Art. 940 Noul cod civil Posesia titlurilor la purtător Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă Efectele posesiei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Efectele posesiei
SECŢIUNEA a 3-a
Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă
Efectele posesiei
SECŢIUNEA a 3-a
Dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă
Art. 940
Posesia titlurilor la purtător
Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică şi titlurilor la purtător, în măsura în care prin legi speciale nu se dispune altfel.
| ← Art. 939 Noul cod civil Dobândirea bunului mobil în temeiul... | Art. 941 Noul cod civil Dobândirea bunului prin ocupaţiune... → |
|---|
1. Acela care a făcut retrageri de pe un libret de economii în calitate de mandatar ar putea să îşi transforme detenţia precară în posesie (Civ. 3e, 3 mars 1987, Bull. lll, nr. 82; C.A. Bordeaux, 25 avril 1994, apud A. Boar p. 43, nota 95).
2. Posesorul creanţei este titularul aparent al acesteia, iar nu cel care se pretinde mandatar, chiar dacă deţine titlul (Civ., 22 mars 1924, D.P. 1924, 1, 194, apud Code civil 1995-1996, Ed. Litec, p. 676).
3. Biletele de călătorie (Com., 23 juin 1952, Bull. civ. lll, nr. 248, apud J.L. Bergel, M. Bruschi, S. Cimamonti nr. 131, p. 144, nota 59)
Citește mai mult
şi titlurile nominative (C.A. Paris, 13 jull. 1990, D. 1990,1.R. 230, apud J.L. Bergel, M. Bruschi, S. Cimamonti nr. 131, p. 144, nota 59) nu pot constitui obiect al posesiei utile.4. Regulile prevăzute de art. 2279 şi urm. C. civ. fr. (corespunzător art. 1909 C. civ. 1864 - n.n.) se aplică şi anumitor titluri la purtător (precum biletele de bancă), care, într-o anumita măsură, încorporează într-un titlu valori mobiliare (Com., 18 oct. 1994, D. 1994,I.R. 249, opud E. Roşioru nr. 120.2, p. 381, nota 1). De asemenea, textul legal evocat se aplică şi drepturilor reale incorporale purtând asupra unor mobile corporale, precum uzufructul sau gajul (Civ., 19 juin 1928, D. 1978,1.R. 246, apud Code civil 1995-1996, Ed. Litec, p. 1403).
► art. 916 NCC;
► art. 1240 C. civ. fr.
1. Titlurile de valoare sau titlurile de credit sunt înscrisuri care încorporează, în materialitatea lor, drepturile patrimoniale pe care le constată, astfel încât persoana care posedă în mod legitim înscrisul este şi titularul dreptului menţionat în înscris (V. Stoico voi. I, nr. 40, p. 129).
2. Dreptul de proprietate asupra titlurilor şi dreptul de creanţă pe care acestea îl constată se confundă; dreptul de creanţă nu există fără titlu, nu poate fi realizat decât de posesorul legitim al titlului (I. Turcu, Teoria şi practica dreptului
Citește mai mult
comercial român, voi. II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 83).3. Deşi afirmaţia se referă numai la titlurile care constată drepturi de creanţă, în realitate ea este valabilă şi pentru titlurile de valoare care constată şi încorporează drepturi reale (V. Stoica voi. I, nr. 40, p. 129).
4. încorporarea drepturilor patrimoniale în înscrisurile care le constată determină autonomia dreptului patrimonial faţă de raportul juridic iniţial (fundamental). Pe această bază, este posibilă simplificarea formalităţilor juridice de transmitere a dreptului patrimonial în înscris. Gradul de încorporare a dreptului patrimonial în înscris diferă însă de la caz la caz. Cu cât este mai mare gradul de încorporare a dreptului patrimonial în înscris, cu atât este mai simplă procedura de transmitere a dreptului. în acest sens, titlurile de valoare la purtător realizează o încorporare completă a drepturilor patrimoniale în materialitatea înscrisurilor care le constată. în acest caz, drepturile patrimoniale constatate prin înscrisuri sunt limitate la drepturile de creanţă. în această categorie intră acţiunile şi obligaţiunile la purtător. Consecinţa este că aceste titluri, spre deosebire de cele nominative şi de cele la ordin, se transmit prin simpla lor predare (tradiţie), întrucât nu poartă menţiunea numelui posesorului, şi intră sub incidenţa normelor de drept comun care guvernează circulaţia juridică a bunurilor mobile. Aşadar, în ipoteza titlurilor de valoare la purtător, dreptul de proprietate asupra înscrisului devine drept de proprietate asupra creanţei constatate prin înscris. într-adevăr, deşi dreptul de creanţă este incorporai, posesia lui este posibilă prin posesia înscrisului în a cărui materialitate s-a încorporat creanţa. Astfel, dreptul de creanţă devine obiectul unui drept real, dreptul de proprietate. Fiind obiectul unui drept patrimonial, dreptul de creanţă devine un adevărat bun incorporai (V. Stoica voi. I, nr. 40, p. 129-130).
5. Se admite că pot fi obiect al posesiei, în sens juridic, înscrisurile în care acestea (drepturile de creanţă - n.n.) sunt încorporate, titlurile de valoare, mai ales pentru a face aplicabile posesorului de bună-credinţă dispoziţiile art. 1909 alin. (1) C. civ. (1864). Dacă însă prin posesie nu se înţelege atât stăpânirea unui lucru, cât mai ales exercitarea unui drept, adică exercitarea în fapt a unor prerogative care apar ca manifestarea unui drept, ea poate exista şi în cazul drepturilor de creanţă, indiferent dacă se prelungeşte sau nu în timp. O persoană care pretinde plata de la debitor, comportându-se ca şi când ar fi titularul dreptului de creanţă, este posesorul dreptului, indiferent dacă în realitate este sau nu titularul său (A. Boar p. 43).
6. Asemănătoare este şi situaţia biletelor de bancă, chiar dacă acestea nu se confundă cu titlurile de valoare. Se poate spune că în acest caz este şi mai evidentă transformarea creanţei în obiect de drept patrimonial, întrucât biletele de bancă nu pot fi refuzate drept plată, nu sunt legate, nici măcar la origine, de un raport juridic fundamental, nu prezintă riscul insolvabilităţii, fiind garantate de stat şi au efecte pe o perioadă nedeterminată, până la retragerea lor din circulaţie (V. Stoica voi. I, nr. 40, p. 130-131).