Art. 774 Noul cod civil Izvoarele fiduciei Stingerea servituţilor Servituţile

1. Izvorul principal al fiduciei este contractul. Fiducia mai poate fi stabilită şi prin lege (exact ca şi în modelul francez, a se vedea art. 2012 C. civ. fr.), fiind exclusă calea testamentară sau judiciară, aşa cum prevede modelul Provinciei Quebec (art. 1262 CCQ).

2. Contractul de fiducie este acel contract prin care o parte, numită constituitor, transmite, cu titlu fiduciar, celeilalte părţi, numită fiduciar, bunuri şi drepturi în vederea exploatării lor cu un scop determinat (definiţie esenţializată în raport cu art. 773 NCC).

3. Deşi Codul civil nu prevede expres (aşa cum o face, spre

Citește mai mult

exemplu, Codul civil al Provinciei Quebec), apreciem că fiducia este un contract oneros sau gratuit, în funcţie de modul de remunerare a fiduciarului, stabilit prin convenţie, conform regulilor care guvernează administrarea bunurilor altuia (a se vedea art. 784 alin. (2) coroborat cu art. 793, art. 794 NCCJ.

4. Este, de asemenea, un contract sinalagmatic, dând naştere la drepturi şi obligaţii de partea ambelor părţi. Acestui contract i se aplică regulile specifice contractelor sinalagmatice (spre deosebire de trust-ul anglo-saxon care poate fi încheiat şi prin act juridic unilateral, settlor putând declara că deţine anumite bunuri în calitate de fri/sfee-fiduciar).

5. Contractul de fiducie este un contract solemn, fiind încheiat întotdeauna în formă autentică (art. 774 alin. (1) NCC], dar şi intuitu personoe, întrucât la baza contractului se află încrederea pe care constituitorul o are într-un anumit fiduciar, şi nu în oricare.

6. Fiducia este un contract comutativ, părţile cunoscând ab irtitio întinderea drepturilor şi obligaţiilor reciproce, însă, în anumite situaţii, poate deveni aleatoriu când durata contractului, spre exemplu, care nu poate depăşi 33 de ani [art. 779 lit. b) NCC], depinde de un element alea, cum ar fi durata vieţii beneficiarului (desigur, cel mult 33 de ani).

7. în final, fiducia este un contract translativ de proprietate, de alte drepturi reale, de drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale, prezente sau viitoare, transferul operând însă cu titlu fiduciar, puterile de administrare şi de dispoziţie conferite fiduciarului fiind strict delimitate de scopul pentru care a fost creată fiducia (generic, caracterul translativ se referă la transmiterea titularităţii acelor drepturi în condiţiile specifice fiecărui tip de drept în parte).