Art. 47 Noul Cod de Procedură Civilă Cererea de recuzare. Condiţii Judecătorul. Incompatibilitatea
| Comentarii |
|
Judecătorul. Incompatibilitatea
Art. 47
Cererea de recuzare. Condiţii
(1) Cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească.
(2) Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 şi 42.
(3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi la art. 46, precum şi cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate.
(4) Nerespectarea condiţiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.
| ← Art. 46 Noul Cod de Procedură Civilă Judecătorii care pot fi... | Art. 48 Noul Cod de Procedură Civilă Abţinerea judecătorului... → |
|---|
Citește mai mult
citatie sub acuzatia art. 224, violare de domiciliu si ultraj contra bunelor moravuri, tocmai de militianul raportat la parchet. nu gasesc corect ca tot aceeasi persoana ca ma hartuieste de luni de zile, si contra caruia am depus plangere penala, a carui raspuns a fost extrem de evaziv, sa se ocupe in orice fel de orice acuzatie mi se aduce. va rog sa ma sfatuiti ce sa fac, ptr ca dupa judecata mea m-am gasit ca urmare a asa ziselor organe de ordine, intr-o situatie mai mult decat conflictuala. multumesc anticipat!12. în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele de lege criticate reprezintă norme de procedură care ţin de opţiunea legiuitorului, exercitată în conformitate cu art. 126 alin. (2) din
Citește mai mult
Constituţie, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Instituţia recuzării se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului. Recuzarea nu poate fi, în consecinţă, decât individuală, şi nu colectivă, şi nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii. Prin urmare, cererea de recuzare este inadmisibilă dacă nu îi vizează pe judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată spre soluţionare, precum şi în situaţia în care cererea este îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate ca şi cel invocat anterior.14. în continuare, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prilej cu care a statuat că prin textele de lege criticate legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale. Liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări. Aceste reguli de procedură se justifică prin intenţia legiuitorului de a împiedica tergiversarea înfăptuirii actului de justiţie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ţinându-se seama şi de interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a formulat cererea de recuzare (în acest sens, a se vedea, Decizia nr. 519 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 12 august 2015, Decizia nr. 1.081 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 1 februarie 2013, Decizia nr. 72 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012 sau Decizia nr. 265 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 19 mai 2008).
Detalii: legeaz.net/monitorul-oficial-827-2015/decizie-ccr-574-2015
Citește mai mult
nu dispar in mod miraculos.Din punctul meu de vedere starea de incompatibilitate este un virus, care in mod "diplomatic", distruge spiritul legii aplicabile in cauza, precum si principiul" egalitatii partilor in fata legii", in cauzele civile, solutiile fiind nelegale , netemeinice, cu un consum de timp si nervi, in caile de atac,
O intrebare retorica: intr-o cauza la termen, care este ora la care se termina dezbaterile in acea ZI ?
In timpul dezbaterilor, sau acestea sunt "sarite" de completul de judecata, ramanand in pronuntare pe o exceptie straina obiectului cauzei, cand este considerata inchisa dezbaterea in cauza?
Cu respect!
Cererea de recuzare nu poate fi formulată de către martor, expert sau traducător autorizat, întrucât aceştia nu au calitatea de parte, iar o eventuală lipsă de independenţă sau de imparţialitate a judecătorului în pronunţarea soluţiei asupra cauzei nu le afectează interesele. în ipoteza în
Citește mai mult
care o astfel de persoană formulează cererea de recuzare, apreciem că completul învestit cu soluţionarea acesteia o va respinge ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală de parte litigantă.în cazul în care cererea de recuzare este formulată de mandatarul neavocat sau de avocatul părţii, simpla procură od litem (pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată şi reprezentare) sau, după caz, împuternicirea avocaţială este suficientă, nefiind necesară o procură specială în care să fie menţionat în mod expres dreptul mandatarului de a formula cerere de recuzare, acesta nefiind un act procedural de dispoziţie.
2. Forma cererii de recuzare. Cererea de recuzare se formulează verbal în şedinţă sau în scris, pentru fiecare judecător în parte.
în cazul formulării verbale a cererii de recuzare, partea indică, la solicitarea preşedintelui completului de judecată, indiferent dacă acesta face parte din judecătorii din complet recuzaţi sau nu, motivele de incompatibilitate şi mijloacele de probă, aspecte care se vor consemna în încheierea de şedinţă. Nu este necesar ca partea să indice temeiul de drept al cererii de recuzare, ci numai motivul în sine pentru care solicită îndepărtarea judecătorului de la soluţionarea cauzei, completul111 care va soluţiona cererea urmând să-l încadreze în dispoziţiile legale. Totodată, în acest caz, preşedintele completului de judecată va pune în vedere părţii să indice motivele de incompatibilitate în raport de fiecare judecător recuzat, precum şi să achite taxele judiciare de timbru aferente, sub sancţiunea anulării cererii de recuzare ca netimbrată. Partea va depune dovada achitării taxelor judiciare de timbru, de preferat cu o adresă de înaintare, prin serviciul registratură al instanţei până la termenul stabilit pentru soluţionarea cererii de recuzare, individualizând dosarul în care aceasta a fost formulată.
