Art. 75 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii Alte persoane care pot lua parte la judecată Părţile

Ca noţiune, arătarea titularului dreptului constituie cererea de intervenţie forţată prin care pârâtul indică persoana în numele căreia deţine lucrul sau exercită dreptul litigios, în vederea introducerii sale într-un proces vizând o acţiune reală.

Elementele caracteristice ale acestei cereri de intervenţie forţată sunt următoarele:

a) spre deosebire de cererea de intervenţie voluntară, în care terţul intervine în proces din proprie iniţiativă, în cazul arătării titularului dreptului iniţiativa atragerii terţului în proces aparţine pârâtului, parte iniţială, de unde provine şi denumirea de

Citește mai mult

intervenţie forţată;

b) diferenţiat faţă de restul intervenţiilor forţate (chemare în judecată a altor persoane şi chemare în garanţie), ce pot fi promovate atât de către pârât, dar şi de către reclamant sau intervenient principal, cererea de arătare a titularului dreptului poate fi formulată numai de către pârât sau de către o parte care are dublă calitate, dintre care una este aceea de pârât;

c) spre deosebire de cererea de intervenţie principală, care poate fi formulată şi în apel, cu acordul expres al părţilor, arătarea titularului dreptului presupune, cu necesitate, existenţa unui proces civil aflat în faza judecăţii în primă instanţă, întrucât în ipoteza în care reclamantul este de acord cu înlocuirea pârâtului, pretenţia dedusă judecăţii astfel cum a fost modificată nu poate fi soluţionată cu încălcarea unui grad de jurisdicţie, legea neprevăzând o derogare precum în cazul intervenţiei principale;

d) cererea de arătare a titularului dreptului presupune în mod necesar ca acţiunea în raport de care s-a formulat această intervenţie forţată să fie o acţiune reală, prin care se tinde deci la valorificarea unui drept real (acţiune în revendicare, acţiune confesorie, acţiune negatorie, acţiune de partaj, acţiune de grăniţuire, acţiune posesorie etc.), iar nu o acţiune personală sau mixtă (acţiune în declararea nulităţii, acţiune în rezoluţiune, acţiune în pretenţii etc.);

e) între pârât şi terţul arătat ca titular al dreptului real trebuie să existe un raport juridic, care i-a conferit pârâtului posibilitatea de a deţine bunul pentru terţ sau de a exercita dreptul asupra bunului în numele terţului (spre exemplu, între pârât şi terţ s-a încheiat un contract de locaţiune, închiriere, depozit, comodat etc.). Este de menţionat faptul remarcat în literatura de specialitate juridică111 că exercitarea unui drept cu privire la bun nu presupune cu necesitate şi deţinerea materială a acestuia, aceasta fiind cauza distincţiei operate în art. 75 NCPC („deţine un bun pentru altul" sau „exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru");

f) ca regulă, exercitarea dreptului de a arăta titularul dreptului este la aprecierea pârâtului, nefiind impusă o obligaţie de acest gen în sarcina sa.

Spre exemplu, în cazul în care reclamantul formulează cerere de chemare în judecată având ca obiect partajarea unui bun imobil în contradictoriu cu pârâtul - detentor precar în temeiul unui contract de locaţiune încheiat cu o terţă persoană care pretinde că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului, pârâtul are dreptul de a formula o cerere de arătare a titularului dreptului, indicându-l pe locatorul-coproprietar sau poate invoca numai excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în măsura în care are suficiente dovezi pentru a proba că nu este titularul dreptului contestat, ci doar deţine bunul sau exercită dreptul în numele acestuia.

Prin derogare de la regula menţionată anterior, potrivit art. 865 alin. (2) lit. b) NCC, titularii drepturilor corespunzătoare proprietăţii publice sunt obligaţi să îl introducă în proces pe titularul dreptului de proprietate publică, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.