Art. 71 Noul Cod de Procedură Civilă Scoaterea pârâtului din proces Alte persoane care pot lua parte la judecată Părţile

Art. 71

Scoaterea pârâtului din proces

(1) În cazul prevăzut la art. 70, când pârâtul, chemat în judecată pentru o datorie bănească, recunoaşte datoria şi declară că vrea să o execute faţă de cel căruia îi va fi stabilit dreptul pe cale judecătorească, el va fi scos din proces, dacă a consemnat la dispoziţia instanţei suma datorată.

(2) Tot astfel, pârâtul, chemat în judecată pentru predarea unui bun sau a folosinţei acestuia, va fi scos din proces dacă declară că va preda bunul celui al cărui drept va fi stabilit prin hotărâre judecătorească. Bunul în litigiu va fi pus sub sechestru judiciar de către instanţa învestită cu judecarea cauzei, dispoziţiile art. 971 şi următoarele fiind aplicabile.

(3) În aceste cazuri, judecata va continua numai între reclamant şi terţul chemat în judecată. Hotărârea se va comunica şi pârâtului, căruia îi este opozabilă.

Comentarii despre Art. 71 Noul Cod de Procedură Civilă Scoaterea pârâtului din proces Alte persoane care pot lua parte la judecată Părţile

gerghealina 8.12.2013

1. Sfera de reglementare. Dispoziţiile art. 71 NCPC vizează o situaţie particulară în care persoana care are calitatea de pârât în proces poate fi scoasă din cadrul acestuia, prin manifestarea sa de voinţă însoţită de consemnarea sumei disputate în proces la dispoziţia instanţei sau de sechestrarea judiciara a bunului litigios. Este de menţionat faptul că art. 71 NCPC a extins sfera ipotezelor în care pârâtul poate fi scos din proces, art. 59 alin. (1) CPC 1865 vizând numai cazul datoriei băneşti.

Cele două ipoteze specificate în art. 71 NCPC sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând

Citește mai mult

fi extinse şi la alte acţiuni având un obiect distinct.

2. Ipoteza datoriei băneşti. în privinţa situaţiei speciale instituite de art. 71 alin. (1) NCPC, se impun următoarele precizări:

a) cererea principală trebuie să aibă ca obiect solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata unei sume de bani (pretenţii), independent dacă izvorul obligaţiei băneşti este contractual sau delictual, legea nefăcând vreo distincţie în acest sens;

b) pârâtul trebuie sâ recunoască pretenţiile deduse judecăţii prin întâmpinare, note scrise, interogatoriu sau verbal în şedinţă, codul neinstituind o formă specială pentru această recunoaştere;

c) recunoaşterea trebuie să intervină până la închiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe;

d) pârâtul trebuie să consemneze la dispoziţia instanţei suma ce face obiectul litigiului, până la închiderea dezbaterilor în faţa primei instanţe, şi să depună la dosar dovada consemnării efectuate. în privinţa consemnării, sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 1056 alin. (1) NCPC vizând cauţiunea judiciară, suma fiind depusă la Trezoreria Statului, la CEC Bank S.A. sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni, pe numele pârâtului, la dispoziţia instanţei;

e) pârâtul va fi scos din proces prin dispoziţia instanţei în acest sens, iar nu prin admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât, pe de-o parte, acesta justifică legitimitatea procesuală pasivă, iar, pe de altă parte, scoaterea din proces semnifică numai faptul că acesta nu va mai participa la cercetarea procesului şi la dezbateri, nemaifiind citat pe parcursul judecăţii, hotărârea pronunţată în cauză urmând însă a i se comunica;

f) scoaterea pârâtului din proces poate interveni numai după admiterea în principiu a cererii de intervenţie forţată a terţului care poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, întrucât numai din acel moment judecata poate continua între reclamant şi terţul chemat în judecată;

g) în situaţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru scoaterea pârâtului din proces, instanţa este obligată să ia această măsură, nefiind lăsată la latitudinea sa;

