Art. 930 Noul cod civil Uzucapiunea extratabulară Uzucapiunea imobiliară Efectele posesiei
| Comentarii |
|
Efectele posesiei
SECŢIUNEA a 2-a
Uzucapiunea imobiliară
Art. 930
Uzucapiunea extratabulară
(1) Dreptul de proprietate asupra unui imobil şi dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, dacă:
a) proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, şi-a încetat existenţa;
b) a fost înscrisă în cartea funciară declaraţia de renunţare la proprietate;
c) imobilul nu era înscris în nicio carte funciară.
(2) În toate cazurile, uzucapantul poate dobândi dreptul numai dacă şi-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terţă persoană să îşi fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune.
| ← Art. 929 Noul cod civil Bunurile care nu pot fi uzucapate... | Art. 931 Noul cod civil Uzucapiunea tabulară Uzucapiunea... → |
|---|
Citește mai mult
baieti si o fica care a fost data spre infiere pe timu lui ceausescu ea inca traieste ceilalti sunt morti dar din casnciile lor a rezultatla unu 2 copii al doilea 1 si tata avand 4,pot recurge la uzucapiunea si daca da cum procedez,astep ras dumneavoastraCitește mai mult
beneficia de ' uzucapiunii ' si care sunt conditiile? multumesc anticipat pentru raspunsBunica mea nu a avut titlu de proprietate (si urmasii nu au nici acum la peste 20 ani) dar a facut un schimb de pozitie pentru un teren extravilan cu un vecin. S-a facut un proces -verbal de punere in posesie definitiva la primarie, cu semnaturile ambilor proprietari. In acelasi an, bunica a mers cu mine la notar si mi-a vandut acest teren, in pozitia modificata, eu am achitat terenul in fata notarului si am inceput sa iau aprobarile pentru a construi o casa. Am facut proiect, am luat aprobari de gaze, telefon, lumina, plan de situatie cu vizat spre neschimbare de la
Citește mai mult
primarie, autorizatie de construire, certificat de urbanism si toate actele necesare. Am construit casa cu toate aprobarile in timpul trecut in autorizatie, am bagat lumina (am cumparat 7 stalpi), am bagat apa curenta. Casa mai trebuie finisata in cateva camere. Asta s-a intamplat in 1997, iar intre timp bunica si vecinul cu care am facut schimb de pozitie au murit. Cel de la cadastru din primarie a introdus terenul meu inapoi in masa succesorala, anuland procesul verbal de punere in posesie anterior, dupa care am facut totul. Fata vecinului a venit din strainatate si ma ameninta cu procesul, pentru ca vrea ca terenul sa revina la pozitia initiala.Avand in vedere ca au trecut 18 ani de la schimb, timp in care eu am investit cu buna credinta in acest teren, daca ma da in judecata, pot invoca clauza de uzucapiune? Chiar daca am toate actele cu stampila primariei?
Mentionez ca nu i-am luat terenul, ci am schimbat pozitia, vacinul mi-a dat deschiderea la strada si eu i-am dat in spatele terenului meu cu 200 m2 mai mult decat are in acte, asa ca o compensare.
Ce sa fac ca sa nu imi strice jumatate de casa???
