Art. 441 Noul Cod de Procedură Civilă Domeniu de aplicare Hotărârea prin care se încuviinţează învoiala părţilor Hotărârile judecătoreşti

1. Procedura medierii, alternativă de soluţionare a litigiilor. Procedura medierii, activitate de interes public, este o modalitate alternativă de soluţionare a unor litigii la care părţile pot recurge în mod voluntar sau la recomandarea instanţei, conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, sens în care prevede art. 2 alin. (1) din actul normativ ce organizează

Citește mai mult

desfăşurarea acestei activităţi.

Articolul 227 alin. (2) NCPC prevede că: „în litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri"; teza finală a normei citate prevede că procedura medierii nu este obligatorie pentru părţi.

Pe de altă parte, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea dispune: „Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege". Refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii, va putea fi sancţionat cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei, astfel cum prevede art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. f) NCPC.

Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege [art. 2 alin. (4) din Legea nr. 192/2006].

2. Suspendarea judecăţii. Pentru desfăşurarea procedurii de mediere, părţile pot solicita instanţei suspendarea judecării procesului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 NCPC, astfel cum prevede art. 62 alin. (1) din Legea nr. 192/2006.

La finalizarea procedurii medierii, mediatorul are obligaţia să transmită instanţei de judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 192/2006, potrivit art. 61 alin. (2) din acelaşi act normativ.

3. Soluţionarea conflictului în procedura medierii. în cazul în care părţile au ajuns la o înţelegere şi conflictul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, o hotărâre potrivit dispoziţiilor art. 438 NCPC, observând dacă medierea a condus la soluţionarea în tot sau în parte a diferendului dintre părţi şi va încuviinţa învoiala părţilor, în limitele înţelegerii acestora.

4. Pronunţarea de către instanţă a hotărârii prin care se încuviinţează înţelegerea părţilor. Neîmplinirea termenului de perimare. Pronunţarea hotărârii de expedient este posibilă dacă medierea s-a finalizat printr-o înţelegere între părţi mai înainte de a se fi împlinit termenul de perimare, luând în calcul şi suspendarea cursului acestuia, pe durata unui interval de cel mult 3 luni de la data semnării contractului de mediere, astfel cum prevede art. 62 alin. (2) din Legea nr. 192/2006.

Legea specială mai prevede scutirea de plata taxei judiciare de timbru la repunerea pe rol, prin derogare de la dispoziţiile art. 3 lit. ş) din Legea nr. 146/1997 care prevăd obligaţia de timbrare a cererii de repunere pe rol după o suspendare voluntară a judecăţii cum este şi cea dispusă în vederea desfăşurării procedurii medierii [art. 62 alin. (3) din Legea nr. 192/2006]; de asemenea, la pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia [art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, cu excepţiile prevăzute de acest text].

5. Titlu executoriu. Hotărârea de expedient pronunţată conform prevederilor Legii nr. 192/2006 constituie titlu executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (3), însuşirea hotărârii de expedient de a fi titlu executoriu fiind prevăzută, în prezent, şi prin dispoziţiile dreptului comun în materie, şi anume art. 633 pct. 2 coroborat cu art. 632 alin. (2) NCPC.

6. Cale de atac. Sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 440 NCPC privind calea de atac a recursului, posibil a fi exercitat, pentru motive procedurale, împotriva hotărârii prin care instanţa încuviinţează învoiala la care părţile au ajuns în procedura medierii.