Art. 40 Noul Cod de Procedură Civilă Sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile Aplicarea legii de procedură civilă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Aplicarea legii de procedură civilă
Aplicarea legii de procedură civilă
Art. 40
Sancţiunea încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile
(1) Cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile. De asemenea, în cazul lipsei calităţii procesuale sau a interesului, instanţa va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz.
(2) Încălcarea dispoziţiilor prezentului titlu poate, de asemenea, atrage aplicarea şi a altor sancţiuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun.
| ← Art. 39 Noul Cod de Procedură Civilă Situaţia procesuală a... | Art. 41 Noul Cod de Procedură Civilă Cazuri de... → |
|---|
Dacă cererea în justiţie este formulată împotriva unei persoane
Citește mai mult
fizice sau entităţi lipsite de capacitate procesuală de folosinţă, cu excepţia celor menţionate la art. 56 alin. (2) NCPC, partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca şi va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului şi va respinge cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă. în acest caz nu va opera sancţiunea nulităţii cererii, întrucât efectele acesteia nu se pot produce decât în privinţa actelor de procedură efectuate de către o entitate lipsită de capacitate procesuală, iar nu şi a celor îndeplinite de o persoană capabilă potrivit legii împotriva uneia incapabile.Aceste observaţii sunt valabile şi în privinţa persoanelor lipsite de capacitate procesuală de exerciţiu, cu singura diferenţă că în ipoteza în care o astfel de persoană a promovat cererea, după admiterea excepţiei corespunzătoare, instanţa va anula cererea, iar nu va declara nulitatea acesteia, distincţia având la bază felul diferit al nulităţii actului efectuat - nulitate relativă, în cazul lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu, şi nulitate absolută, în cazul lipsei capacităţii procesuale de folosinţă.
Excepţia lipsei capacităţii procesuale este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (în ipoteza lipsei capacităţii procesuale de folosinţă) sau, după caz, relativă cu regim derogatoriu (în ipoteza lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii).
De regulă, în ipoteza invocării mai multor excepţii procesuale, excepţia lipsei capacităţii procesuale va fi pusă în discuţie şi soluţionată după excepţia de netimbrare sau de insuficientă timbrare, excepţia de necompetenţă, excepţia vizând nelegala compunere sau constituire a instanţei, dar înainte de excepţia autorităţii de lucru judecat, de excepţia lipsei calităţii procesuale, de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens material etc.
Ca atare, dacă în privinţa aceleiaşi cereri se invocă atât excepţia lipsei capacităţii procesuale, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale, instanţa se va pronunţa asupra primei excepţii şi numai în ipoteza în care o va respinge se va pronunţa şi asupra celei de-a doua excepţii. Apreciem că soluţia pronunţării instanţei asupra ambelor excepţii în sensul admiterii acestora nu este una riguroasă, din moment ce prin admiterea primei excepţii, a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, instanţa automat a pronunţat o soluţie de dezînvestire, consecinţa fiind nulitatea sau, după caz, respingerea cererii pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă. A proceda suplimentar şi la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale nu este de natură decât să creeze dificultăţi în privinţa modului de respingere a cererii pentru lipsa capacităţii procesuale sau pentru lipsa calităţii procesuale.
2. Excepţia lipsei calităţii procesuale. Dacă partea care formulează cererea nu este titularul dreptului afirmat sau nu este cel care se prevalează de interesul realizării unei situaţii juridice pentru care calea justiţiei este obligatorie, partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca excepţia lipsei calităţii procesuale active, cererea urmând a fi respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Dacă partea împotriva căreia este formulată cererea nu este subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii ori persoana faţă de care se poate realiza interesul de care se prevalează reclamantul, partea adversă sau instanţa din oficiu va invoca excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cererea urmând a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii).
De regulă, în ipoteza invocării mai multor excepţii procesuale, excepţia lipsei calităţii procesuale va fi pusă în discuţie şi soluţionată după excepţia de netimbrare sau de insuficientă timbrare, excepţia de necompetenţă, excepţia vizând nelegala compunere sau constituire a instanţei, excepţia lipsei capacităţii procesuale, dar înainte de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens material etc. Potrivit art. 112 alin. (2) NCPC, dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţă la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Prin urmare, în acest caz, apreciem că excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului introdus fictiv în proces pentru determinarea competenţei unei anumite instanţe va fi soluţionată cu prioritate în raport de excepţia de necompetenţă.