Va multumesc
Va multumesc pentru bunavointa
1. în jurisprudenţă Curţii Constituţionale, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant faptul că principiul egalităţii în faţa legii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv şi raţional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispoziţiilor art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 este justificată obiectiv şi raţional de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg
Citește mai mult
teritoriul ţării. Existenţa pe teritoriul României a unor legi cu aplicabilitate teritorială distinctă şi care reglementează diferit regimul juridic al uzucapiunii nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale. Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, în jurisprudenţă sa, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Fernandez-Molina Gonzoles ş.a. c. Spaniei din 18 octombrie 2002, au statuat că dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauză, autorii excepţiei nu şi-au stabilit calitatea de proprietar, ci tind să o stabilească prin efectul uzucapiunii. Invocarea în cauză a hotărârii J.A. Pye (Oxford) Ltd. c. Regatului Unit din 30 august 2007, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu are nicio relevanţă, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca mod originar de dobândire a proprietăţii, fiind reglementată de legea civilă, însă condiţiile operării acesteia intră în competenţa legiuitorului (C.C., dec. nr. 650/2009, M. Of. nr. 357/2009).2. Cu privire la aplicabilitatea sistemului de carte funciară reglementat prin Decretul-lege nr. 115/1938, ce consacră cazurile speciale de dobândire a proprietăţii prin uzucapiuni înscrise în art. 27-28, în absenţa unor dispoziţii cu caracter tranzitoriu, trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 69 alin. (2) şi (3), cu referire la art. 56 alin. (1) şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată. Sub acest aspect, este de reţinut că art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, a prevăzut că numai la finalizarea lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea Decretul-lege nr. 115/1938, iar în conformitate cu dispoziţia alin. (3) al aceluiaşi articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii ţări se abrogă acest decret. Din această reglementare a Legii nr. 7/1996, prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului şi al publicităţii imobiliare, rezultă voinţa legiuitorului de a institui o aplicare treptată a noii legi, cu consecinţa incidenţei, în continuare, a vechilor dispoziţii ale Decretului-lege nr. 115/1938 în regimul de carte funciară. în acest sens este şi Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (M. Of. nr. 697/2008). Aşa fiind, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea (C.C., dec. nr. 420/2010, M. Of. nr. 341/2010).
3. în acţiunea prin care se cere a se constata dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune, nu poate avea legitimare procesuală pasivă persoana care nu are niciun raport cu proprietarul bunului şi nu pretinde vreun drept. Când o persoană are cunoştinţă de fapte care ilustrează temeinicia susţinerilor reclamantului, calea procesuală de valorificare a acestor elemente probatorii este audierea ei ca martor, dacă nu există un impediment legal, iar nu recunoaşterea făcută de ea ca pârâtă, dacă nu are această calitate (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 861/1978, în C.D. 1978, p. 2S8-2S9).
4. în mod corect au reţinut instanţele de fond şi apel că hotărârea judecătorească de uzucapiune nu îi este opozabilă terţului, intabulat în cartea funciară pe o cotă-parte din imobil, întrucât nici el şi nici antecesorii săi nu au fost parte în procesul de uzucapiune. Dar inopozabilitatea vizează doar cota-parte ideală cu care terţul figurează intabulat în cartea funciară, neexistând impedimente pentru operarea intabulării sentinţei pentru diferenţa de teren (C.A. Oradea, dec. civ. nr. 865/2006, în B.J. 2006, p. 32).
5. De vreme ce, în cauză, uzucapiunea a început în anul 1938 - aşadar, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/1947 ea s-a împlinit în anul 1968 (în condiţiile art. 1460 C. civ. austriac). în consecinţă, avându-seîn vedere dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 241/1947, nu prezintă vreo relevanţă, în speţă, neîndeplinirea condiţiilor referitoare la uzucapiune prevăzute prin Decretul-lege nr. 115/1938 (pus în aplicare în Transilvania prin legea amintită mai sus). Pe de altă parte, Legea nr. 58/1974 şi Decretul nr. 223/1974 neavând efecte retroactive, împlinirea uzucapiunii anterior intrării lor în vigoare are drept consecinţă împrejurarea că dispoziţiile acestora -în sensul inadmisibilităţii dobândirii prin uzucapiune a terenurilor, respectiv a terenurilor şi construcţiilor trecute în proprietatea statului - nu sunt aplicabile în cauză, dobândirea proprietăţii imobilului în litigiu prin uzucapiune de către reclamant având loc în anul 1968 (Trib. jud. Timiş, dec. civ. nr. 131/1986, în R.R.D. nr. 8/1986, p. 77).
