Art. 947 Noul cod civil Alte dispoziţii aplicabile Ocupaţiunea Efectele posesiei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Efectele posesiei
SECŢIUNEA a 4-a
Ocupaţiunea
Efectele posesiei
SECŢIUNEA a 4-a
Ocupaţiunea
Art. 947
Alte dispoziţii aplicabile
Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, pe un alt temei, au dreptul la restituirea bunului pierdut.
| ← Art. 946 Noul cod civil Drepturile asupra tezaurului găsit... | Art. 948 Noul cod civil Condiţiile dobândirii fructelor... → |
|---|
Articolul 2102 (C. civ. fr., în prezent art. 2332 - n.n.) dă dreptul vânzătorului unor bunuri mobile ca, în caz de neplată, să fie plătit cu prioritate din preţul care i se datorează, atunci când poate să le indisponibilizeze în posesia debitorului său, sau poate bloca preţul în mâinile terţilor subdobânditori, însă nu îl autorizează să urmărească recuperarea creanţei sale împotriva unui terţ dobânditor al acestor bunuri, chiar dacă acest [din urmă) terţ, în momentul în care percepe sus-numitele bunuri [mobile) în plată pentru propria sa creanţă, ştia că o parte din preţul lor
Citește mai mult
era încă datorat vânzătorului originar (Civ., 19fevr. 1894, D.P. 1894,1,413, în Code civil 1995-1996, p. 1262).► art. 539, art. 917, art. 918, art. 942 alin. (1), art. 1274 NCC;
► art. 2332 pct. 4 alin. (2) (fost art. 2102 pct. 4, alin. (2)) C. civ. fr.
1. în lipsa unei prevederi exprese în art. 216 alin. (2) CP cu privire la termenul de predare şi faţă de împrejurarea că şi în Codul penal anterior cele două variante (alin. (1) şi (2) ale art. 216 CP) erau incriminate în mod distinct, prin texte de lege diferite (art. 543 şi art. 544 CP anterior), fără condiţionarea de vreun termen a infracţiunii de însuşire pe nedrept a bunului în a cărui posesie s-a ajuns din eroare, ni se pare
Citește mai mult
exactă, în actuala reglementare legală, concluzia că pentru varianta bunului posedat din eroare nu există un termen de predare; posesorul din eroare îl poate preda oricând sau ţine la dispoziţia celui în drept. Apreciem însă că rămânerea la nesfârşit în pasivitate a celui ce a primit din eroare un bun ce nu îi aparţine nu poate fi justificată, după cum nu este admisă nici pasivitatea îndelungată a celui ce a găsit un bun pierdut. La identitate de raţiune ni se pare că se impune o identitate de tratament juridic. De aceea, considerăm că prin lege ar trebui prevăzut un termen corespunzător pentru predarea bunului primit din eroare ori pentru încunoştinţarea autorităţilor despre ajungerea din eroare în posesia unui bun, termen care ar trebui însă să curgă de la data când făptuitorul şi-a dat seama că bunul nu îi aparţine. Evident însă că, tot ca în cazul infracţiunii prevăzute de art. 216 alin. (1) CP, termenul ar înceta de a mai fi operant în situaţia în care făptuitorul, înlăuntrul intervalului acordat de lege, deşi îşi dă seama că bunul nu îi aparţine, dispune totuşi de acel bun ca de al său (Al. Râdulescu, Cu privire la termenul de predare în cazul infracţiunii de însuşire a bunului găsit, în R.R.D. nr. 4/1972, p. 115-116).2. Judecătorul poate conchide că acela care a găsit un lucru pierdut sau uitat îl posedă cu intenţia de a şi-l însuşi ori de câte ori acesta neagă că l-a găsit, refuzând astfel să îl predea (I. Şchiopu, Cu privire la infracţiunea de însuşire a lucrului pierdut, în L.P. nr. 2/1957, p. 177).
3. Potrivit art. 947 NCC, sfera subiectivă de aplicare a dispoziţiilor referitoare la restituirea bunului găsit sau a preţului încasat ca urmare a valorificării va cuprinde, pe lângă proprietarul bunului, şi orice altă persoană care are dreptul la restituirea bunului pierdut, cum ar fi locatarul unui bun sau depozitarul (Noul Cod civil: note, corelaţii, explicaţii, p. 343).