Art. 445 Noul Cod de Procedură Civilă Obligativitatea procedurii Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii Hotărârile judecătoreşti
Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Hotărârile judecătoreşti
SECŢIUNEA a 4-a
Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii
Hotărârile judecătoreşti
SECŢIUNEA a 4-a
Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii
Art. 445
Obligativitatea procedurii
Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442-444.
← Art. 444 Noul Cod de Procedură Civilă Completarea hotărârii... | Art. 446 Noul Cod de Procedură Civilă Căi de atac... → |
---|
Nu se poate vorbi însă şi de exclusivitatea acestor proceduri, întrucât uneori părţile pot urmări şi obţine aceeaşi finalitate recurgând la alte căi procedurale, de exemplu promovând o contestaţie la titlu (pentru lămurirea înţelesului, întinderii
Citește mai mult
sau aplicării dispozitivului) după începerea executării silite [art. 711 alin. (2) NCPC] ori pot recurge la promovarea unei revizuiri în caz de minus petita [art. 509 alin. (1) pct. 1 NCPC], dacă sunt întrunite celelalte condiţii de admisibilitate a căii extraordinare de atac, sau chiar pot formula o nouă cerere de chemare în judecată.2. Obligativitatea şi exclusivitatea procedurii. Cu toate acestea, în condiţiile inexistenţei în noul cod a unui text corespondent celui care se regăsea în art. 322 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, îndreptarea erorilor materiale, precum şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii nu pot fi cerute decât prin formularea unor cereri întemeiate pe art. 442 şi, respectiv, art. 443 NCPC.
Norma nu are caracter de noutate, întrucât reglementarea aici analizată a fost introdusă în codul anterior prin Legea nr. 202/2010, astfel încât obligativitatea procedurilor de îndreptare, lămurire, înlăturare a dispoziţiilor potrivnice (chiar dacă formularea actuală se referă la dispoziţii contradictorii) şi de completare a hotărârilor judecătoreşti, potrivit circumstanţierilor arătate subzistă în privinţa tuturor proceselor iniţiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 (26 noiembrie 2010), sens în care dispune art. XXII alin. (2) din acest act normativ.