Art. 452 Noul Cod de Procedură Civilă Dovada cheltuielilor de judecată Cheltuielile de judecată Hotărârile judecătoreşti
Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Hotărârile judecătoreşti
SECŢIUNEA a 6-a
Cheltuielile de judecată
Hotărârile judecătoreşti
SECŢIUNEA a 6-a
Cheltuielile de judecată
Art. 452
Dovada cheltuielilor de judecată
Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
← Art. 451 Noul Cod de Procedură Civilă Cuantumul cheltuielilor... | Art. 453 Noul Cod de Procedură Civilă Acordarea cheltuielilor... → |
---|
Aceasta înseamnă că partea trebuie să formuleze cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, întrucât acestea nu se acordă din oficiu, şi că este ţinută de dovedirea existenţei şi întinderii acestora, dovadă care trebuie realizată în condiţiile legii, în raport cu obiectul fiecărui tip de cheltuieli.
Având în vedere
Citește mai mult
înţelesul noţiunii de cuantum al cheltuielilor de judecată descris la art. 451 alin. (1), rezultă că partea care pretinde cheltuieli este ţinută să administreze dovezi cu privire la fiecare componentă a acestora în măsura în care pretinde recuperarea lor de la partea adversă.2. Momentul limită al producerii acestor dovezi. Totodată, textul aduce o binevenită precizare cu privire la momentul limită până la care partea este în drept să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecată pretinse în proces, şi anume până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, în cazul în care nu se optează pentru solicitarea lor pe cale separată; sub imperiul reglementării anterioare, dovezile cu privire la cheltuielile de judecată efectuate la prima instanţă puteau fi administrate şi în apel, în absenţa unui text care să o interzică în mod expres sau care să stabilească un termen sau moment procesual limită înăuntrul căruia să se administreze astfel de probe, cu atât mai mult cu cât art. 295 alin. (2) CPC 1865 permitea concluzia contrară, respectiv a completării probelor în apel.
în consecinţă, partea interesată în recuperarea cheltuielilor în faţa primei instanţe nu va putea administra aceste dovezi în cadrul termenului de amânare a pronunţării şi, cu atât mai mult, nu le va putea pretinde în calea de atac a apelului dacă, deşi le-a solicitat la prima instanţă, nu le-a şi dovedit, urmând ca dovezile să le administreze în apel.
De asemenea, cheltuielile de judecată de la prima instanţă nu vor putea fi solicitate pentru prima dată în apel, pentru că se opun dispoziţiile art. 478 alin. (3) NCPC, cererea de acordare a cheltuielilor pentru prima fază procesuală fiind o cerere accesorie a pretenţiilor deduse judecăţii.
Dacă însă partea care a câştigat procesul a solicitat şi a dovedit în faţa primei instanţe cheltuielile de judecată efectuate, iar acestea nu i-au fost acordate pentru că instanţa a omis să se pronunţe asupra acestei cereri accesorii, va trebui să formuleze o cerere de completare a hotărârii, în condiţiile art. 444 NCPC, întrucât nici în această situaţie nu vor putea fi cerute pe calea apelului sau recursului, procedura completării hotărârii fiind obligatorie, sens în care dispune art. 445.
în aceeaşi situaţie, nimic nu se opune ca partea care a câştigat procesul să solicite pe calea unei cereri de chemare în judecată separate, întemeiate pe dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi (2) NCC privind răspunderea civilă delictuală, obligarea părţii care a pierdut procesul la plata acestora, cerere supusă regulilor de competenţă de drept comun.
Deşi art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru dispune că nu se timbrează cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, apreciem că această scutire operează şi atunci când cererea de recuperare a cheltuielilor este formulată pe cale separată, întrucât aceasta este o pretenţie accesorie, derivată din litigiul principal şi are doar o existenţă formală ca cerere principală. în vederea stabilirii elementelor răspunderii civile delictuale (cauza cererii), instanţa învestită cu soluţionarea unei astfel de cereri va trebui în mod necesar să se raporteze la dosarul în care partea care a câştigat procesul a efectuat acele cheltuieli şi, întocmai ca instanţa sau instanţele în faţa cărora s-a derulat procesul (cererea de recuperare a cheltuielilor putând să privească toate etapele procesuale ale unei cauze), să facă aplicarea regulilor de la art. 451-455 NCPC, putând sâ cenzureze, în termenii legii, cuantumul acestora; pe de altă parte, şi în acest nou proces partea ar putea opta pentru solicitarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată (în care, dacă cererea ar fi supusă timbrajului, intră cel puţin taxa judiciară de timbru, după cum este posibil şi un nou onorariu de avocat), generându-se în mod inutil cauze pe rolul instanţelor.