6. în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi art. 44 din Legea nr. 59/1974, dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale, respectiv dobândirea de terenuri agricole se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. Cum aceste din urmă legi dispun numai pentru viitor, ele nu au infirmat dreptul dobândit anterior intrării lor în vigoare, neexistând nicio dispoziţie derogatorie în acest sens. Astfel fiind, se poate cere înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra unui teren dobândit prin uzucapiune în condiţiile art. 28 din Legea nr. 115/1938, anterior Legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974. Această concluzie se impune şi pentru motivul că prevederile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 se referă la înscrierea dreptului uzucapat. Totodată, secţiunea a ll-a de sub capitolul al V-lea din decretul-lege menţionat cuprinde procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite prin uzucapiune, iar prevederile art. 130 din cadrul acestei secţiuni se referă, de asemenea, la înscrierea dreptului ce a fost uzucapat. Astfel fiind, se constată că, în prealabil, are loc uzucapiunea şi apoi se cere înscrierea dreptului uzucapat. Procedându-se în acest mod, se pune în concordanţă cuprinsul cărţii funciare cu situaţia juridică reală, ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate pe cale de uzucapiune (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 840/1983, în R.R.D. nr. 9/1984, p. 71).
7. în cazul uzucapiunii unui teren, care a făcut obiectul unei comasări efectuate cu nerespectarea dispoziţiilor legale, calitatea procesuală pasivă aparţine persoanei care a fost proprietara terenului (sau succesorilor acesteia), ce a format obiectul comasării, astfel încât persoana căreia i-a fost atribuit terenul, ca efect al comasării efectuate cu nerespectarea dispoziţiilor legale, se poate prevala de dobândirea proprietăţii prin uzucapiune doar în contradictoriu cu fostul proprietar deposedat (sau moştenitorii acestuia), întrucât aceştia pot avea o pretenţie legitimă asupra unui astfel de teren. O astfel de concluzie este dedusă din împrejurarea că, potrivit art. 11 alin. (21) din Legea nr. 18/1991, terenurile care au fost preluate în mod abuziv de către fostele CAP-uri sau de către stat revin de drept foştilor proprietari care au solicitat reconstituirea, dacă nu au fost atribuite legal altor persoane. Doar în situaţia în care aceste persoane nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, aceste terenuri trec în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit art. 26 sau art. 36 din Legea nr. 18/1991 (Jud. Curtea de Argeş, sent. civ. nr. 771/2008, în V. Terzea, Noul Cod civil adnotat, p. 847).
8. Reclamanţii nu au justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului unitate administrativ-teritorială, cu care nu se află în raporturi juridice referitoare la bunul în litigiu, întrucât uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii şi o sancţiune împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsă de diligenţă, având în vedere că activitatea administraţiei publice, în particular a celei locale, este guvernată de principiul legalităţii, care presupune, între altele, respectarea atribuţiilor şi prerogativelor strict conferite de lege şi este necesar a se dovedi că imobilul în litigiu face parte din domeniul public ori privat al unităţii administrativ-teritoriale. Or, câtă vreme reclamanţii (aceştia fiind cei cărora le revine sarcina de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât şi cea pasivă) nu au făcut dovada, în condiţiile legii, că municipiul P. ar avea calitatea de succesor al foştilor proprietari, rezultă că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, neaflându-se în niciun raport juridic cu reclamantul cu privire la bunul în litigiu. De aceea, reclamanţii, în măsura în care invocă posesia şi efectul achizitiv al acesteia, trebuie să opună acţiunea lor de constatare a uzucapiunii fostului (adevăratului) proprietar ori succesorilor acestuia, care, prin pasivitatea sa/lor, a/au făcut posibilă stăpânirea vreme îndelungată a bunului de către o altă persoană. O soluţie contrară ar lipsi de eficienţă juridică acţiunea având ca obiect uzucapiunea, întrucât o persoană care nu ar putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului nu ar putea să opună nici reclamantului ce se pretinde uzucapant apărări concrete cu privire la exercitarea de către acesta din urmă a posesiei utile timp de 30 de ani, astfel încât la stabilirea cadrului procesual subiectiv instanţa este obligată să verifice calitatea de proprietar asupra terenului a persoanei chemate în judecată (Jud. Piteşti, sent. civ. nr. 3352/2008, în V. Terzea, Noul Cod civil adnotat, p. 846).
