Art. 242 Noul Cod de Procedură Civilă Suspendarea judecăţii cauzei Dispoziţii comune Judecata
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Judecata
SUBSECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Judecata
SUBSECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
Art. 242
Suspendarea judecăţii cauzei
(1) Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 189 sunt aplicabile.
(2) La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua.
| ← Art. 241 Noul Cod de Procedură Civilă Asigurarea celerităţii... | Art. 243 Noul Cod de Procedură Civilă Împrejurări care pun... → |
|---|
Atit in sentinta definitive si irevocabila a Trbunalului Suprem, privind retrocedarea, in 2014, cit si in Decizia Primariei Capitalei in 2014, retrocedarea nu a fost in niciun fel conditionata de achitarea acestei sume. Retrocedarea a fost facuta dupa 30 ani dela nationalizare, din care 13 ani de degiversari juridice, iar solicitarea restituirii banilor dupa 36 ani. In arhivele contabilitatii ANAF, dovezile scrise ale acestei plati nu mai exista. Ele au fost distruse(asa cum ni
Citește mai mult
s-a comunica) dupa trecerea a 10 ani dela data platii si incasarii banilor. Cu multumiri anticipate astept lamuririle de rigoare..Atit in sentinta definitive si irevocabila a Trbunalului Suprem, privind retrocedarea, in 2014, cit si in Decizia Primariei Capitalei in 2014, retrocedarea nu a fost in niciun fel conditionata de achitarea acestei sume. Retrocedarea a fost facuta dupa 30 ani dela nationalizare, din care 13 ani de degiversari juridice, iar solicitarea restituirii banilor dupa 36 ani. In arhivele contabilitatii ANAF, dovezile scrise ale acestei plati nu mai exista. Ele au fost distruse(asa cum ni
Citește mai mult
s-a comunica) dupa trecerea a 10 ani dela data platii si incasarii banilor. Cu multumiri anticipate astept lamuririle de rigoare..într-o anumită măsură se poate considera că, alături de perimare, suspendarea judecăţii reglementată de aceste dispoziţii dă expresie principiului disponibilităţii procesului, în sensul aprecierii că prin pasivitatea în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin, reclamantul se desistează de proces, acceptând posibilitatea temporizării
Citește mai mult
sale.Se cuvine subliniat că incidenţa acestei suspendări va fi apreciată în funcţie de următoarele elemente:
a) obligaţia procesuala trebuie sâ aparţină reclamantului. Măsura suspendării nu se aplică în cazul în care obligaţia aparţine altei părţi sau altui participant în proces ori chiar instanţei, însuşi textul conţinând în cuprinsul său sintagma „din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor". Desigur că, dacă pârâtul care a formulat o cerere reconven-ţională, devenind astfel reclamant prin raportare la aceasta, nu îndeplineşte o obligaţie procesuală de natură să împiedice desfăşurarea normală a judecăţii acestei cereri, măsura va putea fi luată faţă de cererea reconvenţionalâ, instanţa având grijă însă ca ea să nu afecteze finalizarea judecării cererii principale.
Acest lucru este posibil, pe de-o parte pentru că suspendarea se aplică prin încheiere, iar pe de altă parte poate deveni incidenţă şi instituţia disjungerii, dacă cererea principală se află în stare de judecată;
b) obligaţia reclamantului sâ fie stabilita în sarcina acestuia în cursul judecaţii, potrivit legii. Trebuie subliniat, însă, că anumite obligaţii ale reclamantului sunt identificate prin chiar rezoluţia de primire a cererii, atrăgând incidenţa art. 200 NCPC. Procedura de regularizare a cererii are în acest caz caracter special, astfel încât, dacă neîndeplinirea obligaţiilor reclamantului vizează lipsurile enumerate la art. 194-197 NCPC, se iau măsurile corespunzătoare acestui moment procesual, iar nu măsura suspendării prevăzută de art. 242 NCPC.
De asemenea, instanţa trebuie să identifice explicit obligaţia reclamantului, izvorul său legal şi condiţiile de realizare şi să o aducă la cunoştinţa acestuia. întrucât suspendarea apare în acest caz ca o sancţiune, neîndeplinirea de către instanţă a obligaţiei de a aduce măsura la cunoştinţa părţii lipseşte măsura de previzibilitate;
c) obligaţia trebuie sâ fie de natura sâ împiedice instanţa în desfăşurarea normală a judecăţii. Pe de o parte, obligaţia procesuală neîndeplinită de reclamant trebuie să nu aibă alt mijloc de realizare (spre exemplu, să fie, de asemenea, în sarcina instanţei sau a altui litigant), iar pe de altă parte trebuie ca omisiunea reclamantului să împiedice instanţa în efectuarea unor demersuri procesuale necesare pentru normala desfăşurare a procesului, adică să nu poată continua ori finaliza procesul (spre exemplu, instanţa nu poate aprecia câtimea obiectului cererii pentru a stabili întinderea obligaţiei de timbrare ori competenţa, nu poate efectua o procedură de citare a părţii în condiţiile anumitor lipsuri referitoare la domiciliul acesteia, este necesară o anumită precizare referitoare la cauza sau motivele acţiunii în justiţie atunci când aceste precizări apar necesare pentru continuarea procesului).