în ipoteza formulării în scris a cererii de recuzare, partea o va înainta la dosarul cauzei fie în şedinţă publică (preşedintele completului de judecată urmând să o semneze de primire, cu indicarea datei şedinţei de judecată în care a fost depusă la dosar), fie prin intermediul serviciului registratură. Dovada achitării taxelor judiciare de timbru va fi anexată cererii de recuzare scrise sau va fi depusă ulterior, prin acelaşi serviciu, până la termenul de soluţionare a acesteia, sub sancţiunea anulării sale ca netimbrate.
Cererea de recuzare se formulează într-un singur exemplar, nefiind supusă comunicării către restul părţilor din proces, întrucât nu priveşte o pretenţie ce face obiectul cauzei şi care ar trebui analizată cu respectarea principiului contradictorialităţii.
Cererea de recuzare formulată în scris trebuie să respecte dispoziţiile art. 148 alin. (1) NCPC, particularizate pentru ipoteza cererii în sine, şi anume să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa petentului ori, după caz, denumirea şi sediul său, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentantului său, dacă este cazul, obiectul, motivele cererii, cu indicarea mijloacelor de probă, precum şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de petent, precum numărul de telefon, numărul de fax sau altele asemenea. Totodată, date fiind dispoziţiile art. 148 alin. (2) şi (3) NCPC, cererea de recuzare adresată instanţei personal sau prin reprezentant poate fi formulată şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
3. Inadmisibilitatea cererii de recuzare. Cererea de recuzare este inadmisibilă dacă motivele invocate nu se pot încadra în cazurile de incompatibilitate expres prevăzute de art. 41 şi art. 42 NCPC.
Nu este necesar ca partea să indice textul legal în temeiul căruia s-a formulat cererea de recuzare, dar pentru ca aceasta să fie admisibilă este necesar ca din motivarea cererii să reiasă cu claritate cazurile de incompatibilitate ce ar putea fi încadrate în prevederile legale.
De asemenea, cererea de recuzare este inadmisibilă dacă nu îi vizează pe judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată spre soluţionare. în măsura în care un alt complet de judecată stabileşte aspecte ce au legătură directă cu rezolvarea pricinii, apreciem că şi judecătorii care îl compun sunt recuzabili (spre exemplu, completul care soluţionează cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar etc.).
Totodată, este inadmisibilă cererea de recuzare a tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia ori a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care soluţionează litigiul.
Cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate ca şi cel invocat anterior printr-o cerere de recuzare soluţionată în sensul respingerii sale este inadmisibilă, textul legal fiind instituit tocmai pentru a preveni un eventual abuz al părţii în exerciţiul dreptului de recuzare, în condiţiile în care un alt complet a verificat motivul de incompatibilitate respectiv, găsindu-l neîntemeiat.
în ipoteza în care cererea de recuzare este inadmisibilă potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) şi (3) NCPC, aceasta se soluţionează de către instanţa în faţa căreia a fost formulată, în compunerea căreia intră şi judecătorul recuzat.
în acest caz, apreciem că cererea de recuzare se va respinge în şedinţa în care se dezbate şi cauza (şedinţă publică sau, după caz, a camerei de consiliu), prin încheiere, punând în discuţia contradictorie a părţilor admisibilitatea cererii, regulile de soluţionare a acestui incident fiind cele de drept comun, iar nu cele instituite de art. 51 NCPC, acestea din urmă vizând soluţionarea cererii de recuzare de către un alt complet, după ce aceasta a fost implicit considerată admisibilă de către completul învestit cu soluţionarea cauzei.
Este de remarcat opţiunea codului pentru pronunţarea soluţiei de inadmisibilitate a cererii de către însuşi completul învestit cu rezolvarea cauzei, chiar şi în ipoteza în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege, aspect cu caracter de noutate legislativă.
în practica anterioară intrării în vigoare a noului cod, în cazul invocării de către parte a unor motive ce nu se puteau circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de art. 27 CPC 1865, cererea de recuzare se soluţiona de către un judecător diferit decât cel recuzat. Dată fiind noua reglementare în acest sens, rezultă că judecătorul recuzat trebuie să identifice motivul de incompatibilitate invocat de către parte pentru a dispune în consecinţă, şi anume înaintarea cererii completului stabilit pentru soluţionarea sa ori, după caz, respingerea cererii ca inadmisibilă.