► Art. 82. Dispoziţiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. în cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
► Art. 201. Prescripţiile începute şi neîmplinite la data
Citește mai mult
intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.Reglementarea anterioară: - C. civ. 1864:
► „Art. 1890. Toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua-credinţă (C. civ. 557, 565, 639, 645, 700, 840, 1091)”;
► „Art. 1895. Cel ce câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului judeţean unde se află nemişcătorul, şi prin douăzeci de ani dacă locuieşte afară din acea circumscripţie (C. civ. 486, 487,1896)";
- Decretul-lege nr. 115/1938: „Art. 28. Cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat. De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului sau, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, socotiţi de la înscrierea în cartea funciară a dedaraţiunii de renunţare la proprietate".
1. Dispoziţiile art. 930 alin. (2) NCC stabilesc, prin raportare la prevederile art. 932 alin. (1), că momentul de început al uzucapiunii este, după caz, data decesului proprietarului de carte funciară sau data înscrierii în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la proprietate, chiar dacă intrarea în posesie s-a produs la o dată anterioară. Per a contrario însă, atunci când intrarea în posesie s-a realizat după un asemenea moment, acesta din urmă va constitui dies a quo în calcularea termenului de uzucapiune imobiliară (intrarea în posesie urmând a reprezenta momentul de referinţă pentru începutul uzucapiunii şi în ipoteza posesiei exercitate asupra unui imobil neînscris în cartea funciară). Sunt lămurite astfel controversele doctrinare cu privire la acest aspect, valorificându-se totodată şi numeroasele propuneri de lege ferenda formulate în decursul timpului, în sensul reducerii duratei termenului de uzucapiune (practic înjumătăţindu-se termenele reglementate prin Decretul-lege nr. 115/1938).
2. Uzucapiunea în acest caz poartă denumirea de uzucapiune extratabulară, pentru motivul că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului are loc fără să fi fost intabulat, la începerea posesiei, în cartea funciară (L. Pop p. 237).
3. Uzucapiunea extratabulară este un fapt juridic complex, în structura căruia intră nu numai faptul juridic în sens restrâns al posesiei cu toate determinările prevăzute de lege, ci şi manifestarea de voinţă a uzucapantului, care trebuie să îmbrace însă forma declaraţiei de înscriere a uzucapiunii în cartea funciară. Această concluzie este întărită de dispoziţiile art. 692 (art. 934 NCC - n.n.) combinate cu dispoziţiile art. 1947 (art. 2512 NCC - n.n.)
din Proiectul Codului civil. într-adevăr, în primul articol se precizează că reglementarea prescripţiei achizitive se completează cu reglementarea prescripţiei extinctive, iar în al doilea articol se spune expres că prescripţia extinctivă nu poate fi invocată din oficiu. Momentul dobândirii dreptului de proprietate este momentul înregistrării în cartea funciară a cererii de înscriere a uzucapiunii (V. Stoica voi. II, nr. 356, p. 488).
4. Spre deosebire de Codul civil german şi de cel elveţian, care cuprind dispoziţii speciale referitoare la imobilele neintabulate, permiţând dobândirea dreptului de proprietate asupra lor prin simpla posesie de 30 de ani, fără nicio altă condiţie, legea română nu se referă în mod expres la situaţia acestora. De aceea, urmează a se considera că, pentru imobilele care nu sunt cuprinse în cartea funciară, problema uzucapiunii se va putea pune eventual în condiţiile din Codul civil român (din 1864], întrucât, potrivit art. 48 din Legea nr. 241/1947, aplicarea dispoziţiilor legislaţiei române este exclusă numai în ceea ce priveşte drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară, per a contrario, nu şi pentru cele asupra imobilelor neintabulate (A. Boar p. 239).
