Art. 264 Noul Cod de Procedură Civilă Aprecierea probelor Probele Judecata

CAPITOLUL II
Judecata

SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele

Art. 264

Aprecierea probelor

(1) Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor.

(2) În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 264 Noul Cod de Procedură Civilă Aprecierea probelor Probele Judecata




adriana 13.12.2013
Aprecierea probelor constă în operaţiunea mentală pe care o va face instanţa pentru a determina puterea probantă şi valoarea fiecărei probe în parte, precum şi ale tuturor probelor împreună. Judecătorul va examina cu atenţie probele administrate în cauză, pronunţând soluţia pe baza acestora, în raport de intima sa convingere.

Aceasta semnifică aplicarea unui silogism care să facă transparent şi inteligibil raţionamentul judiciar asupra situaţiei de fapt pe care instanţa a reţinut-o în cauză.

Instanţa va trebui să stabilească valoarea probatorie a fiecărei probe în raport de circumstanţe
Citește mai mult exterioare (de exemplu, relaţia martorului cu părţile cauzei, vârsta şi emotivitatea acestuia, subiectivismul martorului ori al părţii), aspectele intrinseci ale probei (aptitudinea sa de a fi lămurit faptele pentru care a fost administrată) şi funcţia sa în cadrul tuturor probelor (valoarea sa de adevăr în contextul unei evaluări globale şi concomitente a tuturor probelor), toate fiind chestiuni care justifică luarea în considerare sau, dimpotrivă, înlăturarea probei.

Acest silogism trebuie nu doar asumat de către instanţă, dar şi explicat în cuprinsul considerentelor hotărârii şi reprezintă pentru părţi una din componentele garanţiei de acces la o instanţa. Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real „ascultate", adică în mod corect examinate susţinerile lor de către instanţa sesizată. Curtea Europeană arată că aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt.

Trebuie menţionat că, în anumite cazuri, puterea de apreciere a judecătorului cunoaşte unele îngrădiri, pe care le vom evidenţia atunci când ne vom ocupa de forţa probantă a fiecărui mijloc de probă în parte.
Răspunde