Art. 450 Noul Cod de Procedură Civilă Suspendarea executării provizorii Executarea provizorie Hotărârile judecătoreşti
Comentarii |
|
Hotărârile judecătoreşti
SECŢIUNEA a 5-a
Executarea provizorie
Art. 450
Suspendarea executării provizorii
(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel.
(2) Cererea se va depune la prima instanţă sau, după caz, la instanţa de apel. În această din urmă situaţie, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii.
(3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 718 alin. (6) sunt aplicabile.
(4) Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 718 alin. (2) şi (3).
(5) Până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4).
← Art. 449 Noul Cod de Procedură Civilă Executarea provizorie... | Art. 451 Noul Cod de Procedură Civilă Cuantumul cheltuielilor... → |
---|
Debitorul are acces la această măsură şi în cazul unei hotărâri executorii provizorii de drept şi în cel al unei executări provizorii judecătoreşti.
Partea care a pierdut procesul la prima instanţă, în condiţiile în care exercită dreptul de a ataca hotărârea cu apel, va putea formula cererea de suspendare a executării provizorii fie prin cererea de apel, fie distinct, în tot cursul
Citește mai mult
judecăţii în apel.Din interpretarea dispoziţiilor art. 450 alin. (2) NCPC reiese că debitorul va depune cererea la prima instanţă dacă va solicita suspendarea prin cererea de apel, ipoteză în care funcţionează regula prevăzută de art. 471 alin. (1) NCPC, dar va putea să o adreseze şi direct instanţei de apel, chiar înainte de sosirea dosarului în calea de atac, situaţie în care va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii; aceasta înseamnă că cererea poate fi susţinută nu numai cu hotărârea judecătorească redactată, fiind suficient şi un certificat de grefă; întrucât legea permite această modalitate de învestire a instanţei de apel, rezultă că se prezumă o anumită urgenţă a măsurii ce se solicită a fi dispusă, caz în care sunt aplicabile prevederile art. 450 alin. (5) în ce priveşte soluţionarea ei.
Dacă însă partea căzută în pretenţii înţelege să formuleze cererea de suspendare a executării provizorii pe parcursul soluţionării cauzei în apel, cererea de suspendare a executării provizorii poate fi formulată în cadrul dosarului de apel, fiind o cerere incidentală în calea de atac.
Indiferent de modalitatea sau momentul formulării cererii, suspendarea executării provizorii este în competenţa de soluţionare a instanţei de apel.
2. Condiţii. în consecinţă, cererea de suspendare a executării provizorii nu ar putea fi formulată în cazul în care debitorul nu promovează calea de atac împotriva dispoziţiilor din dispozitiv care sunt executorii de drept sau pentru care a fost încuviinţată executarea, o atare cerere fiind una incidentala în apel.
Achiesarea tacită parţială la hotărârea executorie a primei instanţe nu va avea efectul pierderii dreptului debitorului de a formula apel principal nici în ceea ce priveşte dispoziţiile executate, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 467 alin. (2) NCPC; totodată, partea va păstra dreptul de a formula apel principal împotriva tuturor soluţiilor din dispozitiv şi în cazul în care execută benevol integral o hotărâre executorie a primei instanţe, întrucât o astfel de executare nu ar putea fi calificată drept „acte sau fapte precise şi concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre" astfel cum dispune art. 464 alin. (3) NCPC, de natură a fundamenta concluzia unei achiesări tacite totale; o asemenea executare benevolă are caracter echivoc deoarece, pe de o parte, poate fi determinată de intenţia părţii de a-şi limita prejudiciile în cazul executării benevole sau silite ulterioare confirmării soluţiei în apel, iar pe de altă parte, poate revela doar conduita de bună-credinţă a debitorului care se ştie deja sub puterea unui titlu executoriu, chiar dacă provizoriu, iar buna-credinţă nu poate fi sancţionată cu pierderea acestui drept, ea fiind un imperativ al exercitării drepturilor procesuale, potrivit art. 12 alin. (1) NCPC.
