Art. 447 Noul Cod de Procedură Civilă Suportarea cheltuielilor de judecată Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii Hotărârile judecătoreşti
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Hotărârile judecătoreşti
SECŢIUNEA a 4-a
Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii
Hotărârile judecătoreşti
SECŢIUNEA a 4-a
Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii
Art. 447
Suportarea cheltuielilor de judecată
În cazul în care cererea de îndreptare, de lămurire sau de completare a hotărârii a fost admisă, cheltuielile făcute de parte în aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii. Când cererea a fost respinsă, cheltuielile vor fi suportate de parte potrivit dreptului comun.
| ← Art. 446 Noul Cod de Procedură Civilă Căi de atac... | Art. 448 Noul Cod de Procedură Civilă Executarea provizorie de... → |
|---|
Ca regulă, rezolvarea oricărei cereri de acordare a cheltuielilor de judecată ţine de aplicarea criteriului culpei procesuale. Or, pronunţarea unor hotărâri care conţin erori materiale, dispoziţii neclare, obscure, echivoce sau contradictorii ori a
Citește mai mult
unor hotărâri incomplete, prin faptul că nu epuizează totalitatea cererilor cu care instanţa este învestită, implică, lato sensu, motive imputabile instanţei, astfel că nu se justifică obligarea părţilor la cheltuielile de judecată pe care aceste proceduri le-ar putea antrena, soluţie îmbrăţişată şi în noul Cod de procedură civilă.Dacă soluţia are o justificare obiectivă în ce priveşte cererile formulate în baza art. 443 şi art. 444 NCPC, textul este însă criticabil în legătură cu îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul hotărârilor, întrucât se constată că norma nu indică decât criteriul soluţiei date cererilor formulate în baza art. 442-444 NCPC (admitere sau respingere), în timp ce criteriul culpei procesuale nu este decât unul implicit, ce ţine de identificarea raţiunii normei.
în practică însă pot fi întâlnite situaţii în care pronunţarea unei hotărâri conţinând, de exemplu, numele greşit al uneia dintre părţi se datorează titularului cererii, care a indicat eronat acest element de identificare a persoanei încă de la data învestirii instanţei şi a „ajutat" la perpetuarea acestei erori pe tot parcursul soluţionării cauzei. Chiar dacă este reală obligaţia instanţei de judecată de a verifica identitatea părţilor potrivit art. 219 alin. (1) NCPC, este posibil ca partea al cărei nume este greşit indicat să nu se prezinte în instanţă pe tot parcursul soluţionării cauzei, caz în care se poate proceda la judecarea în lipsă, conform art. 223 alin. (1) NCPC.
Or, pentru o situaţie similară, jurisprudenţa anterioară a statuat că o atare cerere de îndreptare a erorii materiale se justifică şi în această ipoteză în care greşeala nu este a instanţei, ci culpa aparţine părţii™.
Potrivit art. 451 NCPC, aceste cheltuieli de judecată pot consta în cheltuieli cu onorariul de avocat, onorariu de expertiză, despăgubiri cuvenite martorilor etc., în raport de obiectul cererii, în cazul celor de lămurire şi completare probatoriul putând fi chiar laborios.
Din redactarea textului, reiese că urmează a se constitui un fond special din care acestea vor fi achitate.
Când cererea a fost respinsă, cheltuielile vor fi suportate de parte, potrivit dreptului comun (art. 451 şi urm. NCPC).
Conform art. 2813 alin. (2) CPC 1865, părţile nu puteau fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.