Art. 933 Noul cod civil Joncţiunea posesiilor Uzucapiunea imobiliară Efectele posesiei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Efectele posesiei
SECŢIUNEA a 2-a
Uzucapiunea imobiliară
Efectele posesiei
SECŢIUNEA a 2-a
Uzucapiunea imobiliară
Art. 933
Joncţiunea posesiilor
(1) Fiecare posesor este considerat că începe în persoana sa o nouă posesie, indiferent dacă bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular.
(2) Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate să unească propria posesie cu aceea a autorului său.
| ← Art. 932 Noul cod civil Curgerea termenului uzucapiunii... | Art. 934 Noul cod civil Alte dispoziţii aplicabile Uzucapiunea... → |
|---|
1. Cel ce nu este proprietar al imobilului şi invocă împlinirea termenului de uzucapiune nu poate uni posesia sa cu cea exercitată anterior de titularul dreptului de proprietate asupra bunului respectiv. într-adevăr, unirea (joncţiunea) posesiilor, ca instituţie de drept, operează numai în cazul în care nu este vorba şi de o posesiune a titularului dreptului de proprietate. Aceasta, deoarece numai într-o asemenea situaţie are sens joncţiunea, iar nu şi în cazul în care, fiind titulară de drept, persoana respectivă poate oricum să transmită succesorului dreptul respectiv fără a fi
Citește mai mult
necesară invocarea uzucapiunii. Este firesc să fie aşa, deoarece prescripţia achizitivă este o sancţiune civilă pe care o suportă titularul dreptului de proprietate şi se justifică prin pasivitatea sa timp îndelungat, deşi bunul nu se afla în posesia sa. Or, dacă însuşi proprietarul are posesia, acest fapt pozitiv al său îi conservă dreptul, iar nicidecum nu poate să îl afecteze negativ prin unirea duratei acelei posesii cu durata posesiei care, la un moment dat, începe să fie exercitată de o persoană netitulară a dreptului (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2100/1979, în C.D. 1979, p. 40-42).2. Cel care invocă uzucapiunea poate uni posesia exercitată de el cu posesia exercitată de autorul său, înţelegându-se prin autor numai persoana care, ca şi cel ce invocă uzucapiunea, nu este titulară a dreptului real, deoarece, dacă este titulară a dreptului, poate să îşi transmită dreptul fără a fi necesară invocarea posesiunii (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2166/1986, în C.D. 1986, p. 19-20).
3. Pentru ca joncţiunea să poată avea loc, posesorul care invocă uzucapiunea trebuie să deţină posesiunea de la autorul său pe baza unui raport juridic, deoarece, în cazul neîndeplinirii acestei condiţii, urmează să înceapă să curgă o nouă posesiune (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1267/1982, în C.D. 1982, p. 18-21).
4. Joncţiunea posesiilor poate opera în cazul în care posesorul actual deţine bunul imobiliar prin simpla înzestrare de la posesorul anterior, neputându-se pretinde posesorului existenţa actului autentic de înzestrare, adică al donaţiei, deoarece posesia este o stare de fapt ce nu trebuie transmisă prin act autentic (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 33S/1984, în C.D. 1984, p. SS-S6).
5. Când reclamanţii susţin că deţin imobilul prin înzestrare de la părinţii lor, care l-au deţinut, la rândul lor, în fapt, nefiind proprietari, nu se va cere existenţa unui act de donaţie care echivalează cu transmisiunea însuşi a dreptului de proprietate, ci se va verifica - prin orice mijloc de probă -data de la care părinţii au început posesia, pentru a se vedea dacă s-a împlinit sau nu termenul prevăzut de lege pentru uzucapiune, prin joncţiunea posesiilor (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 448/1984, în C.D. 1984, p. 56-59).
6. în cazul în care reclamanţii invocă joncţiunea posesiei exercitate de ei cu posesia exercitată de cel care a cumpărat imobilul în litigiu de la autorii pârâţilor, acesta trebuia chemat în judecată în calitate de pârât, în raport de faptul că îndeplinirea condiţiilor unei posesii utile trebuie verificată în persoana sa şi, în plus, hotărârea pronunţată este necesar să îi fie opozabilă (C.A. Bucureşti, s. o lll-a civ., dec. nr. 23/2003, în P.R. nr. 2/2004, p. 121).
