieirea sau desfiinţarea bunului înţelegem atât distrugerea lui materială, cât şi pierderea lui juridică, cum ar fi exproprierea pentru cauză de utilitate publică (L. Pop, L.M. Harosa p. 240). în cazul exproprierii bunului, uzufructuarul are dreptul la despăgubiri [art. 28 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică; art. 18 şi urm. din Lege nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local]. Constituie „pieire a bunului" şi cazul când acesta este scos din circuitul civil (I.P. Filipescu, A.l. Filipescu p. 333; I. Adam p. 440).
Dispoziţiile art. 748 alin. (2) din Codul civil se aplică în toate cazurile în care bunul a fost distrus ulterior intrării în vigoare a Codul civil.