Art. 770 Noul cod civil Cauzele de stingere a servituţilor Stingerea servituţilor Servituţile
Comentarii |
|
Servituţile
SECŢIUNEA a 3-a
Stingerea servituţilor
Art. 770
Cauzele de stingere a servituţilor
(1) Servituţile se sting pe cale principală prin radierea lor din cartea funciară pentru una dintre următoarele cauze:
a) consolidarea, atunci când ambele fonduri ajung să aibă acelaşi proprietar;
b) renunţarea proprietarului fondului dominant;
c) ajungerea la termen;
d) răscumpărarea;
e) imposibilitatea definitivă de exercitare;
f) neuzul timp de 10 de ani;
g) dispariţia oricărei utilităţi a acestora.
(2) Servitutea se stinge, de asemenea, prin exproprierea fondului aservit, dacă servitutea este contrară utilităţii publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat.
← Art. 769 Noul cod civil Exercitarea servituţii în caz de... | Art. 771 Noul cod civil Stingerea servituţii prin neuz... → |
---|
Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui teren în condiţiile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 determină stingerea servituţii de trecere existente pe acel teren în favoarea cumpărătorilor, în temeiul art. 638 C. civ. [1864] [corespondentul art. 770 alin. (1) lit. a) NCC - n.n.], deoarece proprietarul fondului dominant devine şi proprietar al fondului aservit (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1484/2003, în V. Terzea vot. I, p. 577).
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:
► „Art. 636. Servituţile încetează când lucrurile se găsesc în astfel de stare, încât servitutea nu se mai poate exercita";
► „Art. 637. Ele renasc dacă lucrurile sunt restabilite într-un chip încât servituţile să se poată exercita, afară numai de nu ar fi trecut un spaţiu de timp îndestulător spre a se putea presupune că s-a desfiinţat servitutea, după cum se zice la art.
Citește mai mult
640 (C. civ. 1798)";► „Art. 638. Orice servitute este stinsă când fondul către care este datorită şi acela ce o datoreşte cad în aceeaşi mână (C. civ. 1154,1798)".
Legislaţie conexă:
► art. 771, art. 772, art. 862, art. 885 alin. (2), art. 887 NCC;
► art. 509 alin. (3) şi (4), art. 518 alin. (4) CPC;
► art. 28 alin. (2) teza a ll-a din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată (M. Of. nr. 472/2011);
► Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local (M. Of. nr. 853/2010);
► H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 (M. Of. nr. 84/2011).
1. Alineatul (1) al art. 770 NCC prevede şapte „cauze" de stingere a dreptului de servitute pe cale principală: a) asemeni celorlalte dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, şi dreptul de servitute se stinge prin consolidare, dacă atât fondul aservit, cât şi fondul dominant devin proprietatea aceluiaşi titular. întrucât servitutea presupune existenţa a doi titulari, în acest caz se va stinge. „Servitutea poate reînvia dacă fondurile vor fi din nou separate: confuziunea poate să nu fie definitivă. Va fi necesară însă intenţia proprietarului de a menţine starea anterioară de lucruri" (O. Ungureanu, C. Munteanu p. 566); b) dreptul de servitute se stinge prin renunţarea proprietarului fondului dominant; în această situaţie, dreptul de servitute se va radia din cartea funciară prin consimţământul titularului acestuia, dat prin înscris autentic notarial [art. 885 alin. (2) teza I NCC]. „Un simplu comportament, de pildă, faptul de a lăsa să se efectueze unele lucrări care ar obstacula exercitarea servituţii, nu valorează renunţare la servitute şi nu îl împiedică pe titularul acesteia să ceară să îi fie restabilit dreptul" (idem, p. 568); c) ajungerea la termen - deşi, în principiu, servitutea are un caracter perpetuu, durând atâta timp cât există situaţia dintre cele două imobile, nimic nu împiedică să se constituie o servitute pe o durată determinată; în acest caz, servitutea va înceta la expirarea duratei pentru care a fost constituită, iar dreptul de servitute se va radia din cartea funciară fără a fi necesar consimţământul titularului acestuia [art. 885 alin. (2) teza a ll-a NCC); d) răscumpărarea-din prevederile art. 772 NCC referitor la „răscumpărarea servituţii de trecere" rezultă că acest caz de încetare a dreptului de servitute este aplicabil doar în cazul acestei servituţi; e) imposibilitatea definitivă de exercitare - „imposibilitatea materială de exercitare constituie o cauză de stingere a dreptului de servitute atunci când, având o durată îndelungată - cel puţin cât a termenului de prescripţie - face ca servitutea să se stingă prin neuz. Chiar în această situaţie, ea nu reprezintă cauza propriu-zisă de stingere a servituţii, ci este doar premisa ce creează condiţiile apariţiei adevăratei cauze care este prescripţia extinctivă" (M.N. Costin voi. I, p. 350). „în general, pieirea definitivă a unuia dintre fonduri, fie a celui dominant, fie a celui aservit, duce la