7. Pentru a putea uni posesiile, trebuie să existe o legătură juridică între posesiile succesive (Ouellet c. Verreault, C.S., 3.10.2006, SOQUIJ AZ-50413171, J.E. 2007-646; Millerc. Joncas, C.S., 8.01.1993, SOQUIJ AZ-93021104, J.E. 93-281; Lambert c. Desjardins, B.R., 30.04.1936, SOQUIJ AZ-50293167, 61 B.R. 328; Lemoine c. Dorval, C.S., 25.06.1913, SOQUIJ AZ-50404501, 44 C.S. 382, în J.L Baudouin, Y. Renaud p. 1145).
8. Pentru a invoca posesia autorilor săi, reclamantul trebuie el însuşi să fie încă în posesie, fără să fi abandonat, suspendat sau renunţat la această posesie (Vachon c. Desilets, C.S., 12.10.1984, SOQUIJ AZ-84021477, J.E. 84-1023, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit, p. 1145).
9. Vânzarea la licitaţie publică, ce dă dreptul pentru adjudecatar să intre în posesia imobilului adjudecat, creează, prin ea însăşi, un raport juridic util pentru a invoca joncţiunea posesiilor (Millerc. Joncas, C.S., 8.01.1993, SOQUIJ AZ-93021104, J.E. 93-281, în J.L. Baudouin, Y. Renaud p. 1145).
► „Art. 1859. în toate cazurile când posesiunea aceluiaşi lucru trece pe rând în mai multe mâini, fiecare posesor începe, în persoana sa, o nouă posesiune, fără a distinge dacă strămutarea posesiunii s-a făcut în mod singular sau universal, lucrativ sau oneros (C. civ. 1858,1860,1861)";
► „Art. 1860. Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripţia, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său (C. civ. 653,1859 şi urm.)".
Legislaţie conexă:
► art. 916, art. 919, art. 920, art. 935 NCC;
► art. 2266 (fost art. 2236), art. 2267
Citește mai mult
(fost art. 2237) C. civ. fr.1. Joncţiunea posesiilor înseamnă unirea posesiei uzucapantului, adică a posesorului actual, cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de către autorul său, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune (L. Pop nr. 16, p. 240).
2. Joncţiunea posesiilor nu este o obligaţie, ci o facultate. Cu alte cuvinte, posesorul actual are posibilitatea să aleagă între a invoca sau nu unirea celor două posesii (L. Pop nr. 16, p. 240).
3. Din analiza dispoziţiilor Codului civil (din 1864] rezultă că, pentru a putea vorbi despre joncţiune, pe lângă cei doi posesori - cel anterior şi cel subsecvent -, este imperios necesară şi existenţa unui raport juridic între aceştia, în temeiul căruia să aibă loc transmisiunea posesiei de la unul către celălalt. în aceste condiţii, vom vorbi de „autor", înţelegând prin acesta posesorul iniţial (sau anterior, în cazul în care posesia trece prin mai mult de două mâini), şi de „avândul-cauză (ayant-cause)" al acestuia (înţelegându-l pe posesorul subsecvent) (E. Roşioru nr. 86.1., p. 296).
4. Prin autor, în acest context, trebuie să înţelegem persoana în ale cărei drepturi se găseşte posesorul actual, adică de la care acesta deţine în mod mediat sau imediat dreptul său, în virtutea unui raport juridic. Autor este deci acela în a cărui posesie i-a succedat posesorul actual în mod legal şi regulat (E. Roşioru nr. 86.1.1., p. 296).
5. S-ar părea că o condiţie necesară şi suficientă pentru dobândirea calităţii de „autor al posesorului actual" este aceea de a fi vorba de o altă persoană decât adevăratul titular al dreptului real. Doctrina însă a precizat că este necesar a fi îndeplinită şi o a doua condiţie, subsecventă, aceea de a nu fi un simplu detentor precar. în caz contrar, deoarece detenţia precară nu poate fi luată în calculul termenului de uzucapiune, achizitorul va avea doar posibilitatea să intervertească posesia şi să înceapă o nouă posesie utilă în persoana sa (E. Roşioru nr. 86.1.1., p. 297).
