Art. 767 Noul cod civil Schimbarea locului de exercitare a servituţii Drepturile şi obligaţiile proprietarilor Servituţile
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Servituţile
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturile şi obligaţiile proprietarilor
Servituţile
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturile şi obligaţiile proprietarilor
Art. 767
Schimbarea locului de exercitare a servituţii
(1) Proprietarul fondului aservit este obligat să se abţină de la orice act care limitează ori împiedică exerciţiul servituţii. Astfel, el nu va putea schimba starea locurilor ori strămuta exercitarea servituţii în alt loc.
(2) Dacă are un interes serios şi legitim, proprietarul fondului aservit va putea schimba locul prin care se exercită servitutea în măsura în care exercitarea servituţii rămâne la fel de comodă pentru proprietarul fondului dominant.
| ← Art. 766 Noul cod civil Exonerarea de răspundere Drepturile şi... | Art. 768 Noul cod civil Obligaţia de a nu agrava situaţia... → |
|---|
1. Aplicabilitatea dispoziţiilor legale de mai sus (art. 634 C. civ. 1864, corespunzător art. 767 NCC - n.n.) nu este legată de modul în care a luat naştere servitutea, ceea ce înseamnă că ele se aplică şi în situaţia în care, prin convenţie, înseşi părţile au determinat locul pe unde urmează să se exercite servitutea. De altfel, raţiunea latitudinii lăsate proprietarului fondului aservit de a oferi alt loc de trecere este întemeiată exclusiv pe ideea de a se evita pe cât cu putinţă diminuarea capacităţii de folosinţă a unui fond asupra căruia există deja o servitute, chestiunea
Citește mai mult
modului în care aceasta a fost constituită neavând nicio relevanţă într-o asemenea împrejurare (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1682/1957, în V. Terzea voi. I, p. 574-575).2. Exerciţiul unei servituţi poate fi strămutat ţinând seama şi de echitate, dacă servitutea a devenit împovărătoare pentru fondul aservit sau când ea împiedică proprietarul acelui fond să îl repare sau să îi aducă îmbunătăţiri, iar strămutarea, în materialitatea ei, nu prejudiciază proprietarul fondului dominant. în aceste cazuri, proprietarul fondului aservit poate oferi proprietarului fondului dominant un alt loc sau modificarea exerciţiului servituţii, dacă ele înseamnă aceleaşi înlesniri. Proprietarul fondului dominant nu poate refuza strămutarea, deoarece nu pierde nimic (C.A. Suceava, s. civ., dec. nr. 1299/1999, comentată de P. Perju, Jurisprudenţă civilă comentată a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a altor instanţei judecătoreşti, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 105-106).
Citește mai mult
drepturilor sale, şi acesta nu va putea refuza".1. Articolul 767 alin. (1) teza I NCC instituie în sarcina proprietarului fondului aservit o obligaţie negativă - să se abţină de la orice act care limitează ori împiedică exerciţiul servituţii; în teza a ll-a sunt preluate limitările impuse şi prin art. 634 teza a ll-a C. civ. 1864: el nu va putea schimba starea locurilor ori strămuta exercitarea servituţii în alt loc. „Această obligaţie este doar o formă particulară de manifestare a obligaţiei generale care revine tuturor persoanelor care alcătuiesc subiectul pasiv, general şi nedeterminat în raportul juridic în conţinutul căruia intră dreptul de servitute ca drept real principal" (V. Stoica, Drepturile reale 2004, p. 546).
2. Alineatul (2) al art. 767 NCC prevede o excepţie de la regula enunţată în alin. (1): proprietarul fondului aservit va putea schimba locul prin care se exercită servitutea dacă sunt îndeplinite două condiţii: să aibă un „interes serios şi legitim" şi exercitarea servituţii, pe noul loc, să rămână la fel de comodă pentru proprietarul fondului dominant. Faţă de cerinţele concrete, obiective, reţinute de art. 634 C. civ. 1864 - ca servitutea să fi devenit împovărătoare proprietarului fondului aservit sau să îl „oprească" să facă pe fond reparaţii folositoare -, art. 767 alin. (2) NCC introduce o condiţie care implică o apreciere subiectivă, cea a interesul „serios şi legitim"; noţiunea de „interes serios şi legitim" este mai largă, cuprinzând şi alte situaţii decât cele prevăzute de art. 634 C. civ. 1864. Dacă sunt întrunite condiţiile legale, proprietarul fondului aservit nu poate refuza schimbarea locului de exercitare a servituţii: „un refuz pentru o asemenea schimbare constituie abuz de drept. în termenii actuali, putem spune că acest text de lege constituie un caz de revizuire a convenţiilor pentru impreviziune" (O. Ungureanu, C. Munteanu p. 563).