Art. 777 Noul cod civil Beneficiarul fiduciei Stingerea servituţilor Servituţile

1. Beneficiarul nu este parte în contractul de fiducie, ceea ce înseamnă că fiducia care nu pune în sarcina beneficiarului nicio obligaţie se încheie fără a fi nevoie de consimţământul acestuia. Nefiind parte, beneficiarul nu este în acelaşi timp terţ (penitus extranei), în sensul de persoană complet străină de contractul de fiducie faţă de care nu se pune în niciun fel problema efectelor contractului.

2. Beneficiarul are însă calitatea de „terţ legat" prin contract, adică acea persoană care, deşi nu a participat la formarea contractului, prin încheierea acestuia, prin excepţie de la

Citește mai mult

principiul efectului relativ al contractului, anumite efecte ale contractului se răsfrâng asupra lui (a se vedea, pentru detalii, J. Ghestin, Traitâ de droit civil: les effets du contrat, 2-eme ed., L.G.D.J., Paris, 1994, unde autorul distinge între „terţii simpli" (penitus extranei) supuşi principiului opozabilităţii contractului şi „terţii legaţi" (lies), cei faţă de care se răsfrâng anumite efecte ale contractului la încheierea căruia nu au participat).

3. Beneficiarul dobândeşte, aşadar, drepturi ca efect al contractului de fiducie încheiat între constituitor şi fiduciar, drepturi care au natura unor drepturi de creanţă (specifice şi stipulaţiei pentru altul pentru terţul beneficiar). Aceste drepturi îi conferă beneficiarului toate prerogativele obligării fiduciarului la executarea prestaţiilor născute din contractul de fiducie, corelative drepturilor beneficiarului.

4. Deşi acceptul beneficiarului nu este obligatoriu la încheierea contractului de fiducie, el este necesar pentru a asigura stabilitatea contractului, întrucât „cât timp nu a fost acceptat de către beneficiar, contractul de fiducie poate fi denunţat unilateral de către constituitor. După acceptarea de către beneficiar, contractul nu poate fi modificat sau revocat de către părţi ori denunţat unilateral de către constituitor decât cu acordul beneficiarului sau, în absenţa acestuia, cu autorizarea instanţei judecătoreşti" (art. 789 NCC).

5. Reţinem din acest text interesant concepţia legiuitorului român despre fiducie (identică cu aceea a legiuitorului francez, exprimată în art. 2028 C. civ. fr.), conform căreia contractul de fiducie poate fi denunţat unilateral de către constituitor, cât şi faptul că, după exprimarea acordului de către beneficiar, contractul nu mai poate fi denunţat unilateral, revocat de părţi sau modificat decât cu acordul acestuia.

6. Beneficiar ar putea fi constituitorul, fiduciarul sau o terţă persoană. în cazul beneficiarului terţă persoană, acesta trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, întrucât prerogativele recunoscute beneficiarului presupun încheierea unor acte de dispoziţie.

7. Prin excepţie, considerăm că beneficiarul terţ ar putea fi şi o persoană lipsită total de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi care şi-ar putea exprima acordul cu privire la fiducie prin reprezentantul său legal, contractul fiind încheiat exclusiv în interesul beneficiarului. Altfel, rolul fiduciei de mijloc de protecţie a unei persoane cu dizabilităţi nu ar mai putea fi realizat.

8. Coroborând textele cuprinse în art. 777 şi art. 789 NCC, constatăm că ar putea apărea situaţii delicate, cum ar fi cumulul calităţii de fiduciar şi beneficiar sau cumulul calităţii de constituitor şi beneficiar.

9. Cumulul calităţii de constituitor şi beneficiar ar conferi aceleiaşi persoane atât dreptul de denunţare unilaterală a contractului, cât şi dreptul de a-şi da acordul sau nu cu privire la acesta, ceea ce ar presupune ca dreptul de a denunţa unilateral contractul de fiducie să poată fi exercitat discreţionar. Este însă puţin probabil ca beneficiarul actului să se opună propriului său interes. Din acest motiv, apreciem că, în ipoteza în care constituitorul fiduciei este şi beneficiar, consimţământul său la încheierea contractului exclude posibilitatea ca ulterior să denunţe unilateral contractul, el cuprinzând şi acordul beneficiarului. Este recomandabil totuşi ca în contractul de fiducie să se stipuleze ambele valenţe ale consimţământului constituitorului: de consimţământ necesar la încheierea contractului şi de acord al beneficiarului în cazul în care beneficiar este chiar constituitorul.

10. Cumulul calităţii de fiduciar şi beneficiar ridică, în esenţă, aceeaşi problemă, astfel încât apreciem că, prin consimţământul exprimat, fiduciarul îşi exprimă în acelaşi timp şi acordul în calitate de beneficiar al fiduciei, deşi nu este obligatoriu ca exprimarea consimţământului fiduciarului să fie bivalentă. Acordul beneficiarului poate fi dat şi prin act ulterior, sub rezerva nedenunţării unilaterale a contractului făcute de constituitor.

11. Deşi legea nu o spune expres (art. 776 NCC ar permite oare încheierea unui contract de fiducie de către un avocat care va deţine atât calitatea de constituitor, dar şi de fiduciar?), apreciem că nu este posibil cumulul calităţilor de constituitor şi de fiduciar, întrucât nimeni nu poate contracta cu sine însuşi (spre deosebire de sistemul trust-ului, unde constituitorul - settlor poate declara unilateral că deţine anumite bunuri în calitate de fiduciar - trustee, cum arătam anterior).