5. Uzucapiunea extratabulară a mai fost denumită şi uzucapiune în contra cărţii funciare. Ambele denumiri sunt înşelătoare, întrucât ar putea conduce la concluzia că posesorul este întotdeauna o persoană care nu este înscrisă în cartea funciară. Or, când posesorul înscris în cartea funciară este de rea-credinţă, el poate beneficia de dispoziţiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938. în realitate, aceste denumiri trebuie să fie înţelese numai în sensul că acest text nu instituie cerinţa ca posesorul să fie el însuşi înscris în cartea funciară. Altfel spus, posesorul, persoană fizică sau juridică, nu trebuie să aibă o calitate specială. Domeniul de aplicaţie al uzucapiunii extratabulare cuprinde imobilele intabulate în cartea funciară şi dreptul de proprietate asupra acestora. Dacă este vorba de imobile neintabulate, deşi ele se află în teritoriile aflate sub incidenţa Decretului-lege nr. 115/1938, prescripţia achizitivă, chiar împlinită înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 (24 iunie 1996), trebuie să fie analizată în raport cu dispoziţiile din Codul civil (din 1864] care reglementează uzucapiunea. într-adevăr, conform art. 48 din Legea nr. 241/1947 privind punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare din 27 aprilie 1938, incidenţa uzucapiunii de drept comun în teritoriile respective a fost exclusă numai în legătură cu drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară. Pe bună dreptate s-a apreciat, printr-un argument per a contrario, că această legislaţie a fost aplicabilă drepturilor reale referitoare la imobile neintabulate (V. Stoica voi. II, nr. 349, p. 471-472).
6. Ipoteza aplicării uzucapiunii extratabulare prevăzută la lit. a) a alin. (1) (al art. 930 NCC - n.n.) aduce, în plus faţă de reglementarea anterioară a uzucapiunii prin carte funciară, precizarea că este posibilă uzucapiunea extratabulară şi împotriva persoanelor juridice care şi-au încetat existenţa, în mod similar situaţiei persoanelor fizice care au decedat sau au renunţat la drept, adică dacă până la înregistrarea cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului uzucapantului o altă persoană interesată nu şi-a înscris în cartea funciară, în temeiul unei cauze legitime, acelaşi drept în folosul său (art. 930 alin. (2)] (R. Peptan, Uzucapiunea în noul Cod civil, în Dreptul nr. 8/2010, p. 15).
7. Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată pot fi dobândite prin uzucapiunea tabulară, în reglementarea art. 930 NCC, spre deosebire de reglementarea Decretului-lege nr. 115/1938, ca urmare a faptului că uzucapiunea tabulară poate opera şi cu privire la dezmembrămintele dreptului de proprietate asupra unui imobil, nefiind exclus ca, în anumite cazuri, posesia (animus şi corpus) să fie una corespunzătoare unui dezmembrământ al dreptului de proprietate [de exemplu, vecinul exercită o posesie corespunzătoare unui drept de servitute asupra terenului aflat în una dintre situaţiile de la lit. a)*c) sau este posibil ca, în cazul unui imobil neînscris în cartea funciară, persoana care îl posedă ca proprietar să constituie un drept de uzufruct în favoarea unei alte persoane, caz în care aceasta va putea beneficia de uzucapiunea extratabulară, chiar dacă cel care posedă în calitate de proprietar nu cere înscrierea propriului drept de nudă proprietate în cartea funciară) (R. Peptan, loc. cit., p. 14).
8. în situaţia în care persoana ce a folosit un teren a recurs la procedura reconstituirii dreptului de proprietate prevăzută de Legea nr. 18/1991, era necesar să recurgă la procedura plângerii, în cazul în care nu s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă revendicată. Totodată, cererea de reconstituire are semnificaţia unei renunţări tacite la dreptul de a invoca dobândirea dreptului de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive, astfel că nu mai este posibilă formularea unei acţiuni pentru obţinerea unor suprafeţe suplimentare faţă de cele care au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate (V. Terzeo, Noul Cod civil adnotat, p. 842).
