Art. 750 Noul cod civil Dreptul de abitaţie Uzul şi abitaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Uzul şi abitaţia
Uzul şi abitaţia
Art. 750
Dreptul de abitaţie
Titularul dreptului de abitaţie are dreptul de a locui în locuinţa nudului proprietar împreună cu soţul şi copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia, precum şi cu părinţii ori alte persoane aflate în întreţinere.
| ← Art. 749 Noul cod civil Dreptul de uz Uzul şi abitaţia | Art. 751 Noul cod civil Constituirea uzului şi a abitaţiei... → |
|---|
Cu multumiri deosebite . P.T.
Citește mai mult
ajung pe drumuri. După cum am spus partea materială nu ma mai interesează.1. Atunci când între părţi exista un raport de drept real, recurentul având posesia părţii din apartamentul proprietatea reclamantei, urmare a constituirii dreptului de abitaţie, obligarea „predării", a încetării folosinţei bunului nu putea avea loc decât prin mijlocul procedural şi pentru cazurile reglementate de dreptul de abitaţie, iar nu prin acţiunea în evacuare, specifică raporturilor locative. Prin aplicarea greşită a legii, tribunalul a admis acţiunea în evacuare utilizată de reclamantă, deşi modalitatea prin care aceasta putea redobândi folosinţa şi încetarea abuzurilor
Citește mai mult
pretinse era numai aceea a stingerii dreptului de abitaţie (C.A. laşi, s. civ., dec. nr. 75/2010, în S.J. nr. 11/2011, p. 11-12).2. în cazul în care, odată cu înstrăinarea locuinţei, vânzătorii, soţ şi soţie, şi-au rezervat un drept de abitaţie asupra întregului apartament, acest drept are, în situaţia dată, un caracter indivizibil, în consecinţă, după decesul unuia dintre ei, nudul proprietar nu poate să ceară restrângerea dreptului de abitaţie astfel constituit, spre a se muta el însuşi într-o parte a acelui imobil (Trib. Mun. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 322/1980, în R.R.D. nr. 6/1981, p. 67, cu notă de Gh. Beleiu şi A. Athonasiu).
3. La fel ca uzufructul, abitaţia poate fi constituită prin convenţie, iar atunci când dreptul este constituit pentru o cotă-parte din imobil, se pune problema dacă şi cum este posibilă stabilirea întinderii lui prin determinarea părţii din locuinţă care face obiectul abitaţiei. Prin stabilirea întinderii dreptului de abitaţie şi determinarea părţii din locuinţă ce poate fi folosită de titularul dreptului de abitaţie nu este îngrădit dreptul acestuia, deoarece i se asigură exerciţiul lui în limitele prevăzute în contract (C.A. laşi, dec. civ. nr. 807/2000, în Jurisprudenţă Curţii de Apel laşi în materie civilă pe anul 2000, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 36-38).
Legislaţie conexă: art. 973, art. 1091, art. 1098 NCC.
1. Textul, care dă o definiţie a dreptului de abitaţie, este corespondentul art. 572 C. civ. 1864 şi menţine, cu unele precizări, regulile instituite de acesta.
2. Dreptul de abitaţie sau de locuinţă nu este decât un drept de uz stabilit asupra unei case de
Citește mai mult
locuit (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p 259). Dreptul de abitaţie este un drept real imobiliar, care are ca obiect o locuinţă şi conferă titularului posesia şi folosinţa acelei locuinţe pentru el şi pentru familia sa (O. Ungureanu, C. Munteanu p. 523).3. Dreptul de abitaţie, ca şi dreptul de uz, „are un caracter personal, putând fi exercitat de regulă doar pentru satisfacerea nevoilor de locuit ale titularului şi ale membrilor săi de familie. Aceasta înseamnă că dreptul de abitaţie este inalienabil, insesizabil şi nu poate fi închiriat" (L. Pop, L.M. Harosa p. 243). Caracterul insesizabil al dreptului de abitaţie decurge din caracterul lui inalienabil: dreptul de abitaţie nu poate fi urmărit de creditorii titularului; ei nu vor putea exercita dreptul în numele lui şi nici nu vor putea ataca prin acţiunea pauliană actele sale de renunţare la acesta; dreptul de abitaţie nu va putea fi ipotecat (M.N. Costin voi. I, p. 315).
4. Titularul dreptului de abitaţie poate fi doar o persoană fizică, concluzie ce rezultă din dispoziţiile art. 750, care fac referire la „soţul şi copiii titularului".
5. Titularul dreptului poate locui în locuinţă împreună cu familia lui. Textul nu mai foloseşte noţiunea de „familie" [asemeni art. 572 alin. (1) C. civ. 1864], însă o descrie prin referirea la conţinutul ei: se au în vedere soţul şi copiii titularului, precum şi părinţii acestuia ori alte persoane aflate în întreţinerea lui. Titularul poate locui împreună cu persoanele enumerate, „chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia".
6. Dispoziţiile în materia dreptului de abitaţie se vor completa, în mod corespunzător, cu cele privitoare la uzufruct. Regulile privitoare la dreptul de abitaţie, instituite de art. 750 şi urm. NCC, sunt norme generale în această materie, noul Cod civil conţinând însă şi norme speciale referitoare la dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor (art. 973).
Detalii: legeaz.net/dictionar-juridic/drept-abitatie