Art. 180 Noul Cod de Procedură Civilă Stabilirea termenelor Nulitatea actelor de procedură
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Nulitatea actelor de procedură
Nulitatea actelor de procedură
Art. 180
Stabilirea termenelor
(1) Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.
(2) În cazurile prevăzute de lege, termenul este reprezentat de data la care se îndeplineşte un anumit act de procedură.
(3) În cazurile în care legea nu stabileşte ea însăşi termenele pentru îndeplinirea unor acte de procedură, fixarea lor se face de instanţă. La fixarea termenului, aceasta va ţine seama şi de natura urgentă a procesului.
| ← Art. 179 Noul Cod de Procedură Civilă Efectele nulităţii... | Art. 181 Noul Cod de Procedură Civilă Calculul termenelor... → |
|---|
Termenul poate consta însă şi într-o zi fixă, iar nu numai într-un interval de timp, spre exemplu termenul de administrare a probei testimoniale.
De asemenea, termenul poate fi reprezentat şi de un moment procesual, spre exemplu primul termen de judecată, închiderea dezbaterilor etc.
2. Clasificare. Termenele procedurale se clasifică după cum urmează:
2.1. în funcţie de izvorul lor, termenele se divid în termene
Citește mai mult
legale (stabilite în mod expres de lege), judecătoreşti (stabilite de instanţă) sau convenţionale (stabilite de părţi).Spre exemplu, sunt termene legale cele stabilite de art. 89 alin. (2) NCPC - termenul de 15 zile înaintea termenului imediat următor renunţării, pentru executarea obligaţiei mandatarului de înştiinţare a mandantului şi a instanţei cu privire la renunţarea sa la împuternicire; art. 159 NCPC - termenul de 5 zile înaintea termenului de judecată pentru înmânarea citaţiei şi a celorlalte acte de procedură; art. 191 alin. (2) NCPC - termenul de exercitare a cererii de reexaminare a amenzii judiciare şi a despăgubirii; art. 336 alin. (1) NCPC - termenul de 10 zile înaintea termenului de judecată pentru depunerea la dosar a raportului de expertiză; art. 468 alin. (1) NCPC - termenul de 30 de zile pentru declararea apelului etc.
Ca regulă, termenele legale nu pot fi modificate sub aspectul duratei de către instanţă sau de către părţi. Prin excepţie, legea prevede în mod expres posibilitatea judecătorului de a dispune scurtarea termenului de înmânare a citaţiei sau a actului de procedură, potrivit art. 159 teza a ll-a NCPC.
De asemenea, termenul legal al arbitrajului, cu durata de 6 luni de la data constituirii tribunalului arbitrai, dacă părţile nu au stabilit altfel, poate fi prelungit prin acordul părţilor exprimat în scris, potrivit art. 567 alin. (3) NCPC. Totodată, tribunalul arbitrai poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului, o singură dată, cu cel mult 3 luni, prin raportare la art. 567 alin. (4) NCPC.
în acelaşi context, potrivit art. 471 alin. (3) teza a lll-a NCPC, dacă preşedintele sau persoana desemnată de acesta apreciază că intervalul de timp rămas până la expirarea termenului de apel nu este suficient pentru completarea sau modificarea cererii de apel,
va acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, în care să se depună completarea sau modificarea cererii. Acest caz de prelungire a termenului de exercitare a apelului este aplicabil şi recursului, prin raportare la art. 490 alin. (2) NCPC.
De asemenea, în conformitate cu art. 201 alin. (5) NCPC, în procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (l)-(4) ale acestui articol stabilite pentru depunerea întâmpinării, pentru formularea răspunsului reclamantului la întâmpinare, pentru fixarea şi stabilirea primului termen de judecată pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei.
Termenele judecătoreşti sunt cele stabilite de către instanţa de judecată în cursul procesului, spre exemplu termenele pentru administrarea probatoriului, termenele pentru dezbateri etc. Este de menţionat că instanţa de judecată stabileşte termene în măsura în care legea nu prevede în mod expres un alt termen.
