Art. 442 Noul Cod de Procedură Civilă Îndreptarea hotărârii Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii Hotărârile judecătoreşti
Comentarii |
|
Hotărârile judecătoreşti
SECŢIUNEA a 4-a
Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii
Art. 442
Îndreptarea hotărârii
(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.
(2) Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.
(3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.
← Art. 441 Noul Cod de Procedură Civilă Domeniu de aplicare... | Art. 443 Noul Cod de Procedură Civilă Lămurirea hotărârii... → |
---|
Nu numai în hotărârea redactată, dar şi în minută se pot strecura greşeli materiale, pentru îndreptarea cărora partea interesată sau instanţa, din oficiu, pot recurge la procedura prevăzută de Codul de procedură civilă.
Faptul că aceeaşi sumă de bani, acordată cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat - este menţionată atât în hotărâre, cât şi în minuta acesteia, nu exclude de plano posibilitatea săvârşirii unşi erori materiale.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 405/6.03.1998)
Detalii: legeaz.net/spete-civil/eroare-materiala-posibilitatea-strecurarii-acesteia-405-1998
Aceste erori materiale pot viza numele, calitatea şi susţinerile părţilor ori pot fi erori de calcul sau orice alte erori materiale, enumerarea cuprinsă în text fiind una exempli-ficativă.
Pe calea acestei proceduri nu pot fi îndreptate erori de judecata, finalitate posibilă numai prin intermediul exercitării căilor de
Citește mai mult
atac prevăzute de lege.Pentru a fi întrunite cerinţele de admitere a unei cereri de îndreptare a unor erori materiale strecurateîn cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, acestea trebuie să se circumscrie noţiunii de eroare materială, iar nu să disimuleze remedierea unor eventuale erori de judecată apte de îndreptare prin promovarea căilor legale de atac, nefiind permis ca pe calea procedurii instituite prin dispoziţiile art. 442 NCPC să se repună în discuţie fondul dreptului.
2. Termen. Titularii cererii. îndreptarea erorilor materiale se poate realiza din oficiu, la cererea părţilor sau a unui terţ. Nu există un termen limită în cadrul căruia se poate solicita îndreptarea erorilor materiale sau în care instanţa se poate sesiza din oficiu, prin urmare îndreptarea este posibilă nu doar înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită pentru ipoteza hotărârii susceptibilă de executare.
Interesul practic şi eficienţa îndreptării unei hotărâri judecătoreşti pentru care s-a împlinit prescripţia dreptului de a cere executarea silită este indiscutabil, întrucât acea hotărâre judecătorească este aptă, chiar şi după acest moment, de a fi folosită de către creditor ca mijloc de proba într-un nou proces pentru a obţine un nou titlu executoriu, astfel cum prevede art. 706 alin. (2) NCPC, dacă dreptul de a obţine condamnarea pârâtului este imprescriptibil sau nu s-a prescris.
în plus, terţii pot utiliza respectiva hotărâre cu valoare de mijloc de probă [art. 435 alin. (2) NCPC] oricând în raport cu prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instituţie care le este străină, astfel că este admisibilă şi cererea de îndreptare a unei hotărâri judecătoreşti formulata de un terP2].
Există în doctrină puncte de vedere potrivit cărora cererea de îndreptare formulată de un terţ nu trebuie privită decât ca un mijloc de informare a instanţei de judecată cu privire la existenţa unor erori materiale în cuprinsul hotărârii, iar nu ca o cerere asupra căreia trebuie să se dispună, astfel încât decizia de îndreptare aparţine, în ultimă instanţă, judecătorului, acesta putând să şi-o însuşească şi să dispună, din oficiu, îndreptarea acelei erori.
3. Instanţa competentă. Compunerea instanţei. Cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti sau unei încheieri reprezintă o cerere incidentala, astfel încât ea se adresează instanţei care a pronunţat-o şi va fi soluţionată în aceeaşi compunere precum aceea prevăzută de lege pentru pronunţarea hotărârii a cărei îndreptare se solicită, hotărâre de primă instanţă sau dată în căile de atac ordinare sau extraordinare.