stingerea dreptului de servitute, în timp ce imposibilitatea temporară de exercitare a dreptului de servitute duce doar la suspendarea acestui drept" (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 237). „Nu se mai exercită servitutea de trecere constituită pentru a se ajunge la o fântână, dacă aceasta a secat datorită lucrărilor de canalizare a străzii" (E. Chelaru p. 323); f) neuzul timp de 10 de ani - faptul că servitutea este exercitată de un uzufructuar, un arendaş sau un alt reprezentant al fondului dominant, şi nu de însuşi acesta, nu va conduce la stingerea servituţii; neuzul stinge servitutea chiar şi când acesta s-ar datora unui caz fortuit sau de forţă majoră care a provocat o schimbare în starea locurilor; aceasta, deoarece proprietarul fondului avea posibilitatea de a întrerupe prescripţia cerând în justiţie sau pe cale amiabilă o recunoaştere a dreptului său (C. Munteanu, loc. cit., p. 68-69). în ceea ce priveşte modalitatea de calcul al termenului de 10 ani şi situaţia exercitării servituţii în cazul coproprietăţii, textul art. 770 alin. (1) lit. f) se completează cu dispoziţiile art. 771 alin. (1) şi (2) NCC; g) dispariţia oricărei utilităţi a servituţilor-fiind o sarcină constituită pentru „uzul sau utilitatea" unui imobil (art. 755 NCC), dispariţia utilităţii pentru care a fost constituită face ca raţiunea de a fi a servituţii să înceteze.
2. Servitutea se poate stinge şi ca urmare a exproprierii fondului aservit şi trecerii acestuia în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale. Din prevederile art. 770 alin. (2) NCC rezultă că exproprierea fondului aservit va avea ca urmare stingerea dreptului de servitute doar dacă aceasta este contrară utilităţii publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat; în caz contrar, servitutea va fi menţinută; de asemenea, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispune că, în cazul în care servituţile devin incompatibile cu situaţia naturală şi juridică a obiectivului urmărit prin expropriere acestea se sting. La interpretarea textului trebuie avute în vedere şi prevederile art. 862 NCC, potrivit căruia dreptul de proprietate publică este susceptibil de orice limite reglementate pentru dreptul de proprietate privată, în măsura în care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate; incompatibilitatea se constată, în caz de divergenţă, pe cale judecătorească (art. 862 alin. (1) şi (2) NCC]. Dreptul de proprietate asupra fondului aservit se dobândeşte de către stat sau unitatea administrativ-teritorială, potrivit art. 887 alin. (1) NCC, fără înscrierea în cartea funciară; textul se completează şi cu dispoziţiile legilor speciale care reglementează exproprierea pentru cauză de utilitate publică; astfel, în caz de expropriere a imobilului pentru cauză de utilitate publică, cuantumul despăgubirilor ce se cuvin titularului dreptului de servitute, în caz de stingere a acestuia, se stabileşte potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 (a se vedea şi Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local).
3. Dreptul de servitute se poate stinge şi în cazul în care fondul aservit se execută silit; astfel, dacă din cauza existenţei unui drept de servitute intabulat ulterior înscrierii vreunei ipoteci nu s-a putut obţine un preţ suficient pentru acoperirea creanţelor ipotecare înscrise anterior, socotite după datele din cartea funciară, executorul judecătoresc va relua licitaţia pentru vânzarea imobilului liber de sarcini; în acest caz, dreptul de servitute se va radia din oficiu din cartea funciară, exceptând cazul în care adjudecatarul ar conveni ca acesta să fie menţinut [art. 509 alin. (3) şi (4), art. 518 alin. (4) CPC].
4. Servituţile se sting în cazul revocării, rezolvirii sau anulării dreptului celui care a consimţit stabilirea servituţii, potrivit principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis (L. Pop, L.M. Harosa p. 256).
5. Proprietarul fondului care pretinde, contra adversarului său, că nu există servitute asupra imobilului său dispune de acţiune negatorie: această acţiune este petitorie, deoarece în cadrul procesului se pune în discuţie însăşi existenţa dreptului real de servitute al pârâtului; ea este reală şi imprescriptibilă (C. Munteanu, loc. cit., p. 71).
6. Conform art. 75 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 770 alin. (1) lit. f) NCC se aplică numai drepturilor de servitute constituite ulterior intrării în vigoare a Codului civil. în consecinţă, în cazul drepturilor de servitute constituite anterior, rămân aplicabile prevederile art. 639 C. civ. 1864, care reglementează, în ipoteza stingerii prin neuz, termenul de 30 de ani (a se vedea şi art. 1890 C. civ. 1864).
Dispoziţiile art. 770 alin. (1) lit. f) din Codul civil se aplică numai drepturilor de servitute constituite ulterior intrării în vigoare a Codului civil.