La fixarea termenelor instanţa de judecată va avea în vedere caracterul urgent sau nu al procedurii de soluţionare a cauzei, complexitatea pricinii, vechimea dosarului, administrarea mai bună a probatoriului, posibilitatea îndeplinirii procedurii de citare până la termen, precum şi încărcătura şedinţei de judecată.
Termenele convenţionale sunt cele fixate de către părţi, fără ca, de principiu, instanţa să le poată modifica sau să fie necesară încuviinţarea acestora, cum este, spre exemplu, termenul arbitrajului, potrivit art. 567 alin. (1) NCPC.
2.2. în funcţie de caracterul lor, termenele se clasifică în termene imperative (peremptorii) şi termene prohibitive (dilatorii).
Termenul imperativ constituie intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură. Sunt astfel de termene cele prevăzute de art. 468 alin. (1) şi art. 485 alin. (1) NCPC - termenul pentru declararea apelului şi, respectiva recursului; art. 191 alin. (2) NCPC - termenul de exercitare a cererii de reexaminare a amenzii judiciare şi a despăgubirii etc.
Termenul prohibitiv reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia este interzisă îndeplinirea actului de procedură. Sunt astfel de termene cele prevăzute de art. 731 alin. (1) NCPC-termenul de o zi de la comunicarea somaţiei însoţite de încheierea de încuviinţare a executării pentru a da posibilitatea debitorului să plătească suma datorată, în cadrul căruia executorului judecătoresc îi este interzis să procedeze la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor; art. 752 alin. (1) NCPC -termenul de 15 zile de la aplicarea sechestrului pentru a da posibilitatea debitorului să achite suma datorată, toate accesoriile şi cheltuielile de executare, în cadrul căruia executorului judecătorescîi este interzis să procedeze la valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzarea la licitaţie publică, vânzare directă sau prin alte modalităţi admise de lege.
2.3. în funcţie de sancţiunea care intervine în caz de nerespectare, termenele procedurale sunt absolute şi relative.
Actul de procedură îndeplinit cu încălcarea unui termen absolut nu va produce efecte juridice, intervenind decăderea, nulitatea, perimarea sau prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.
Actul de procedură îndeplinit cu încălcarea unui termen relativ va fi valabil întocmit, însă nesocotirea termenului poate atrage eventual aplicarea unor sancţiuni disciplinare [nemotivarea hotărârii judecătoreşti în termenul legal de 30 de zile de la pronunţare, prevăzut de art. 426 alin. (5) NCPC] sau a unor amenzi judiciare ori despăgubiri [neadu-cerea, la termenul fixat de instanţă, a martorului încuviinţat, de către una dintre părţi, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. b) NCPC].
2.4. în funcţie de durata lor, termenele pot fi stabilite pe ore, zile, săptămâni, luni şi ani, clasificarea aceasta prezentând relevanţă prin prisma modului de calcul al termenelor.
2.5. în funcţie de sensul de calculare, termenele pot fi de succesiune şi de regresiune.
Termenele de succesiune se calculează în sensul curgerii normale a timpului. Spre
exemplu, potrivit art. 485 alin. (1) NCPC, termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Un astfel de termen se calculează, în sistemul zilelor libere, în sensul curgerii normale a timpului, zi după zi în ordinea firească. De pildă, dacă hotărârea a fost comunicată părţii la data de 1 ianuarie 2013, aceasta va trebui să declare recurs cel mai târziu în data de 1 februarie 2013.
Termenele de regresiune se calculează în sensul invers al curgerii timpului. Spre exemplu, potrivit art. 159 NCPC, citaţia şi celelalte acte de procedură, sub sancţiunea nulităţii, vor fi înmânate părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. Un astfel de termen se calculează, în sistemul zilelor libere, în sensul curgerii inverse a timpului, zi după zi, însă nu în ordinea normală. De pildă, dacă termenul de judecată este stabilit pentru data de 7 ianuarie 2013, citaţia trebuie comunicată părţii cel mai târziu la data de 1 ianuarie 2013.