Art. 752 Noul cod civil Limitele dreptului de uz şi abitaţie Uzul şi abitaţia
Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Uzul şi abitaţia
Uzul şi abitaţia
Art. 752
Limitele dreptului de uz şi abitaţie
Dreptul de uz ori de abitaţie nu poate fi cedat, iar bunul ce face obiectul acestor drepturi nu poate fi închiriat sau, după caz, arendat.
← Art. 751 Noul cod civil Constituirea uzului şi a abitaţiei... | Art. 753 Noul cod civil Obligaţia uzuarului şi a titularului... → |
---|
Faptul că uzuarul nu poate ceda dreptul său unui terţ nu îl împiedică să cedeze dreptul său, cu titlu gratuit sau oneros, însuşi nudului proprietar, fiindcă o asemenea cesiune este o simplă renunţare, adică un mod de stingere valabil (Bucureşti, 13 mai 1888, Dr. 1888, nr. 53, Cas. 1,18 septembrie 1889, apud C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p. 258).
► „Art. 571. Uzuarul nu poate ceda nici închiria dreptul său altuia (C. civ. 534, 573)";
► „Art. 573. Dreptul de abitaţiune nu poate fi nici cesionat, nici închiriat, afară de excepţia adusă la art. 572 (C. civ. 534, 571)".
1. Textul consacră, asemeni reglementării anterioare (art. 573 C. civ. 1864), caracterul incesibil al dreptului de uz sau de abitaţie; regula a fost menţinută privitor la cele două drepturi, deşi, în ceea ce priveşte dreptul de uzufruct, noul Cod s-a abătut de la ea, stipulând posibilitatea cesiunii acestuia (art. 714 NCC).
2.
Citește mai mult
Articolul 752 NCC menţine, asemenea art. 573 C. civ. 1864, interdicţia închirierii sau arendării bunului care face obiectul unui drept de uz sau de abitaţie. „Raţiunea acestei îngrădiri reşade în faptul că, fiind vorba de drepturi intim legate de persoana titularului, exerciţiul lor nu poate depăşi cadrul nevoilor sale" (G.N. Luţescu p. 587).3. Noul Cod civil nu mai reglementează excepţia pe care o instituia Codul civil din 1864 în art. 572 alin. (2) (posibilitatea titularului dreptului de abitaţie de a închiria „partea casei ce nu locuieşte"). Prin instituirea caracterului cesibil al dreptului de uzufruct, pe de o parte, şi eliminarea oricărei posibilităţi de derogare de la caracterul personal al dreptului de abitaţie, pe de altă parte, se accentuează diferenţele între dreptul de uzufruct şi varietatea acestuia, dreptul de abitaţie.