Art. 926 Noul cod civil Invocarea viciilor posesiei Viciile posesiei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Viciile posesiei
Viciile posesiei
Art. 926
Invocarea viciilor posesiei
(1) Discontinuitatea poate fi opusă posesorului de către orice persoană interesată.
(2) Numai persoana faţă de care posesia este tulburată sau clandestină poate invoca aceste vicii.
| ← Art. 925 Noul cod civil Clandestinitatea Viciile posesiei | Art. 927 Noul cod civil Încetarea viciilor posesiei Viciile... → |
|---|
1. Ocuparea prin violenţă a unei uzine de către grevişti sau cea a unui apartament de către persoane fără adăpost nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 2229 (în prezent art. 2261) C. civ. fr. (corespunzător art. 922 NCC - n.n.), fiindcă aceste persoane nu au animus possidendi; în mod frecvent proprietarul solicită protecţia drepturilor sale mai degrabă pe calea unei ordonanţe preşedinţiale decât pe calea unei acţiuni posesorii. Această raritate se explică, fără îndoială, prin aceea că posesorul exercită o tulburare de fapt „însoţită de violenţe materiale sau morale", ceea ce
Citește mai mult
conduce în mod firesc la soluţia de respingere a viciului violenţei invocat în cauză (Civ. 3e, 15 fevr. 1995, Bull., nr. 53, apud E. Roşioru nr. 35, p. 178, nota 4).2. Viciul violenţei nu există decât în raporturile dintre autorul acesteia şi victimă; dacă proprietarul este un terţ, posesia nu este în niciun fel viciată în privinţa acestuia din urmă (Civ., 26 aout 1884, D.P. 1885, 2, 58, apud Fr. Terre, Ph. Simler, Droit civil. Les Biens, 4r ed., Ed. Precis Dalloz, Paris, 1992, nr. 165, p. 117).
3. Viciul clandestinităţii există numai relativ la anumite persoane, faţă de care actele de exercitare a posesiei sunt ţinute ascunse, aceste persoane fiind singurele îndreptăţite să o invoce (C.A. Paris, 5 fevr. 1966, în Code civil 1995-1996: enrichi d'annotations tirees des bases de donnees juridiques, Ed. Dalloz, Paris, 1997, p. 1512, nr. 9).
4. O posesie care a fost iniţial publică nu devine clandestină doar pentru că a încetat să fie exercitată în mod public, fiind suficient ca partea adversă să o fi putut cunoaşte (Civ. lre, 7 jull. 1965, Bull. civ. I, 459, p. 344, apud Code civil 1995-1996, Ed. Litec, Paris, 1995, p. 1383), chiar dacă aceasta din urmă nu a avut efectiv cunoştinţă de stăpânirea exercitată (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 98/1971, în I.G. Mihuţă, Repertoriu 1969-1975, p. 107).
Legislaţie conexă: art. 923, art. 924, art. 925 NCC.
1. Spre deosebire de discontinuitate, viciul violenţei are un caracter relativ, în sensul că el nu poate fi opus
Citește mai mult
posesorului decât de către victima violenţei. Prin urmare, posesorul care a expulzat prin forţă pe un alt posesor are o posesie viciată faţă de acesta, dar faţă de alţii posesia sa este valabilă, el putând invoca uzucapiunea dacă are durata necesară. De asemenea, el poate face uz şi de acţiunile posesorii faţă de alte persoane, fără ca acestea să-i poată opune viciul violenţei, care nu există decât faţă de primul posesor expulzat de el (E. Roşioru nr. 35, p. 179).2. Clandestinitatea are un caracter relativ, astfel că este posibil ca actele de posesie să fie ascunse numai faţă de anumite persoane, iar faţă de altele nu, în asemenea caz doar cele dintâi fiind îndreptăţite să invoce caracterul viciat al posesiei (Ph. Malaurie, L. Aynes nr. 499, p. 146).
3. Posesia clandestină nu se consideră viciată decât faţă de persoana căreia posesorul i-a ascuns posesia sa, şi singură această persoană poate invoca împotriva posesorului viciul clandestinităţii. Toate celelalte persoane, faţă de care posesia a fost publică, nu au dreptul să opună posesorului clandestinitatea posesiei sale (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. I, nr. 1756, p. 588).
4. Statul, proprietar al unui imobil, nu poate să invoce clandestinitatea posesiei unei persoane, atâta timp cât aceasta a plătit organelor fiscale impozitul aferent imobilului respectiv, chiar dacă ea nu era proprietarul său (E. Roşioru nr. 40, p. 182, nota 4).