în consecinţă, în ipoteza achiesării tacite (totale sau parţiale), cererea de suspendare a executării vremelnice poate fi formulată şi ea poate privi chiar dispoziţiile deja executate ale hotărârii.
în sens contrar va fi însă concluzia dacă debitorul stabilit printr-o hotărâre executorie a primei instanţe achiesează expres la soluţia pronunţată.
Astfel, dacă debitorul a achiesat total şi expres la hotărârea executorie a primei instanţe, acesta nu va mai putea promova apel principal împotriva soluţiilor din dispozitivul hotărârii şi, în consecinţă, nu va fi posibilă nici formularea unei cereri de suspendare a executării provizorii a hotărârii, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiile art. 467 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 463 alin. (1) şi art. 464 alin. (3) şi (4) NCPC.
Dacă a ochiesat expres, dar parţial la hotărâre, debitorul va putea declara apel principal împotriva soluţiilor din dispozitiv cu privire la care nu a renunţat la calea de atac, caz în care va putea formula cerere de suspendare a executării provizorii a dispoziţiilor din hotărâre pe care le atacă.
Prin urmare, în cazul achiesării exprese (totale sau parţiale) a debitorului la hotărârea executorie a primei instanţe, cel care renunţă la calea de atac se află pe acelaşi plan cu partea care a renunţat în mod explicit la exercitarea apelului împotriva unei hotărârii neexecutorii a primei instanţe, fie cu privire la totalitatea soluţiilor din dispozitiv, fie numai pentru o parte dintre acestea, vocaţia concretă la exercitarea căii de atac împotriva hotărârii executorii a primei instanţe interesând din perspectiva posibilităţii formulării cererii incidentale în apel de suspendare a executării provizorii.
3. Soluţionare. Cauţiune obligatorie. Cale de atac. Instanţa de apel se va pronunţa prin încheiere, care însă va putea fi atacată separat numai cu apelîn 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă şi de la comunicare pentru cea lipsă, sens în care dispune art. 718 alin. (6) NCPC, ce reprezintă normă de trimitere în contextul art. 450 alin. (3).
Suspendarea nu va putea fi încuviinţată decât cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 718 alin. (2), aplicabil pentru cererile evaluabile în bani, respectiv art. 718 alin. (3), pentru cele neevaluabile în bani, iar pentru depunerea acesteia urmează a fi observate dispoziţiile art. 1056 şi urm. NCPC; în ce priveşte suspendarea executării provizorii judecătoreşti, întrucât art. 449 nu este aplicabil decât dacă hotărârea este privitoare la bunuri, rezultă că nu va putea fi niciodată stabilită cauţiunea fixă prevăzută de art. 718 alin. (3) NCPC, aferentă cererilor nepatrimoniale.
Cerinţa stabilirii şi achitării cauţiunii în cuantumul stabilit de instanţă este o condiţie de admisibilitate, întrucât art. 450 alin. (4) prevede că suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni.
4. Suspendarea executării provizorii pe cale de ordonanţă preşedinţială. Alineatul
(5) al textului comentat prevede că până la soluţionarea cererii de suspendare, cererea va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţelor de stabilire şi plată a cauţiunii, respectiv condiţia de la alin. (4).
Dacă partea a fost obligată şi a achitat cauţiunea stabilită în procedura ordonanţei preşedinţiale, în vederea încuviinţării provizorii a suspendării executării potrivit dispoziţiilor art. 450 alin. (5), discutarea cererii de suspendare a executării provizorii de instanţa de apel în condiţiile art. 450 alin. (4) nu va mai presupune fixarea şi achitarea unei noi cauţiuni.
Pe cale de ordonanţă preşedinţială se poate dispune suspendarea executării provizorii în cazul în care se formulează cererea înainte de sosirea dosarului în calea de atac, dar şi după acest moment, măsura dispusă pe calea ordonanţei preşedinţiale fiind ea însăşi vremelnică, potrivit art. 996 alin. (2) NCPC, întrucât rămâne valabilă până când instanţa de apel va decide asupra ei, la primul termen de judecată.