Se impune observaţia că dispoziţiile suspendării judecăţii cauzei sunt incidente numai dacă legea procedurală nu prescrie o sancţiune specială pentru neîndeplinirea unei anumite obligaţii procesuale (de exemplu, netimbrarea cererii completatoare va fi sancţionată cu anularea, iar nu cu suspendarea; de asemenea neîndeplinirea obligaţiei de a înştiinţa instanţa asupra schimbării domiciliului care generează o procedură de citare viciată determina aplicarea dispoziţiilor art. 172; neconsemnarea la dosar a onorariului pentru efectuarea expertizei atrage decăderea părţii din dreptul de a administra proba etc.).
în anumite situaţii, neîndeplinirea anumitor obligaţii ale reclamantului, fără a fi cenzurate prin sancţiuni speciale, nu împiedică desfăşurarea judecăţii, deşi ele apar ca necesare în desfăşurarea acesteia. Cel mai adesea, aceste obligaţii se confundă cu obligaţiile fixate în sarcina reclamantului pentru administrarea probelor pe care instanţa i le-a încuviinţat în dovedirea pretenţiei. Astfel, neîndeplinirea obligaţiei de înfăţişare a înscrisului, neindicarea numelui martorilor în vederea citării lor la proces, neprezentarea interogatoriului sau neprezentarea la interogatoriu nu pot atrage suspendarea judecăţii cauzei pentru că, în mod propriu, instanţa va putea păşi la judecată, urmând, desigur, ca în funcţie de această conduită să decidă asupra temeiniciei cererii.
Dacă, în schimb, reclamantul a administrat proba cu înscrisuri, dar nu a depus un număr suficient de exemplare ale acestora pentru a asigura posibilitatea comunicării către adversar, instanţa va putea să considere că aceasta reprezintă o împiedicare în continuarea procesului, deoarece zădărniceşte etapa administrării probelor, iar dispoziţiile art. 242 alin. (1) NCPC pot redeveni incidente;
d) reclamantul trebuie sâ fi fost în culpâ pentru neîndeplinirea obligaţiei procesuale. Aprecierea culpei aparţine instanţei, aceasta făcându-se de la caz la caz, neîndeplinirea unei obligaţii procesuale neatrăgând în mod automat sancţiunea.
Aplicarea sancţiunii suspendării judecăţii cauzei va putea fi pusă în dezbaterea părţilor, din oficiu sau la solicitarea pârâtului, iar luarea acestei măsuri poate fi complinită şi prin obligarea reclamantului la despăgubiri în condiţiile art. 189 NCPC, dacă cel vătămat formulează şi dovedeşte o asemenea pretenţie.
2. Măsura suspendării. Sancţiunea suspendării se dispune prin încheiere, atacabilă cu recurs pe toata durata suspendării procesului, în condiţiile art. 414 alin. (2) NCPC.
Momentul suspendării constituie debutul termenului de perimare în condiţiile art. 416 NCPC.
Judecarea cauzei după suspendarea aplicată potrivit acestor dispoziţii legale va putea fi reluată la cererea pârţii, dacă obligaţiile pentru neîndeplinirea cărora sancţiunea a fost aplicată au fost aduse la îndeplinire şi judecata poate continua, sau dacă s-a dispus reluarea judecării ca efect al admiterii recursului promovat împotriva hotărârii de suspendare.
Pentru reluarea judecării cauzei la cererea părţii, art. 3 lit. ş) din Legea nr. 146/1997 mai impune şi condiţia plăţii de către titularul cererii de repunere pe rol a taxei de 50% din taxa judiciară de timbru pentru cererea sau acţiunea a cărei judecare a fost suspendată.
Fiind în culpă pentru dilatarea procesului în cazul acestei suspendări, pentru orice prejudicii sau cheltuieli suportate de reclamant în legătură cu acest incident sau pentru reluarea judecării cauzei, acesta nu va putea angaja răspunderea pârâtului.