Art. 749 Noul cod civil Dreptul de uz Uzul şi abitaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Uzul şi abitaţia
Uzul şi abitaţia
Art. 749
Dreptul de uz
Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia şi de a-i culege fructele naturale şi industriale numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.
| ← Art. 748 Noul cod civil Stingerea uzufructului în caz de pieire... | Art. 750 Noul cod civil Dreptul de abitaţie Uzul şi abitaţia → |
|---|
► art. 19 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice (M. Of. nr. 51/2007);
► art. 86 din Legea nr. 351/2004 a gazelor (M. Of. nr. 679/2004);
1. Textul de lege defineşte dreptul de uz; Codul civil din 1864 nu conţinea o definiţie propriu-zisă a acestuia, însă erau evidenţiate elementele de distincţie faţă de dreptul de uzufruct în art. 570. „Dreptul de uz şi de abitaţiune nu sunt decât miniaturi de uzufruct, adică sarcini esenţialmente vremelnice reduse la o anumită întrebuinţare sau folosinţă a bunului" (M.B. Cantacuzino p. 162). „Dreptul de uzaj şi de abitaţiune sunt
Citește mai mult
diminutive ale dreptului de uzufruct sau, dacă vrem, modalităţi ale acestuia" (G.N. Luţescu p. 584). „Dreptul de uz este o varietate a dreptului de uzufruct" (C. Hamangiu,I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p. 256; M.N. Costin voi. I, p. 315; C. Bîrsan p. 269; L. Pop, L.M. Harosa p. 242; O. Ungureanu, C. Munteanu p. 523), supunându-se astfel regulilor din materia uzufructului (art. 754 NCC).
2. Dreptul de uz este definit, asemeni uzufructului, ca fiind dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia şi de a-i culege fructele. „Este acel drept real principal, esenţialmente temporar, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care conferă titularului său atributele de posesie şi folosinţă asupra unui bun aflat în proprietatea altuia, dar numai în limitele necesare satisfacerii trebuinţelor lui şi ale familiei sale" (L. Pop, L.M. Harosa p. 242). Dreptul de uz este un drept personal şi incesibil (art. 725 NCC), inalienabil şi insesizabil (M.B. Cantacuzino p. 162); el nu poate fi urmărit de creditorii titularului, aceştia nu vor putea exercita dreptul în numele lui şi nici nu vor putea ataca prin acţiunea pauliană actele sale de renunţare la acesta (M.N. Costin voi. I, p. 315).
3. Articolul 749 NCC permite titularului doar culegerea fructelor naturale şi industriale; dreptul de uz nu conferă şi prerogativa culegerii fructelor civile, întrucât acestea sunt urmarea folosinţei bunului de către o altă persoană, or, uzuarului îi este interzisă închirierea sau arendarea bunului asupra căruia poartă dreptul.
4. Titular al dreptului de uz nu poate fi decât o persoană fizică; acest aspect rezultă din interpretarea art. 749 NCC, care face referire la „familia" titularului.
5. Dreptul de uz se particularizează faţă de dreptul de uzufruct prin faptul că este recunoscut titularului numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale, astfel că nu se poate înstrăina beneficiul sau emolumentul dreptului său. „Prin familie trebuie să înţelegem pe toţi aceia care trăiesc în mod normal în sarcina uzuarului, adică: copiii, atât cei legitimi, cât şi cei adoptivi, soţul, precum şi aceia cărora uzuarul le datorează alimente" (C. Hamangiu, Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p. 257); salariaţii uzuarului nu fac parte din familia sa (L. Pop, L.M. Harosa p. 243).