Art. 878 Noul cod civil Obiectul drepturilor tabulare Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Dispoziţii generale
Art. 878
Obiectul drepturilor tabulare
(1) Obiectul drepturilor tabulare este imobilul, definit la art. 876 alin. (3), care după înscrierea în cartea funciară nu mai poate să fie modificat decât cu respectarea regulilor de carte funciară.
(2) Aceeaşi carte funciară nu poate cuprinde decât un singur imobil.
(3) Mai mulţi proprietari nu pot fi înscrişi în aceeaşi carte funciară decât dacă se află în coproprietate pe cote-părţi ori în devălmăşie.
| ← Art. 877 Noul cod civil Drepturile tabulare Dispoziţii generale | Art. 879 Noul cod civil Modificarea imobilului înscris în... → |
|---|
► art. 587, art. 666 NCC;
► art. 4 alin. (3) din Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară (M. Of. nr. 1049/2006).
1. Obiectul drepturilor tabulare îl constituie corpul de carte funciara, adică imobilul înscris în cartea funciară, care poate fi alcătuit din una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcţii, aparţinând aceluiaşi proprietar, situate pe teritoriul aceleiaşi localităţi şi identificat printr-un număr cadastral unic (M. Nicolae, Tratat, voi. II, p. 140).
2. După
Citește mai mult
reglementarea obiectului cărţii funciare şi a drepturilor tabulare, prin conţinutul dispoziţiei examinate, consacrat obiectului drepturilor tabulare, se urmăreşte trasarea regulilor de principiu ale sistemului publicităţii imobiliare.3. Figura centrală a cărţii funciare este imobilul, în jurul căruia gravitează întreaga stare tabulară, reflectată de drepturile reale imobiliare, ca drepturi tabulare înscrise asupra sa. Imobilul reprezintă elementul de identitate fizică certă, caracter care conferă siguranţă drepturilor reale înscrise în cartea funciară; orice modificare a imobilului, cu consecinţe asupra drepturilor reale, poate avea loc doar cu respectarea regulilor de carte funciară.
4. Dispoziţiile din noul Cod civil dedicate cărţii funciare se completează cu regulile de carte funciara, reflectate de Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare şi de Regulamentul de organizare a oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară, acte normative care aprofundează conţinutul material al cărţilor funciare şi descriu procedura de efectuare a înscrierilor de carte funciară.
5. Alineatul (2) al art. 878 determină sistemul adoptat de legiuitor în privinţa reglementării cărţii funciare. Stabilind că aceeaşi carte funciară nu poate cuprinde decât un singur imobil, codul recunoaşte într-o modalitate proprie sistemul foilor reale - căruia îi este specifică cuprinderea imobilelor unui proprietar în aceeaşi carte funciară deosebit de sistemul foilor personale - caracterizat prin alcătuirea şi ţinerea cărţilor funciare după persoana proprietarului.
6. în cazul coproprietăţii indivize, dacă împărţirea în natură a construcţiei este posibilă, se va putea stabili proprietatea exclusivă separat pentru fiecare apartament, formându-se astfel unităţi individuale distincte ce se vor înscrie în cărţi funciare individuale cu menţionarea cotei indivize din dreptul de superficie sau proprietate înscrise în cartea funciară asupra terenului (îndrumar notarial, voi. I, p. 290).
Codul civil, asemeni ultimei modificări a Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, instituie sistemul cărţilor funciare reale, care consacră principiul potrivit căruia fiecare imobil are o carte funciară distinctă în care sunt înscrise actele şi faptele juridice privitoare la acel imobil.
Per a contrario, în cazul drepturilor de proprietate exclusive asupra
Citește mai mult
unei părţi dintr-o construcţie (în cazul condominiului), se vor deschide cărţi funciare individuale pentru fiecare parte exclusivă, conform prevederilor procedurale din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.„Art. 45. – (1) Dacă un imobil cu construcţie - condominiu -, din care unele părţi sunt comune indivize iar restul sunt individuale, se întocmeşte o carte funciară colectivă pentru întreaga construc ţie, şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare pro prietate individuală care poate fi reprezentată din apartamente sau spaţii cu altă destinaţie
decât cea de locuinţă; prin asimilare, poate fi definit condominiu şi un tronson cu una sau mai multe scări, din cadrul clădirii de locuit, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună.
(2) Dreptul de proprietate comună forţată şi perpetuă pe părţile comune ale unui imobil se valorifică numai împreună cu dreptul de proprietate exclusivă care poartă asupra acestuia sau a unei părţi determinate din acesta.”
În cazul în care o construcţie este în proprietatea mai multor persoane, este posibilă înscrierea în cotă indiviză a dreptului de proprietate sau superficie asupra terenului. În cazul copro prie tăţii indivize, dacă împărţirea în natură a construcţiei este posibilă, se va putea stabili proprietatea exclusivă separat pentru fiecare apartament, formându-se astfel unităţi individuale distincte ce se vor înscrie în cărţi funciare individuale cu men ţionarea cotei indivize din dreptul de superficie sau proprietate înscrise în cartea funciară asupra terenului.
Dreptul de proprietate poate fi intabulat fie asupra întregului imobil, fie asupra unei cote-părţi indivize. În acest din urmă caz, dreptul de proprietate trebuie înscris în cartea funciară cu menţionarea cotei ideale pentru fiecare proprietar (1/3, 2/3 etc.). Astfel, partea cuvenită fiecărui coproprietar trebuie să se arate în raport numeric faţă de întreg. În cazul în care nu se menţionează cota din dreptul de proprietate, se va face menţiune că imobilul formează proprietatea persoanelor amintite, în cote nedeterminate (exemplu: situaţia titularilor dreptului de proprietate menţionaţi în titlurile de proprietate emise în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991).
Stabilirea cotelor coproprietăţii se face prin:
– declaraţia autentică notarială a coproprietarilor;
– ieşirea din indiviziune, pe cale convenţională sau prin instanţa judecătorească;
– procedura de executare silită, când executarea se face numai în contra unuia dintre coproprietari;
– certificatul de moştenitor sau actul autentic notarial prin care se transmite cota stabilită a unuia dintre proprietari.
Dezmembrămintele dreptului de proprietate (uzufruct, uz şi servitute) se vor putea înscrie în cartea funciară asupra unei părţi determinate din imobil, fără a fi necesară dezmembrarea acesteia într-un imobil distinct.