Dacă pentru soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale a fost necesară administrarea de probe comune cu fondul cauzei şi excepţia procesuală a fost unită cu fondul în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (4) NCPC, la momentul acordării cuvântului în dezbateri asupra fondului cererii instanţa va repune în discuţie excepţia procesuală vizată, chiar dacă a mai fost discutată la momentul la care s-a dispus unirea acesteia cu fondul cererii, întrucât părţile vor pune concluzii ţinând cont de probele administrate ulterior luării acestei dispoziţii.
în ipoteza unei acţiuni reale în care se invocă lipsa calităţii procesuale active, iar instanţa, după ce a unit excepţia cu fondul, constată că reclamantul nu este titularul dreptului real, cererea va fi respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar nu ca neîntemeiată. Dimpotrivă, dacă instanţa constată că reclamantul este titularul dreptului real, însă dreptul său nu este preferabil celui de care se prevalează pârâtul, acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată, iar nu în temeiul excepţiei lipsei calităţii procesuale active.
în situaţia în care cererea este formulată împotriva mai multor pârâţi, dintre care unii au calitate procesuală pasivă, iar alţii nu au, instanţa se va pronunţa prin încheierea de şedinţă asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor care nu au o astfel de legitimitate, urmând ca, la finalul procesului, prin hotărârea judecătorească, ţinând cont de soluţia pronunţată prin încheierea interlocutorie, instanţa să respingă cererea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
De altfel, soluţia propusă este susţinută de prevederile 248 alin. (5) NCPC, potrivit cărora încheierea prin care s-a respins excepţia, precum şi cea prin care, după admiterea
excepţiei, instanţa a rămas în continuare învestită, pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel, de unde rezultă că există posibilitatea ca, după admiterea unei excepţii procesuale, instanţa să rămână în continuare învestită.
Procedeul unor instanţe în sensul disjungerii cauzei şi pronunţării unei hotărâri judecătoreşti în raport cu pârâţii fără calitate procesuală pasivă, cu formarea unui dosar distinct pentru soluţionarea cererii formulate în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi care justifică legitimarea procesuală pasivă, nu este unul preferabil, întrucât însăşi măsura disjungerii cauzei implică demersuri suplimentare în sensul fotocopierii întregului dosar şi conduce în mod necesar la amânarea cauzei, impunându-se totodată redactarea mai rapidă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus disjungerea şi s-a soluţionat excepţia, din moment ce în dosarul nou format aceasta va fi ataşată la început. Cele menţionate anterior sunt deopotrivă valabile pentru orice alte excepţii care vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile.
3. Excepţia lipsei de interes. Excepţia lipsei de interes vizează exclusiv persoana care promovează cererea, iar nu şi pe cea împotriva căreia se formulează, precum în cazul celorlalte două excepţii analizate în precedent.
De asemenea, excepţia poartă denumirea de excepţie a lipsei de interes, iar nu a rămânerii fără interes, întrucât îndeplinirea cerinţelor legale pentru această condiţie de exerciţiu a acţiunii civile se va aprecia la momentul introducerii cererii, iar nu ulterior, pe parcursul litigiului.
Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii).
De regulă, în ipoteza invocării mai multor excepţii procesuale, excepţia lipsei de interes va fi pusă în discuţie şi soluţionată după excepţia de netimbrare sau de insuficientă timbrare, excepţia de necompetenţă, excepţia vizând nelegala compunere sau constituire a instanţei, excepţia lipsei capacităţii procesuale, dar înainte de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în sens material etc.
4. Alte sancţiuni în cazul încălcării condiţiilor de exercitare a acţiunii civile. Textul art. 40 alin. (2) NCPC face referire la posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare părţii care, spre exemplu, a introdus, cu rea-credinţă, cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unor căi de atac vădit netemeinice ori care a formulat, cu rea-credinţă, o cerere de recuzare sau de strămutare, sau a obţinut, cu rea-credinţă, măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit, reclamantului respin-gându-i-se cererea.
De asemenea, partea vătămată prin acţiunea exercitată în modul exemplificat anterior este în drept să promoveze o acţiune în răspundere civilă delictuală împotriva autorului, dacă sunt întrunite condiţiile acestui tip de răspundere civilă reglementată de Codul civil.