Art. 936 Noul cod civil Opozabilitatea faţă de terţi Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă Efectele posesiei

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL III
Efectele posesiei

SECŢIUNEA a 3-a
Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă

Art. 936

Opozabilitatea faţă de terţi

Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, posesia de bună-credinţă a bunului mobil asigură opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale.

← Art. 935 Noul cod civil Prezumţia de titlu de proprietate...  Art. 937 Noul cod civil Dobândirea proprietăţii mobiliare... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 936 Noul cod civil Opozabilitatea faţă de terţi Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă Efectele posesiei




nelson denisa 28.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

Creditorul gajist, ca orice subdobânditor, nu este în măsură să verifice întotdeauna originea proprietăţii bunului în a cărui posesie se găseşte. Totuşi, în cazul în care marfa vândută cu clauză de rezervă a proprietăţii a făcut obiectul unei revânzări către un subdobânditor, apoi al unei locaţiuni (încheiate cu] dobânditorul iniţial, nu este suficient să se întemeieze pe absenţa publicităţii clauzei de rezervă a proprietăţii pentru a se decide că subdobânditorul nu era de rea-credinţă (Com., 5 mars 1996, D. aff. 1996, 523, apud J.L. Bergel, M. Bruschi, S. Cimamonti, Trăite de
Citește mai mult droit civil. Les Biens, L.6.D.J., Paris, 2000, nr. 226, p. 242, nota 37). în acelaşi sens, cu privire la revânzarea către un subdobânditor de bună-credinţă a unor mărfuri care făcuseră obiectul unei clauze de rezervă a proprietăţii (Com., 1 oct. 1985, D. 1986,1.R. 170, obs. F. Derrida; Civ. lre, 13fevr. 1980, 491, note A. Robert; Com. 19 mai 1987, D. 1987,1.R. 137, J.C.P. 1987, IV, 253 apud J.L. Bergel, M. Bruschi, S. Cimamonti nr. 226, p. 242, notele nr. 35 şi nr. 37). Ca regulă generală. Curtea de Casaţie franceză apreciază că publicitatea obligatorie a unui contract de leasing nu este de natură să contrazică prezumţia de proprietate a unui subdobânditor care nu este considerat drept un având-cauză cu titlu universal al creditorului (Com., 14 oct. 1997, J.C.P. 1997, IV, 2326; J.C.P., 1998,1,171, p. 1803, obs. H. Perinet-Marquet, apud J.L. Bergel, M. Bruschi,
S. Cimamonti nr. 226, p. 243, nota 37).
Răspunde
nelson denisa 28.01.2014
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 972. Dacă lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la două persoane este mobil, persoana pusă în posesiune este preferită şi rămâne proprietară, chiar când titlul său este cu dată posterioară, numai posesiunea să fie de bună-credinţă (C. civ. 1846,1899,1909)".

Legislaţie conexă: art. 2276 alin. (1) (fost art. 2279) C. civ. fr.

1. Articolul 936 NCC consacră a doua funcţie a posesiei, şi anume funcţia de opozabilitate. Numai că, pentru a exercita această funcţie, trebuie să fie vorba de o posesie reală, altfel spus, dacă e vorba de o posesie corpore
Citește mai mult alieno, această funcţie nu operează. Este nevoie, pe de o parte, să ai şi animus, dar să ai şi corpus pentru ca această funcţie să devină operantă. Dacă este vorba de o posesie corpore alieno, atunci nu mai poate opera funcţia de opozabilitate. Este motivul pentru care funcţia aceasta este interesantă mai ales în situaţiile în care acelaşi transmiţător înstrăinează la dobânditori succesivi bunul mobil şi, aşa cum se spune şi în Codul civil (din 1864], cel care intră primul în posesie, chiar dacă nu a fost primul dobânditor, va fi preferat faţă de ceilalţi dobânditori care nu au intrat în posesia reală a bunului (V. Stoica, Dobândirea..., p. 66-67).

2. Se pune întrebarea: ce reglementează art. 1909 alin. (1) C. civ. [1864]? O excepţie pusă la îndemâna pârâtului, posesor de bună-credinţă, sau un mod de dobândire a proprietăţii ce poate fi invocat atât pe cale de acţiune, cât şi ca o apărare de fond? Credem că apare cu evidenţă faptul că, atunci când pârâtul posesor al bunului mobil invocă în apărare art. 1909 alin. (1), el se prevalează de calitatea sa de proprietar al bunului, poziţia sa punând în discuţie însuşi dreptul de proprietate pe care reclamantul îşi întemeiază acţiunea în revendicare. Bineînţeles, apărările pârâtului, întemeiate pe art. 1909 alin. (1), în sensul că el a dobândit proprietatea asupra bunului mobil, vor fi primite numai dacă instanţa constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de text. Iar dacă apărarea pârâtului - care neagă dreptul reclamantului, afirmându-l pe al său - priveşte fondul dreptului, atunci art. 1909 alin. (1) pune la îndemâna pârâtului o apârare de fond, nu o excepţie procesuală (F. Baias).
Răspunde