h) în cazul în care reclamantului iniţial i s-a admis cererea, dispozitivul hotărârii judecătoreşti va cuprinde menţiunea vizând eliberarea către reclamant a sumei consemnate la dispoziţia instanţei. în situaţia în care cererea reclamantului iniţial a fost respinsă, sta-bilindu-se faptul că dreptul de creanţă aparţine intervenientului forţat, apreciem că dispozitivul hotărârii judecătoreşti va cuprinde menţiunea vizând eliberarea către intervenientul forţat a sumei consemnate la dispoziţia instanţei, soluţia având la bază raţiunea instituirii acestor dispoziţii speciale, şi anume preîntâmpinarea unui nou litigiu şi liberarea pârâtului de executarea obligaţiei, fiind la latitudinea intervenientului forţat dacă încasează sau nu banii respectivi.

3. Ipoteza predării unui bun sau a folosinţei acestuia. în privinţa celei de-a doua situaţii speciale instituite de art. 71 alin. (2) NCPC, se impun următoarele precizări suplimentare (comentariile vizând momentul până la care poate interveni declaraţia de recunoaştere a pârâtului şi modalitatea de scoatere a pârâtului din proces făcute în privinţa primei situaţii fiind valabile şi pentru ipoteza predării unui bun sau a folosinţei acestuia):

a) cererea principală trebuie să aibă ca obiect solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la predarea unui bun (predarea bunului vândut, donat etc.) sau a folosinţei acestuia (predarea bunului închiriat, dat în comodat etc.), independent dacă bunul este mobil sau imobil;

bj pârâtul trebuie să declare că va preda bunul litigios celui al cărui drept va fi stabilit prin hotărârea judecătorească. Declaraţia poate fi făcută prin întâmpinare, note scrise, interogatoriu sau verbal în şedinţă, codul neinstituind o formă specială pentru această declaraţie;

c) instanţa învestită cu soluţionarea cererii principale va institui sechestrul judiciar asupra bunului litigios, prin raportare la art. 971 şi urm. NCPC, independent de formularea vreunei cereri în acest sens de către părţi;_

d) în situaţia în care reclamantului iniţial i s-a admis cererea, dispozitivul hotărârii judecătoreşti va cuprinde obligarea pârâtului la predarea bunului sau a folosinţei sale către reclamant. în situaţia în care cererea reclamantului iniţial a fost respinsă, stabi-lindu-se că dreptul vizând predarea bunului aparţine terţului intervenient, apreciem că

dispozitivul hotărârii judecătoreşti va cuprinde menţiunea privind punerea la dispoziţie a bunului către terţ, această soluţie având la bază raţiunea instituirii acestor dispoziţii speciale, şi anume preîntâmpinarea unui nou litigiu şi liberarea pârâtului de executarea obligaţiei.

4. Cheltuielile de judecată. în ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor de judecată, se impun următoarele distincţii, valabile pentru ambele ipoteze descrise de art. 71 NCPC:

a) dacă cererea principală se admite, reclamantul fiind adevăratul titular al dreptului de creanţă/real reclamat, cheltuielile de judecată avansate de acesta vor fi recuperate de la intervenientul forţat, iar nu de la pârât, întrucât numai terţul a rămas parte în proces, pârâtul fiind scos din litigiu. Ca atare, dispoziţiile art. 71 NCPC constituie o derogare de la art. 453 NCPC, privind acordarea cheltuielilor de judecată, şi chiar şi de la excepţia instituită de art. 454 NCPC privind exonerarea pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată, fiind prevăzute condiţii distincte pentru această scutire;

b) dacă cererea principală se respinge, terţul intervenient fiind adevăratul titular al dreptului de creanţă/real reclamat, cheltuielile de judecată avansate de acesta vor fi recuperate de la reclamant, acesta fiind în culpă procesuală. Pârâtul iniţial nu are dreptul la recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate până la scoaterea sa din proces, din moment ce acesta nu mai are calitatea de parte în proces, un alt argument fiind acela că în fapt pârâtul a pierdut procesul.

c) dacă niciunul dintre cei doi, reclamant şi terţ intervenient, nu este titularul dreptului disputat, cheltuielile de judecată ocazionate de litigiu vor rămâne în sarcina fiecâruia.

Răspunde