Art. 433 Noul Cod de Procedură Civilă Puterea executorie Dispoziţii generale Hotărârile judecătoreşti

1. Executorialitatea hotărârii judecătoreşti. Partea căzută în pretenţii sau care a pierdut procesul, deci cea care a fost condamnată prin hotărâre să dea, să facă sau să nu facă ceva, este ţinută să execute de bunăvoie dispoziţiile hotărârii judecătoreşti [art. 622 alin. (1)], iar în cazul în care nu o va face, creditorul va putea declanşa procedura executării silite împotriva sa [art. 622 alin. (2)].

Caracterul executoriu al hotărârii judecătoreşti decurge din însuşirea acesteia de a fi titlu executoriu, sens în care dispune art. 632 alin. (2) NCPC: „Constituie titluri executorii hotărârile

Citește mai mult

executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare".

Puterea executorie însoţeşte hotărârea judecătorească până la împlinirea termenului de prescripţie a executării silite, însă prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate; în cazul în care a intervenit prescripţia executării silite, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau, după caz, nu s-a prescris, creditorul poate obţine un nou titlu executoriu, pe calea unui nou proces, fără a i se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat, sens în care prevede art. 706 alin. (2) NCPC.

2. Hotărârile executorii nedefinitive şi hotărârile definitive. Din prevederile art. 632 NCPC reiese că poate fi executorie şi o hotărâre care nu este definitiva, deci susceptibilă de apel sau recurs, după caz.

Ca regulă, caracterul executoriu al unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive se verifică în ipotezele descrise de art. 633 NCPC, şi anume: a) hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel, şi b) hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, ori cele în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2).

însă, există şi hotărâri pronunţate în primă instanţă, supuse numai apelului, cărora legea le stabileşte caracterul executoriu în mod expres, derogatoriu de la norma generală, spre exemplu: hotărâri pronunţate în materia ordonanţelor preşedinţiale - art. 996 alin. (2); hotărâri pronunţate în cereri de valoare redusă - art. 1030 alin. (3); hotărâri de evacuare din imobile folosite sau ocupate fără drept - art. 1041 alin. (5) etc.

în plus, atunci când au un anumit obiect, hotărârile primei instanţe se bucură de executare provizorie de drept- cum sunt cele enumerate la art. 448 NCPC -, după cum este posibil ca instanţa să încuviinţeze executarea provizorie, în condiţiile prevăzute de art. 449 NCPC, când apreciază asupra oportunităţii unei astfel de măsuri.

Aceste hotărâri (la care se referă dispoziţiile art. 633 NCPC) executorii, dar nedefinitive, pot fi puse în executare pe riscul creditorului, astfel cum prevede art. 637 alin. (1) NCPC.

Hotărârile definitive sunt cele enumerate de art. 634 NCPC.

3. Alte titluri executorii. Noul Cod de procedură conţine dispoziţii speciale cu privire la hotărârile arbitrale şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale (art. 635), la titlurile executorii europene (art. 636), înscrisurile autentice notariale (art. 639), titlurile de credit (art. 640), precum şi la alte titluri executorii (enumerate la art. 638) care, de asemenea, pot fi puse în executare pentru că legea prevede expres aceasta (art. 635) sau le atribuie caracterul de titlu executoriu.

4. Caracterul suspensiv al căilor de atac. Din punct de vedere al condiţiilor de fond, este necesar ca hotărârea să conţină dispoziţii susceptibile să fie aduse la îndeplinire pe cale de executare silită şi să nu opereze efectul suspensiv al căilor de atac.

Astfel, art. 468 alin. (5) prevede în mod expres caracterul suspensiv al apelului, astfel că hotărârile date în primă instanţă nu sunt executorii, în măsura în care legea prevede că ele sunt susceptibile de apel.

Hotărârile de primă instanţă sunt definitive dacă nu sunt supuse apelului şi nici recursului [art. 634 alin. (1) pct. 1] şi devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului dacă, deşi sunt susceptibile de apel, calea de atac nu a fost exercitată [art. 634 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 3].

Totodată, este de menţionat că există hotărâri pentru care operează efectul suspensiv şi în materia recursului, în condiţiile art. 484 alin. (1) NCPC - cauze privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Atât în cazul recursului (în alte situaţii decât în cele pentru care efectul suspensiv operează de drept), potrivit art. 484 alin. (2) NCPC, precum şi cazul celorlalte căi extraordinare de atac - contestaţie în anulare, în temeiul art. 507 NCPC, şi revizuire, conform art. 512 NCPC -, este posibil să se producă efectul suspensiv de executare, însă numai la cerere, sub condiţia plăţii unei cauţiuni, dacă instanţa dispune astfel.

5. Suprimarea cerinţei învestirii cu formulă executorie pentru dobândirea caracterului de titlu executoriu. Spre deosebire de reglementarea anterioară, o hotărâre judecătorească susceptibilă de a fi pusă în executare nu moi trebuie învestită cu formula executorie pentru a deveni titlu executoriu, astfel cum prevedea art. 374 alin. (1) CPC 1865, suprimarea acestei formalităţi operând pentru orice alt înscris căruia legea îi atribuie valoarea de titlu executoriu.

Mai mult decât atât, această facilitate în etapa executării silite este de imediata aplicare - de la data intrării în vigoare a noului cod -, deci pentru înscrisuri pentru care legea prevedea formalitatea învestirii cu formulă executorie, dar şi pentru hotărâri judecătoreşti pronunţate în procese începute anterior în vigoare a noului cod, prin derogare de la prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 care dispun că „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", aceasta deoarece art. 10 din aceeaşi lege prevede în mod expres: „Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedura civila, fârâ a fi necesara învestirea cu formula executorie".

în schimb însă, formalitatea de învestire cu formulă executorie trebuie îndeplinită daca partea declanşează executarea silita, învestire ce are loc la momentul încuviinţării executării silite, iar formula executorie se va regăsi în partea finala a încheierii de încuviinţare a executării silite, astfel cum o prevede art. 665 alin. (7) NCPC.

Ca şi în vechiul cod, în continuare este reglementată încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare prevăzută de art. 650, sens în care dispune art. 665 alin. (1) NCPC, procedură în cadrul căreia instanţa de executare va fi ţinută să verifice dacă dreptul de a obţine executarea silită nu este prescris, în aplicarea dispoziţiilor art. 705 şi urm. NCPC.