9. Reconstituirea dreptului de proprietate (funciară - n.n.), înainte de invocarea prescripţiei achizitive, valorează un act de întrerupere a termenului de prescripţie achizitivă, astfel că va lipsi una dintre condiţiile cerute de lege pentru a se putea invoca dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii. Desigur, în ipoteza în care persoana care a folosit terenul a edificat o locuinţă, este posibil ca aceasta să fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului necesar locuinţei în virtutea art. 8 din Decretul nr. 42/1990, respectiv art. 23 din Legea nr. 18/1991, ipoteză în care titlul de proprietate emis în favoarea unui terţ pentru suprafaţa respectivă ar fi lovit de nulitate absolută parţială. Desigur, în acest caz, temeiul dobândirii dreptului de proprietate de către deţinătorul construcţiei îl [rejprezintă art. 8 din Decretul nr. 42/1990, respectiv art. 23 din Legea nr. 18/1991, iar nu prescripţia achizitivă (V. Terzea, Noul Cod civil adnotat, p. 843).
10. Având în vedere dispoziţiile art. 930 alin. (1) lit. b) NCC, apreciem că uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, în cazul imobilului înscris în cartea funciară, dacă proprietarul este în viaţă, poate opera doar dacă a fost înscrisă declaraţia acestuia de renunţare la dreptul de proprietate, în condiţiile art. 889 NCC. în consecinţă, câtă vreme o astfel de declaraţie de renunţare la proprietate nu a fost înregistrată în cartea funciară, indiferent de posesia exercitată de o persoană, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, nu este posibilă dobândirea proprietăţii prin uzucapiune extratabulară dacă proprietarul este în viaţă, ci doar eventual pe calea uzucapiunii tabulare, prevăzută de art. 931 NCC. Desigur, concluzia este valabilă pentru prescripţiile începute după intrarea în vigoare a noului Cod civil - 1 octombrie 2011 (V. Terzea, Noul Cod civil adnotat, p. 839).
11. Deşi comuna, oraşul sau municipiul dobândeşte moştenirea vacantă fără înscriere în cartea funciară - art. 553 alin. (2) NCC, până la momentul autentificării declaraţiei de renunţare a ultimului moştenitor („de îndată ce toţi succesibilii cunoscuţi au renunţat la moştenire" - art. 1139 alin. (1) NCC], respectiv până la eliberarea certificatului de vacanţă succesorală, pentru ipoteza moştenitorilor necunoscuţi, înregistrarea cererii posesorului de înscriere în cartea funciară, în folosul său, a dreptului real imobiliar inclus în moştenirea vacantă face ca dreptul să rămână dobândit pe temeiul uzucapiunii extratabulare (R. Peptan, loc. cit., p. 17).
12. Uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit [art. 6 alin. (4) NCC]. Ţinând cont şi de dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 71/2011, vom deosebi următoarele ipoteze: a) în cazul în care posesia a început sub imperiul reglementării anterioare, atunci această reglementare este aplicabilă uzucapiunii; b) în cazul în care posesia asupra unui imobil a început după intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, dar la data începerii posesiei nu era deschisă carte funciară pentru imobilul respectiv, uzucapiunea este supusă dispoziţiilor Codului civil din 1864; c) dacă posesia asupra unui imobil a început după intrarea în vigoare a Codului civil din 2009 şi la data începerii posesiei era deschisă carte funciară pentru acel imobil, uzucapiunea este guvernată de dispoziţiile Codului civil din 2009; d) uzucapiunea mobiliară, în condiţiile art. 939 C. civ. 2009, poate fi invocată numai în cazul în care posesia a început după intrarea în vigoare a Codului civil din 2009 (G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală - conform noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 30).
Dispoziţiile art. 930-934 referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.