Art. 927 Noul cod civil Încetarea viciilor posesiei Viciile posesiei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Viciile posesiei
Viciile posesiei
Art. 927
Încetarea viciilor posesiei
Posesia viciată devine utilă îndată ce viciul încetează.
| ← Art. 926 Noul cod civil Invocarea viciilor posesiei Viciile... | Art. 928 Noul cod civil Uzucapiunea şi dobândirea fructelor... → |
|---|
Exercitarea unor acte izolate, situate în timp la interval de doi ani şi contracarate pe loc prin acte contrare din partea posesorului, este insuficientă pentru a face să se piardă caracterul paşnic al posesiei acestuia, caracter pe care îl avea anterior acestor acte (Belangerc. Morin, B.R., 26.04.1921, SOQUIJ AZ-50293335, 32 B.R. 208, înJ.L. Baudouin, Y. Renaud p. 1139).
Legislaţie conexă: art. 922, art. 923, art. 924, art. 925, art. 926 NCC.
COMENTARII ŞI DOCTRINĂ
1. Dispoziţiile art. 927 NCC consacră caracterul temporar al viciilor posesiei, men-ţinându-se aceeaşi orientare legislativă ca şi în Codul civil de la 1864.
2. în privinţa viciului clandestinităţii trebuie făcută observaţia că acesta nu este în mod necesar un viciu iniţial.
Citește mai mult
O posesie publică poate deveni de la un moment dat clandestină, în acest caz, apreciem însă că ocupantul lucrului trebuie în mod obligatoriu să săvârşească anumite acte de disimulare a posesiei sale. Altfel, din simpla încetare a manifestărilor sale exterioare iniţiale nu se poate concluziona în sensul unei încetări a caracterului public al stăpânirii sale.3. Referitor la viciul violenţei şi cel al discontinuităţii, deşi art. 927 NCC a adoptat soluţia contrară celei din dreptul roman, a menţinut orientarea legislativă existentă în Codul civil de la 1864 (art. 1856), ca şi în dreptul civil modern de altfel, recunoscând astfel posibilitatea reînceperii unei posesii utile imediat ce violenţa, respectiv discontinuitatea a încetat.
4. Discontinuitatea are un caracter temporar, în sensul că îndată ce discontinuitatea încetează posesorul are din nou o posesie utilă şi neviciată. Discontinuitatea se aplică numai în privinţa imobilelor (putându-se distinge astfel un caracter imobiliar al acesteia), întrucât posesia de bună-credinţă asupra bunurilor mobile valorează titlu (E. Roşioru nr. 32, p. 173).
5. Viciul violenţei are aplicare, în egală măsură, în privinţa bunurilor imobile şi a bunurilor mobile (V. Stoica voi. I, nr. 79, p. 173).
6. Clandestinitatea este un viciu temporar. Fără îndoială însă, viciul clandestinităţii nu este în mod necesar unul iniţial. Posesia poate abia de la un moment dat să devină clandestină (şi, în consecinţă, vicioasă). Dar această din urmă clandestinitate nu se poate naşte din încetarea manifestărilor exterioare caracteristice posesiei utile iniţiale. Publicitatea rămâne dobândită prin faptul că luarea în posesie a fost ostensibilă şi de natură a fi cunoscută de cel interesat. Pentru a vicia din nou posesia, ar trebui ca ocupantul lucrului să ia măsuri exprese în vederea disimulării ei, modificându-i astfel condiţiile (E. Roşioru nr. 40, p. 182).
7. Viciul clandestinităţii e şi el numai vremelnic şi relativ în înţelesul arătat al acestor cuvinte. în cele mai multe cazuri clandestinitatea posesiunii este un indiciu de rea-credinţă, dar nu întotdeauna. O posesiune cu bună-credinţă poate să fie clandestină prin faptul că actele de putere intermitentă în care ea constă nu se manifestă prin semne exterioare statornice. Aceasta este după mine singurul motiv pentru care o servitute continuă nu se poate traduce într-o posesiune utilă decât dacă exerciţiul ei se traduce în semne aparente statornice (M.B. Cantacuzino nr. 200, p. 109).
8. Violenţa este un viciu temporar, posesia utilă reîncepe de îndată ce violenţa a încetat, în acest fel, o posesie violentă la origine poate deveni paşnică atunci când s-a scurs un timp suficient pentru a permite posesorului să-şi valorifice drepturile sale (E. Roşioru nr. 35, p. 178).