Textul este aplicabil în privinţa oricărei hotărâri judecătoreşti, prin urmare şi încheierilor, încheierea fiind şi ea o hotărâre, astfel cum prevede art. 424 alin. (5) NCPC, astfel încât distincţia dintre hotărâri judecătoreşti şi încheieri reflectată în cuprinsul art. 442 alin. (1) este superfluă.
Principiul continuităţii, consacrat în prezent cu valoare normativă în lumina dispoziţiilor art. 19 NCPC, dar şi prevăzut ca regulă a judecăţii prin art. 214 NCPC, are în vedere, în ordine, aceiaşi judecători care au pronunţat hotărârea şi acelaşi complet stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei. Apreciem că această soluţie decurge din observarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC respectiv când: „hotărârea a fost pronunţată de un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii".
Referitor la acest incident, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevede la art. 99 alin. (5): „Repunerea pe rol a cauzei după suspendare, pentru continuarea judecăţii, pentru perimare sau pentru pronunţarea hotărârii ca urmare a încheierii acordului de mediere, se va realiza de către completul învestit aleatoriu cu soluţionarea cauzei. în cazul în care acest complet a fost desfiinţat sau membrii acestuia nu mai funcţionează în cadrul instanţei, dosarul se va repartiza aleatoriu. Aceeaşi rezolvare se va da cererilor de îndreptare a erorilor materiale şi cererilor de completare sau lămurire a hotărârii".
Aceste reguli sunt aplicabile şi atunci când îndreptarea erorilor materiale are loc din oficiu.
4. Procedura de soluţionare. Incidentul se soluţionează prin încheiere dată în camera de consiliu (dispoziţiile art. XII din Legea nr. 2/2013 nefiind incidente în acest caz), iar citarea părţilor va fi dispusă numai dacă instanţa găseşte necesar ca ele să dea anumite lămuriri.
întrucât şi încheierea prin care se dispune îndreptarea unei erori materiale este o hotărâre, vor trebui respectate dispoziţiile art. 401 NCPC referitoare la întocmirea minutei care va cuprinde soluţia asupra sesizării ori cererii.
Pe de altă parte, semnificaţia textul este că judecata se realizează în camera de consiliu, însă pronunţarea are loc în şedinţă publică, potrivit prevederilor art. 402 NCPC.
Deşi dispoziţiile art. 442 alin. (3) NCPC privesc doar ipoteza în care obiectul îndreptării este hotărârea prin care instanţa s-a dezînvestit [acestea fiind întocmite în două exemplare, potrivit art. 426 alin. (6), nu şi încheierile], norma trebuie înţeleasă în sensul că un exemplar al încheierii de îndreptare se va ataşa la dosar, iar cel de-al doilea la mapa de hotărâri a instanţei, încheierea de îndreptare fiind un accesoriu al hotărârii pe care o îndreaptă.
Cererea de îndreptare a greşelilor materiale nu se timbrează, astfel cum prevede art. 14 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997.
Citește mai mult
semnat o tranzactie prin care atat eu, cat si fostul sot, am fost de comun acord cu privire la dreptul tatalui de a avea legaturi personale cf unui program cerut de acesta, domiciliul si custodia copilului( la mine).Va rog sa-mi dati un sfat cu privire la dreptul meu de a fi lamurita pt hotararea instantei de a incuviinta tatalui sa aiba legaturi personale cu copilul,dar nu precizeaza in ce mod,avand in vedere ca am semnat pt un anumit program cerut de tatal copilului.Va multumesc!
legeaz.net/spete-civil/legaturi-personale-cu-minorul-limitari-2-2012
legeaz.net/spete-civil/legaturi-personale-cu-minorul-stabilire-1741-2012
legeaz.net/spete-civil/incuviintare-legaturi-personale-cu-minor-2567-2012
Cel mai bine aţi fi divorţat la notariat, acolo faceaţi o convenţie care putea fi ulterior şi modificată cu acordul amândurura. În instanţă este mai complicat.