6. S-a discutat prea puţin în doctrină despre situaţia în care uzucapantul este lipsit de posesie mai puţin de un an, neexistând astfel un caz de întrerupere naturală a prescripţiei, probabil datorită faptului că, raportat la întreaga durată a termenului de prescripţie achizitivă, acest interval de câteva luni pare nesemnificativ. Totuşi, problema nu este lipsită de importanţă, mai ales atunci când uzurparea intervine aproape de finalul acestui termen sau în ipoteza în care în cursul judecăţii survine decesul fie al reclamantului, fie al pârâtului (datorită discuţiilor care ar putea să apară în legătură cu distincţia dintre avânzii-cauză cu titlu universal şi cei cu titlu particular, raportat la principiile generale ale devoluţiunii succesorale). în ceea ce ne priveşte, considerăm că răspunsul este în sensul recunoaşterii pentru uzucapant a dreptului de a joncţiona posesia sa cu aceea a uzurpatorului, temeiul juridic al raportului ce se stabileşte între uzurpator şi uzucapant constituindu-l tocmai hotărârea judecătorească prin care se dă câştig de cauză acestuia din urmă (E. Roşioru p. 304, nota 2).
7. Un caz aparte, atipic în privinţa raportului juridic posesoriu se întâlneşte în următoarea situaţie: posesorul care a pierdut posesia ca urmare a unei uzurpări care a durat mai mult de un an şi a obţinut pe cale judecătorească restituirea bunului uzurpat vrea să adauge la posesia sa pe cea exercitată de uzurpator. S-au adus argumente în favoarea ambelor soluţii posibile. în sprijinul unui răspuns afirmativ s-a invocat, pe lângă tradiţia existentă în dreptul roman („si iusu iudicis res mihi restitute sit, occessionem esse mihi dandom plocuit"), existenţa unei cauze juridice (şi deci a unui raport juridic - condiţie a joncţiunii posesiilor) între posesor şi uzurpator, constând tocmai în hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii promovate de uzucapant (E. Roşioru nr. 86.3., p. 304).
8. în sistem de carte funciară, în condiţiile reglementării realizate prin Decretul-lege nr. 115/1938, joncţiunea posesiilor este posibilă atunci când ele corespund unor uzucapiuni de aceeaşi natură (indiferent de buna sau reaua-credinţă a posesorilor), precum şi în situaţia în care primul uzucapant, exercitând o prescripţie achizitivă tabulară, transmite posesia sa unui dobânditor de rea-credinţă printr-un act juridic mortis causo (E. Roşioru nr. 11.2., p. 56).
va solicit si eu parerea in urmatorul caz: bunica si sora ei au detinut din 1950 un teren de 800 mp si o locuinta .
In 1956 bunica si bunicul si-au construit o casa pe acest teren.
In 1971 bunica si sora acesteia au vandut 400 mp si cladirea detinuta in comun , nu stiu cum si-au impartit banii. Bunicii mei au platit impozit inca din 1950 pe intreaga suprafata si pe imobil ,sora acesteia nu a avut rol pe numele ei.
In 1986 sora bunicii decedeaza iar la succesiune nu s-a amintit de acest teren.
In 1996 decedeaza bunicul meu
In 2004 se face succesiunea , cadastru si intabulare provizorie
Citește mai mult
in care sunt trecuti cei 400 mp ramasi dupa vanzarea din 1971, si casa construita de bunici.In 2007 bunica a decedat se face succesiunea : mostenitori mama si fratele mamei ( casa si teren 400mp ) nu s-a intabulat
In 2013 fratele mamei decedeaza ,se face succesiunea mostenitorii unchiului : varul si matusa.
Pana in prezent rudele matusii ( sora bunicii ) nu au avut pretentii asupra celor 400 mp, acum mai au drept de proprietate asupra terenului ?
Situatia a aparut acum cand ne-am hotarat sa vindem, notarul ne-a spus ca pe actul de proprietate al terenului ( initial de 800 mp ) figureaza si sora bunicii.Cum putem intra in legalitate ?